Tot felul de traume din copilărie ne revin in minte, dacă e să privim în trecut. Aceste traume sunt acele evenimente la care îţi e cel mai greu să reflectezi, dar care ascund cele mai frumoase comori. Prin traume poţi descoperi şi reprezenta modalităţi prin care să ajungi la propriul sine, la cine eşti tu de fapt.
Oricare tip de traume reprezintă o lamă cu două tăişuri: fie sunt lanţurile care îţi încătuşează şi distrug încet adevărata fiinţă, fie cea mai bună oportunitate de autocunoaştere şi creştere personală.
Călătoria regăsirii şi puterea împăcării cu tot ce a fost până acum reprezintă adevărata provocare. Prin acest articol vreau să îţi ofer o hartă a acestei călătorii pe care o poţi începe chiar de astăzi.
O viaţă plină de traume..
Putem amândoi fi de acord asupra unui aspect: singurul lucru constant în lumea asta e schimbarea. La fel e şi pentru traume, dacă le permiţi acest lucru. În diferitele etape ale călătoriei sale, copilărie, tinerețe, vârstă adultă, bătrânețe, omul are parte de foarte multe experiențe, mai bune sau mai rele, mai fericite sau mai traumatice, mai intense sau mai slabe din care învață, se dezvoltă, extrage înțelepciune și o folosește pentru viitoarele provocări ce vor urma.
În prima etapă a vieții, el e sortit „norocului”, dacă-l punem numi așa. Nu își poate alege familia, nu își poate alege mediul, nu poate controla cuvintele și faptele celor mai mari decât el, nu are de ales… Însă pe foaia vieții sale încep a fi scrise experiențe:
Unele foarte frumoase:
-primii pași făcuți în cele două piciorușe
-îmbrățișările și căldura de la cei din jur
-bucuriile făcute celor apropiaţilor
-cina în familie etc…
Dar și traumatice:
-certurile din familie…
-violența, în unele cazuri
-ţipete şi injurii
-cuvintele grele: „nu ești bun de nimic”, „nu meriți nimic”, “îmi e ruşine cu tine”… etc.
Cum iau naştere aceste traume din copilarie?
Nu cred că există om în lumea asta care să nu fi avut cel puțin o singură dată un eveniment total neplăcut în copilărie. Fie că e vorba de o simplă morală din partea părinților :” nu ai voie/să nu mai faci niciodată asta”, fie că e vorba de abuzuri prin bătăi și injurii, acestea pot lăsa în mintea ta o rană care s-a adâncit în timp și care te-a sabotat de-a lungul vieții.
Psihologul amercan John Watson spunea ca subconștientul e ca o coală albă de hârtie pe care se scriu experiențe, unele cu impact pozitiv, altele cu impact negativ. Mintea ta nu face distincție între ele. Le absoarebe fără a ține cont de criterii.
Așadar nu prea există cale să previi acest lucru. Poate doar printr-o „tărie psihică” de care trebuie să dai dovată, în sensul de a întâmpina experiențele cât de prompt poți, fără a te simți îndoit de ele.
Desigur, controlul emoțional se creează în timp. E nevoie să te cunoști, să îți explorezi interiorul, să găsești punctele slabe și pe cele forte, să vezi cum funcționezi. Cunoașterea asupra propriei persoane înseamană putere şi se obţine prin ani de reflecţie continuă, dar în prima parte a vieţii eşti vulnerabil.
O bună parte din interesul psihanalizei (o ramură a psihologiei clinice) este îndreptat spre aceste traume deloc neglijabile. Dacă eşti interesat cum funcţionează psihanalita, poţi citi un articol dând click aici.
Totodată, dacă vrei să începi chiar de astăzi a căuta cauza pentru acele traume pe care le ai, particular pentru tine, şi să lucrezi la ele, am scris un alt articol chiar aici.
Consecinţele aduse de traume
Într-un continuu tumultum de evenimente cu diverse semnificații, fiinţa umană își formează o bună parte din identitatea sa pe baza tuturor acestor evenimente. Modul tău de interpretare asupra lor are o componentă personală.
Asta înseamnă că atunci când erai copil ai ajuns să te identifici cu acel eveniment şi să-l iei personal, datorită lipsei tale de discernământ. Dacă evenimentul era pozitiv te-a făcut să te simţi încrezător în tine însuţi. Dacă nu, ţi-a distrus stima de sine.
Oricum ai lua-o, ele şi-au pus amprenta semnificativ asupra ta. Astfel, experiențele acumulate ţi-au format mentalitatea și personalitatea într-o anumită direcție:
-experiența neplăcută în familie te-a făcut să te simți neiubit
-experiență eșuată cu un partener de cuplu te-a făcut să crezi că nu există iubire
-o anumită boală te-a făcut să te revolți împotriva Universului, lui Dumnezeu și să te întrebi: „de ce mi se întâmplă mie?”
-o dezamăgire din partea apropiaţilor te-a făcut să nu mai ai încredere în oameni
Ce putem face?
Traume, traume şi iar traume… Te bântuie la nesfârșit, te sabotează din interior. Ele nu vor dispărea până nu depui o muncă interioară din care să rezulte acceptarea și împăcarea cu acestea…
Nimeni nu își poate alege 100% din timp experiențele viitoare. E imposibil să controlăm totul în viața noastră, dar avem puterea să lucrăm la cu ceea ce avem, cu prezentul şi trecutul nostru.
În haosul existențial asupra căruia nu avem mare control, există o cale de a face față experiențelor traumatice și a le transforma în pietre de temelie pentru personalitatea noastră, mai exact prin cum ALEGEM SĂ INTERPRETĂM EVENIMENTUL ÎN CAUZĂ. Ceea ce ți se întâmplă e independent de tine, dar cum faci interpretarea, stă 100% în puterea ta.
Astfel, în linii mari, fără să-ţi dai seama, orice experiență „se lipește” de identitatea ta și îți formează una din două convingeri: constructivă sau sabotoare. Interpretarea pe care tu o oferi va decide parcursul creşterii tale. Bineînţeles, ideal ar fi ca toate convingerile tale să fie constructive. Îţi voi oferi câteva exemple în această direcţie.
Am fost părăsit:
a) nu merit să fiu iubit, nu există iubire!! (sabotoare)
b) nu am găsit persoana potrivită. Sunt gata să experimentez cu inima deschisă spre a a găsi pe cineva cu care să simt acea legătură pe care o caut. (constructivă)
M-am îngrășat:
a) nu are nimic, cine mă acceptă, mă acceptă așa cum sunt (sabotoare – te minți singur)
b) am fost neglijent cu sănătatea mea. Doar eu sunt responsabil pentru ceea ce mi se întâmplă (constructivă – admiți adevărul)
O persoană apropiată nu mai dorește să fie în preajma ta:
a) era un prefăcut! sigur avea intenții ascunse de la mine (sabotoare – arunci toate vina spre exterior)
b) probabil nu mai rezonăm. Ori s-a schimbat el, ori eu. Vreau să reflectez puțin la asta. (constructivă – cauți în tine motivele schimbării, dar fără a te simți vinovat, într-o primă fază..)
Așadar, îți propun 3 pași practici prin care vei putea ajunge să te împaci cu trecutul și cu evenimentele traumatice de care ai avut parte, utilizând mecanismele ce construiesc convingerile constructive, dându-le un sens pozitiv:
1. Introspecția – reflecţia personală
Vreau acum să reflectezi la anumite experiențe/ traume din trecut și să te gândești CUM AI ALES SĂ LE EXPERIEMTEZI ȘI CE REZULTATE/ CONVINGERI ȚI-AU ADUS ACESTEA… și, mai important, CUM ALEGI SĂ EXPERIMENTEZI URMĂTOARELE EVENIMENTE.
E momentul să îți rezervi puțin timp pentru tine însuți… Să te uiţi în trecutul tău, să vezi cât se poate de bine, într-un mod cât mai obiectiv, toate evenimentele care s-au petrecut. Vezi în mod clar ce a declanșat acele experiențe, ce urmări au adus, în ce mod te-au marcat, și ce gust ți-au lăsat…
Gândește-te acum la lucrurile care nu merg bine în viața ta: financiar, relații, sănătate, vocație etc. E din cauză că tu ai atras asta în viața ta, prin experiențele nefericite pe care le-ai adunat și care ți-au format, fără să vrei, o anumită identitate.
Ca un exemplu, dacă ai avut un tată abuziv în copilărie, inconștient vei cauta în prezent același tip de bărbat pentru relația ta de cuplu, care vine cu același comportament, cauzându-ți aceleași dureri ca și în copilărie… Din traume aduci dramă nesfârşită în viaţa ta.
E un clișeu în care tu cazi de fiecare dată, ai parte de aceeași situație, la nesfârșit… E doar un exemplu, dar se aplică pentru orice domeniu în care ai mereu aceleași eșecuri…
Soluţia este să găseşti CAUZA pentru acest model repetitiv… De aceea te îndemn la o reflecţie în care să găseşti la ce aspect din viaţa ta lucrurile nu merg aşa cum ţi-ai dori şi să cauţi în trecutul tău acel eveniment care ţi-a provocat o suferinţă şi care ţi-a format mentalitatea în direcţia respectivă.
Poate fi vorba de relaţionarea cu cei din jurul tău, poate fi vorba de o insecuritate ori o convingere falsă despre oameni: „parinţii mei se certau mereu de la bani, imi provocau o suferinţă enormă, de aceea am urât banii considerându-i o ocazie de a-mi cauza suferinţă interioară, ocazie ce trebuie evitată…” şi de aici problemele tale financiare legate de lipsa banilor…
Modelul se repetă. Cazi în aceleaşi traume. Caută un aspect ce nu funcţionează în viaţa ta, iar apoi găseşte cauza în copilăria ta ce a declanşat evenimentul respectiv.
2. Conștientizarea
Aceasta presupune a privi experiențele așa cum sunt, nu după cum te-au marcat ele. După cum spuneam, experiențele respective ți-au format o convingere prin care privești în mod personal ceea ce s-a întâmplat, nu în mod obiectiv, așa cum ar fi de fapt.
Traume şi rănile interioare apar în copilărie, sau din experiențe cu impact emoțional foarte negativ, care rămân impreganate adânc în subconștientul tău.
Problema e că în momentul acela, nu doar că ai avut o stare emoţională extrem de negativă, dar, mai rău, traumele respective ţi-au instalat acea convingere sabotoare de care ţi-am povestit adineauri şi un mod specific de a te comporta, în consecinţă.
Acestea vor rămâne acolo și te vor sabota, conștient sau inconștient, până reușești să te eliberezi de ele. Exemplu: „Părinții mei se certau mereu de la bani, îmi provocau o suferință enormă, de aceea am urat banii considerându-i o ocazie de a-mi cauza suferință interioară, ocazie ce trebuie evitată..” și de aici problemele tale financiare legate de lipsa banilor…
Prin conștientizare pui în balanță toate cele întâmplate și cauți să le cântăreșți în mod obiectiv, fiind onest cu tine însuţi. Trebuie să vezi lucrurile exact aşa cum s-au întâmplat, din poziţia de observator, fără a fi afectat de emoţiile negative ce le resimţi.
Spre exemplu, dacă atunci când erai copil erai bătut de unul dintre părinți pentru că erai năzdrăvan și făceai prostioare, e neovie să vezi obiectiv situaţia fără a fi influenţat de furia/ supărarea pricinuită de acele evenimente.
Până acum aveai tentăția să spui: “părinții nu mă iubeau, au fost violenți cu mine, m-au urât și nu îi pot ierta”. Dar acum, înţelegi că manifestările lor agresive erau tot ce i-a dus mintea în a te proteja.
Poate în momentul respectiv făceai o boacănă mult mai mare care îţi facea şi mai mult rău, sau poate pedeapsa respectivă avea să te scutească de multe alte pericole pe viitor. Încă o dată, aceste lucruri sunt mult prea profunde şi particulare. Trebuie să reflectezi de unul singur asupra traumelor tale şi să înţelegi contexul în care ele au apărut.
În primul rând, trebuie să știi exact cum te simți, să identifici și să cataloghezi senzația pe care o ai într-un anumit tipar: repulsie, răzbunare, nevalidare etc.
Pornind de la sfârșit spre început, îți poți da seama care este originea dacă ai catalogat cum trebuie starea ce o ai. Fiecare tipar emoțional are o anumită cauză, o rădăcina unică ce vine dintr-o experiență particulară.
Cu cât simți emoția mai puternic, cu atât se poate ca acea cauză să o fi simțit la fel de puternic la momentul respectiv.
Acum încerci să vezi evenimentul dintr-un alt unghi, nu favorabil pentru ține, nu favorabil pentru ei, dar să vezi lucrurile cum s-au întâmplat de fapt: „poate că ei m-au iubit dar nu au știu să îmi arate aceasta…
Poate violența pentru ei era singura metodă de a mă educa pentru că, și ei la rândul lor au avut parte de acest lucru… Nu au avut parte de cum să educi un copil în mod corect… au făcut și ei cum au putut mai bine… atât i-a dus mintea.… dar poate inteţia lor era să mă ferească de pericole… nu și-au dat seama că eu sufăr… au fost bine intenționați după părerea lor…”
Iar acum vezi tabloul în mod complet, dintr-o altă perspectiva, în mod onest. Ai în vedere neputința lor, ai compasiune pentru că dacă ar fi fost în stare să te educe mai bine, ar fi făcut-o.
Așadar, reflectează 5 minute… o oră… o zi… 3 luni… oricât pentru a reuși să găsești cauza. Ia-ți puțin timp singur. Meriți asta. Până nu rezolvi aceste traume, ele nu vor dispărea…
3. Acceptarea și Împăcarea…
Dacă ai făcut corect primii doi paşi, acceptarea şi împăcarea vor veni în mod natural, iar orice tip de traume va dispărea. Cheia constă în a nu te mai identifica cu trecutul, cu traumele şi cu emoţiile pricinuite. Adu lumina raţiunii în furtuna frustrărilor tale şi priveşte trecutul cu ochii noului tău tu, cel real.
Interpretarea negativă pe care ai oferit-o evenimentului respectiv poate s-a datorat sensibilităţii, inocenţei şi neputinţei tale de a ţine piept unei astfel de situaţii.
Acum eşti o altă persoană, mult mai matură, cu o experienţă de viaţă mult mai vastă şi cu o privire asupra lumii înconjurătoare şi a oamenilor mult mai realistă.
Ești conștient de cele întâmplate, le-ai văzut în mod obiectiv, ai extras învăţături, iar tot ce ai de făcut este să ACCEPȚI… pentru a fi ÎMPĂCAT. Acum ele nu te mai afectează pentru că le vezi dintr-un alt unghi. Ești conștient de neputința celorlalți, de slăbiciunea lor, de faptul că sunt limitați… şi ajungi să îi iubeşti mai mult..
Se poate să dureze ceva timp și nu va fi ușor…dar poți ajunge la rezultate și la a nu te mai simți legat de trecut…
Importanţa iertării
O prima metodă de a te elibera de aceste trăiri negative, în caz că ele vin din partea unei anumite persoane, este IERTAREA. În opinia mea, iertarea este libertate de emoțiile negative.
Când reușești să ierți din suflet o anumită persoană, cumva sinele este împăcat pentru că tot ceea ce a venit de la persoana/ evenimentul respectiv se încheie aici…
Dacă simți în interiorul tău că sunt persoane din familia ta care ți-au greșit când erai copil și poate acest lucru a dat naștere asupra multor necazuri când ai devenit adult, acum e momentul să ierți aceste persoane pentru a te elibera de repulsia pe care o ai față de aceștia…
Știu că poate fi teribil de greu… dar caută să conștientizezi următorul lucru: o persoană care e sănătoasă la nivel interior nu poate face rău celor din jur, cu atât mai mult membrilor familiei sau persoanelor apropiate.
Dacă cineva ți-a făcut rău sau te-a făcut să te simți inferior în copilărie, nu e pentru că EL PERSONAL TE-A FĂCUT SĂ TE SIMȚI INFERIOR, E PENTRU CĂ FRUSTRAREA DIN EL A RĂBUFNIT ASUPRA TA….
Adevărul e că și ei au primit același tratament în copilărie pe care l-ai avut tu, iar acum nu fac altceva decât să ia acțiunile de care au avut parte la rândul lor… Cei din jur nu au vrut să îți facă rău… ei te-au iubit extrem de mult… însă frustrarea din ei a fost mult prea puternică… Iartă-le neputinţa.
Dacă îi iubeșți pe cei din jur, caută în tine puterea de a ierta și de a merge mai departe. E singura modalitate de a pune capăt acestui lanț vicios. Prin iertare, dai dovată că ești un om puternic iar cuvintele și reproșurile pe care le-ai avut de când erai copil, nu te vor mai bântui pentru că ești împăcat cu trecutul și poți trăi liber prezentul.
Eliberearea de traume…
Propunerea mea pentru tine este să găsești puterea de a-i ierta pe cei din jur, fiind conștient că ceilalți au fost la rândul lor neînțeleși și chinuţi în copilărie, iar relaţia ta cu traumele se va îmbunătăți pentru că ți-ai permis să renunți la tot ceea ce ți-au băgat în cap ceilalți şi ți-ai dovedit ție însuți că ești o persoană puternică, iertându-i pe apropiaţii tăi.
Desigur, călătoria terapeutică pe care o începi chiar de astăzi în a-ţi vindeca traumele e mult mai complexă comparativ cu informaţiile prezentate în acest articol. Speranţa mea e că ţi-am trezit nevoia de a rezolva acest capitol al vieţii tale, că poţi construi speranţa în viitor şi că într-o zi vei trăi bucuria prezentului, permiţandu-ţi să fii autentic, liber, TU. 🙂
Lucian Puşcaşu
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger