Noţiunea de liber arbitru e una dintre cele mai discutate între filosofie, spiritualitate, psihologie şi biologie. Unii susţin că omul este prin natura sa dotat cu capacitatea de a lua acţiuni deliberate, din propria voinţă, prin liber arbitru.
Alţii suţin că a avea liber arbitru e o iluzie şi că viaţa noastră e în totalitate afectată de arte forţe. Până la urmă, cine deţine adevărul? E viaţa ta în mâinile sorţii? Dacă da, atunci cine are controlul absolut asupra ei? Dacă nu, ce poţi face tu pentru a deveni făuritorul propriului destin?
De ce te-ar interesa să afli despre liber arbitru?
Într-o privire amănunţită asupra parcursului vieţii noastre, ne dăm seama că ea e alcătuită din totalitatea deciziilor noastre pe care ni le asumăm. Fie că decizia e una semnificativă, fie ca nu are o importanţă majoră, ea contribuie la cursul direcţiei pe care o ia viaţa ta.
Pe termen lung, orice tip de decizie îşi lasă amprenta asupra dezvoltării tale personale, asupra relaţiilor cu ceilalţi oameni, asupra realizărilor tale şi asupra a ceea ce laşi în urmă. Aşadar, decizia e cărămida fundamentală a traseului vieţii noastre, fie că izvorăşte din liber arbitru, fie că nu.
Dacă noi ne trăim viaţa în funcţie de aceste alegeri pe care le facem în fiecare zi, nu ar trebui ca ea să ajungă în topul intereselor noastre?
Dacă există liber arbitru, ar trebui să cunoaştem cât mai multe despre el pentru a şti cum să-l folosim la capacităţi maxime. Dacă e să nu existe liber arbitru, ar însemna că altceva stă la baza actelor noastre voliţionale.
În orice caz, cunoaşterea înseamnă putere şi mai ales control. Nu potem controla ceva ceea ce nu cunoaştem. Aşadar, de-a lungul acestui articol îţi voi oferi o perspectivă ştiinţifică care demontează ideea cum c-ar exista liber arbitru, şi ce poţi face tu cu privire la acest lucru.
E o tema foarte sensibilă
Pe cât e de importantă tema de liber arbitru, pe atât e de sensibilă. E percepută ca fiind o parte din fiinţa umană, din ceea ce ne face pe noi să fim ceea ce suntem. Cu lucrurile de genul nu e de glumit. Prin urmare, voi lăsa la maturitatea cititorului să înţeleagă conceptele propuse de către studiul psihologiei ca ştiinţă. Probabil că deja ai o părere bine întemeiată despre liber arbitru care vine din convingerile tale religioase, ori din studiul asupra filosofiei, teologiei ori alte dogme spirituale.
Intenţia mea nu este să îţi impun anumite convingeri, ori să îţi schimb principiile de viaţă. Spre exemplu, şi eu sunt o persoană religioasă, cred în Forţa Divină şi în puterea ei de a controla acest Univers. Totodată, cred doar că un anumit aspect cu privire la ce se spune despre Creaţie şi Creator a fost nu în totalitate bine înţeles, şi anume noţiunea de liber arbitru. Eu vreau să îţi arăt cum anume te poţi folosi de noua idee
Încă odată, nu vreau să intru în polemici religioase, nici să îţi impun idelile prezentate de studiul psihologiei, ori să îţi schimb valorile în vreun fel. Fie că eşti creştin, islamist, evreu sau de altă confesiune, te indemn să îţi păstrezi credinţa, oricare ar fi ea, şi să priveşti informaţiile oferite de către studiul psihologiei în mod obiectiv şi să tragi singur concluzii.
Eu promit să fac lucrurile cât mai clar posibil în ceea ce priveşte ideea de liber arbitru şi să îţi ofer cele mai bune indicaţii care te pot ajuta în a-ţi îmbunătăţi calitatea vieţii. În fine, ştiu că nu toată lumea va rezona cu ceea ce scriu eu aici din doua motive:
1) Subiectul liber arbitru are implicații pentru o gamă largă de domenii ale vieții noastre: teologie, organziarea socială, etică și morală. De multe ori principiile propuse de aceste domenii intră în conflict unele cu altele. Perspectivele sunt atât de ample încât nu mai ştii să deosebeşti adevărul de falsitate.
Prin urmare, fiecare dintre aceste domenii împart ideea de liber arbitru şi o explică în moduri diferite. De multe ori nu poți da răspunsurile corecte astfel încât să mulțumească pe toată lumea.
2) Dacă tu ai trăit toată viaţa cu o anumită convingere despre ideea de liber arbitru, iar acum primeşti o perspectivă total diferită, dar care are sens pentru tine, va avea drept urmare punerea la îndoială a întregului tău sistem de gândire.
E ca și cum cineva ar fi mers zile întregi prin deşertul Sahara, acum tot ce îşi doreşte e să bea cinci litri de apă să îi potolească setea, dar vii tu şi îi spui că poate să bea doar 300ml apă cu vitamine pentru a-şi hidrata corpul. Ar fi strigător la cer ce se întâmpla, într-o primă fază. Abia ulterior vei înţelege care e asta e spre binele tău.
Tu ai una din două posibilități:fie să interpretezi ca fiind negativ ceea ce spun aici, să o iei personal, fie să iei ceea ce e important și să construiești noile modele/metode decizionale.
Concepţia comună despre liber arbitru
Dacă ar fi să întrebăm pe oricine ce înseamnă să ai liber arbitru, cel mai probabil ar spune că e capacitatea şi libertatea de a face acțiuni conform propriei voințe. Comportamentele noastre sunt determinate de ceea ce e în mintea noastră, de scopurile pe care le avem, de voință noastră. Deci acţiunile noastre îşi au origine în gândurile noastre exprimate de intenții, scopuri şi dorințe pe care le avem.
Dacă e să ne raportăm doar la nivelul simţului comun, vom fi tentaţi să credem că deciziile se nasc din voinţa pe care o avem, voinţă ce se află sub controlul nostru absolut. Dar noi ştim din studiile din neurologie că voinţa îşi are origini în lobul frontal, care este doar o parte a neocortexului, şi care, la rândul lui, e doar o parte din întregul creier. Aşadar 95% din restul creierului nu e pus la socoteală.
Dacă pentru voinţa noastra e responsabil doar 5% din creierul nostru, mai putem spune că avem într-adevăr liber arbitru? Prin liber arbitru se înţelege controlul deplin conştient al deciziilor noastre prin voinţă, dar se pare că acest control e redus la 5%, restul nefiind luat în calcul. În momentul în care treci de aparenţe şi analizezi cum funcţionează mintea umană în întregul său ansamblu, ideea de liber arbitru îşi pierde credibilitatea.
Fenomenul de liber arbitru explicat
Să presupunem că aş scrie cifra „6”. Dacă tu, ipotetic vorbind, ai citi articolul cu susul în jos, ai vedea acolo cifra „9”. Deci depinde cum alegi să vezi lucruri, sau mai exact, cum mintea ta te condiţionează să le vezi.
După ce te convingi de un lucru, tinzi să spui „am dreptate pentru că am văzut/ am experimentat/ am aflat!”. Creierul vede un lucru în lumea exterioară, îi atribuie o semnificaţie împreună cu un sentiment personal, în cazul nostru cel de dreptate.
Continuând ideea pe baza exemplului cu cifra 6, mintea ta tu ţi-a transmis realitatea obiectivă, ci cum o interpretează ea. Construcţia şi interpretarea are loc într-o manieră care să elimine confuziile, conflictele ori alte neplăceri şi să îţi construiască un simţ al siguranţei şi controlului.
Așa cum aceste construcții în percepție de cifre și în cauzalitatea emoțiilor pozitive au la bază funcţii ale creierului nostru pentru a ne oferi sentimente precum liniştea, siguranţa, dreptatea etc, la fel mintea umană creează iluzia explicației în ceea ce privește comportamentele și inteţia pe care o avem, construind ideea de liber arbitru.
Dacă întrebi pe unul sau pe altul pe ce se bazează când spun ca iau decizii din propria lor voinţă ei vor argumenta că AŞA SIMT. Pe mine unul nu explicaţia asta nu m-a lămurit. Oamenii simt că sunt autorii liberi ai propriilor gânduri și acțiuni.
Explicaţia lor se naște dintr-o trăire pur subiectivă şi nu bazată pe dovezi empirice. Acest lucru nu are niciun temei în lumea reală. Trăirile subiective nu explică un fapt real, o realitate exterioară cunoscută concret.
Liber arbitru? Hm. Iluzie. Avem o concepție subiectivă provocatata de amorul propriu cum că am fi independenți sau datorită convingerilor pe care le-am primit. Ideea de a stăpânii propriile acțiuni e una care ne conferă un sentiment de liniște sufletească, ne face să credem că avem lucrurile sub control. Nu e așa.
Aceasta e ideea până în acest punct: conceptul de liberul arbitru e o iluzie construită de mintea umană pentru a-i da omului un sentiment de siguranţă. E o construcție a minții umane care vrea să ofere control şi să evite neliniştea. În continuare voi întări această idee cu argumente ştiinţifice.
Dovezi din neuroştiinţe cu implicaţii în liber arbitru
Readuc în discuţie înformaţiile pe care le ştim cu privire la construcţia creierului: 95% inconștient și doar 5% conștient. Așadar, intuim că cele mai multe comportamente ale noastre sunt total inconștiente. De aici reiese clar înclinația noastră pentru acţiuni inconştiente.
Spre exempleu, a-ți servi cafeaua în fiecare dimineață e un obicei automatizat. Eu nu mă gândesc în fiecare secundă ce să fac, ci foarte multe din comportamentele mele sunt învăţate şi aflate pe pilot automat. Noi le numim obişnuinţe. Acesta e un lucru bun.
Dacă am fi 100% conștienți de oricare lucru, mintea noastră ar lua-o pur și simplu razna. Ar trebui ca absolut ce e în mediul exterior dar şi cel interior să fie gândit şi analizat în acelaşi timp. Din fericire, creierul e construit să acapareze, după cum spuneam, doar 5%, iar apoi să folosească ce a acaparat în luarea deciziilor cu restul de 95% prin procesări inconştiente.
Fiziologul Benjamin Libet a demonstrat prin teste de electroencefalogramă (EEG) că activitatea cerebrală a cortexului motor e activă cu 300 milisecunde înainte că o persoană să decidă o mișcare. Alte cercetări au arătat că diferite regiuni cerebrale responsabile pentru actul decizional sunt activate cu 7-10 secunde înainte că decizia să fie luată în mod conștient.
Ariile din creierul tău sunt interconectate între ele. Cele care alcătuiesc acel procentaj de 95% (creierul mamiferic + cel reptilian) influenţează activitatea restului de 5% (neocortexul). Până să devii conștient de decizie, creierul tău a stabilit deja ce va face.
Comportamentele sunt declanșate înainte că eu să am inteţia conștientă de a le face, un comportament sau alt comportament. Spre exemplu, acum vreau să aprind becul din cameră. Înainte de a avea inteţia și gândul de a apăsa butonul, deja în creierul meu s-a declanșat mecanismul pentru a face acest comportament. Deci se subînţelege că inteţia de a face o acţiune apare simultan sau după ce ai început să faci acea acţiune.
Dovezi din psihologie cu implicaţii în liber arbitru
Bineînţeles că dacă am adus în discuţie implicaţiile ce le neurologia în conceptul de liber arbitru, voi face apel şi la psihologie. Dovezi in acest sens ni le oferă Daniel Wegner, profesor de psihologie la Harvard, universitate recunoscută internaţional.De pe urma studiilor sale a extras urmatorul model care confirma iluzia de liber arbitru.
Dacă e să ne raportăm la ceea ce simţim când vorbim de liber arbitru vom spune că există o legatura între gândurile noastre şi acţiunile în cauză. Această legătura noi o numim liber arbitru: vreau sa fac X (am actul mintal/ intenţia) atunci fac X (fac comportamentul).
Legătura e dată de liber arbitru. Până aici, am putea crede că gandul nostru e independent şi se naşte din liber arbitru şi tot prin liber arbitru se materializează în comportament. Nu e aşa.
Acum, dacă e să analizăm graficul, putem observa că există o legătură aparentă între gândurile noastre (thought) şi acţiuni (action). Această legăturăo numim liber arbitru. Realitatea e alta. Se pare că gândurile noastre conştiente (thought) sunt cauzate de mecanisme inconştiente formate din gânduri inconştiente (unconscious causes of thougs).
La fel e şi pentru acţiunile noastre. Ele sunt determinate de alte acţiuni trecute, în prezent inconştiente (unconscious cause of action). Concepţia comună e că gândurile cauzează acţiunile prin liber arbitru (săgeata neagră). De fapt, fiecare dintre cele două sunt determinate de mecanisme psihologice inconştiente (săgeţile roşii).
Acest model explică legătura aparentă, iluzorie de liber arbitru la nivelul minții umane conștiente între gând și comportament. Cauzele sunt cu totul altele decât suntem noi tentaţi să credem. Cauzele sunt cu totul altele.
Ele sunt reprezentate de o serie de modele mentale pe care noi le avem in prezent şi care au fost învăţate de-a lungul experienţei noastre de viata, dar care aparţin inconştientului. La fel e si pentru comportamente.
Spre exemplu, eu cred că iau decizia de a plimba câinele în fiecare dimineaţă. Ideea de a plimba câinele nu a venit din propria iniţiativă. După cum bine ştii, orice lucru în lumea asta are o cauză. În cazul nostru, cauza e o serie de modele mintale care funcționează inconștient cu privire la câini, plimbat, rutina de dimineaţă etc. Aceste modele s-au format de-a lungul experienţei noastre de viaţă referitoare la câini, plimbat, rutina de dimineaţă etc.
Deci, conform modelului lui Daniel Wegner, gândurile noastre sunt legate de anumite mecanisme inconştiente, iar comportamentele noastre de alte mecanisme inconştiente. Comportamentele şi gândurile nu se nasc din liber arbitru şi nu sunt legate între ele prin liber arbitru.
Diferenţa dintre libertate şi liber arbitru
Prin prisma celor discutate, liber arbitru ar însemna să conștientizezi toți factorii ce provoacă gandurile și acțiunile și să-i controlezi în întregime, ceea ce e imposibil. Chiar dacă mintea ta ar putea face asta, factorii externi şi interni ce determină comportamentele sunt, la rândul lor influențaţi de alţi factori, care sunt şi ei la rândul lor influenţaţi şi așa mai departe.
Spre exemplu, tu iei decizia să mergi la job fiind influenţat de ideea de a avea bani. A avea bani e un gând determinat de nevoile tale de hrană, adăpost etc. Aceste nevoi trebuie satisfăcute din cauza unor gânduri, spre exemplu că vrei să îţi faci mândrii părinţii şi să ai o familie proprie.
Aceste gânduri sunt iarăşi condiţionate de convingerile despre oameni, societate şi un mode de viaţă ideal… şi pot continua până mâine posibilele influenţe la care eşti expus şi n-aş termina. Poate fi vorba de o meta influență.
E imposibil să fii conștient de toți factorii existenți și să controlezi toate variabile ce sunt legate în lanţ unele de altele. Toate astea au ca și produs decizia ta, că ultim rezultat. Aşadar, mai avem libertate?
Libertatea de a alege este una, conceptul de liber arbitru e altceva. Pentru orice efect îl lumea reală există o cauză, pozitivă sau negativă de care mintea noastră e conştientă pentru că i-a învăţat regulile prin experienţa de viaţă.
Libertatea socială și politică sunt două realități independente. Libertatea de a face ce intenționezi e o valoare umană. Problemele infracționale sunt chestiuni de etică la care nu putem sta pasivi. Tu eşti condiţionat în alegerile tale, dar a fi conştient de ce e bine, ce e rău e cu totul altceva.
Prin urmare, e normal să te comporţi diferit față de un om care merită să facă puşcarie, faţă de un altul care ia premiul Nobel pentru pace. Tu poţi să prezici viitoare acțiuni ale ambelor persoane, modelele din care reies aceste acţiuni şi gradul de moralitate avut.
Asta explică şi diferența dintre acțiunile voluntare/ voite și involuntare/ nevoite ale unei persoane, însă ele nu exiplica ideea de liber arbitru. Acțiunea voluntară e însoțită de intenția de a o duce la bun sfârșit. Intențiile menţinute pe care le avem sunt o mulțime de lucruri despre noi: un om care dă cu mașina peste un copil din greșeală e total diferit faţă de altul care o face în mod intenționat. Avem idee despre viitoarele lor acțiuni şi modele de raportare la moralitate şi societate.
Noţiunea ştiinţifică de liber arbitru
Gândurile și intențiile noastre se nasc din mintea inconștiență asupra căruia nu avem niciun control. Mintea inconștiență e alcătuită din diverse mecanisme formate în decursul vieții. Originile voinței sunt inconștiente.
Eu nu-i pot spune creierului meu, nu pot iniția niciun proces în cortexul meu prefrontal, așa cum nu pot spune inimii mele să bată. Dacă nu știi ce face creierul în următoarele secunde, nu deții controlul.
De câte ori ne-am zis nouă înşine că „mă las de fumat, mă apuc de sală, de mâncat sănătos etc.”? Intenţia nu e cauza comportamentului! Degeaba îi zici unui om să nu bea, fumeze etc. Sper că înţelegi în mod practic de ce nu funcţionează ceea ce numim liber arbitru.
Pentru a ne schimba cu adevărat obişnuinţele trebuie să schimbi cauzele reale ale comportamentului prin formarea unor noi modele mentale. Explicaţia e atât de complexă încât vom avea nevoie de un alt articol. Totuşi, îţi voi explica chiar acum cum funcţionează, în linii mari.
Aplicaţii în liber arbitru
1) Organizarea socială. Ţi-am prezentat deja ideea cum că dacă vrei să produci diverse comportamente, ai nevoie de anumite cauze. Cauzele sunt acele modele modele mintale învăţate de om prin experienţa sa de viaţă. Acest lucru are aplicaţie şi în mediul social.
Expune-l pe om la modelele pe care vrei să le aibă la nivel social, expune-l și la modele pe care vrei să le evite. Spre exemplu dacă vrei să ajungă inginer arată-i toate beneficiile şi dă-i toate informaţiile de care are nevoie pentru a-şi forma propria imagine şi model mintal despre a fi inginer.
Dacă vrei să îl fereşti de a fi infractor, arată-i toate pedepsele, chinurile, dezavantajele şi evenimentele dezastruoase prin care va trece. Îşi va face un model de tip evitativ despre conceptul de „infractor”. Și atunci, învățând implicit aceste modele, ele se vor reflectă în comportamente de tip cumulativ, sau evitativ.
Dacă tot îi spui doar prin cuvinte unui om ce să facă, ce să nu facă, cum să fie şi cum să nu fie, aceste informaţii vor rămâne doar la un nivel superficial, de suprafaţă. Nu vor avea efect vizibil asupra deciziilor sale. Nu se va exprima în ceea ce face.
2) Etică și deontologie: Cineva ar putea folosi informaţiile prezentate aici intr-o lumină în care să ii justifice toate acţiunile, chiar dacă ele sunt rele pentru el şi pentru societate. Ar folosi lipsa de liber arbitru aşa cum o ştim noi drept scuză. Ba mai mult, ar putea spune că nu ştie de ce face ceea ce face şi că n-ar trebui să fie tras la răspundere pentru comportamentele sale. Nu e chiar aşa 🙂
Spre exemplu, ai putea spune că dacă nu există liber arbitru, adică acțiunile nu sunt determinate de gândurile și intențiile proprii, înseamnă că nu poți fi pedepsit pentru că ai furat. Bine, nu intenția a determinat comportamentul, dar asta nu te scutește de responsabilitatea faptelor tale. Dacă ai furat sau ai făcut ceva negativ, trebuie să plătești.
Tu ai deja un model despre ce înseamnă etică şi morală, despre răsplată şi pedeapsă. Acel model se activează automat când îţi vine tentaţia să furi, deci comportamentul tău dăunător social se va opri. Modelul despre responsabilitate întăreşte acest lucru.
Ducând lucrurile mai departe, în creearea şi construirea de modele decizionale, accentul ar trebui să cadă nu pe pedeapsă, ci pe reeducare. Dacă un om a făcut o infracţiune şi tu îl ţii în închisoare 5 ani, tu doar ai inhibat posibilităţile de a lua noi decizii infracţionale, dar modelele rămân acolo când iese.
Dacă el a fost închis pentru că a violat o fetiţă, el nu va mai face asta 5 ani pentru că nu mai sunt fetiţe in jurul său. Dar modelul mintal despre a viola fetiţe e încă acolo şi se va reactiva când va avea oportunitatea.
Acesta e motivul pentru care atât de mulţi infractori revin înapoi în închisoare după prima eliberare. E nevoie să îi dai modele mintale noi şi adecvate infractorului, astfel încât să vadă acele modele și să se comporte în consecință.
Concluzia despre Liber arbitru
Însumând cele discutate ajungem la concluzia că există totuşi liber arbitru, dar nu în forma în care o intuiam noi. Conform simţului comun, legătura dintre gând şi comportament explică noţiunea de liber arbitru.
De fapt, fiecare gând şi fiecare acţiune e influenţată de trecutul nostru. Ele au la bază anumite modele mentale cu privire la domeniile vieţii, modele învăţate pe baza experienţei de viaţă acumulate în decursul timpului. Nu există liber arbitru care să explice controlul deplin conştient al aspectelor din viaţa noastră, ci doar o formă de liber arbitru ce are origini în reguli învăţate inconştient.
Acest lucru n-ar trebui să sune descurajator. De fapt, poți vedea și un lucru extrem de benefic în acestea, dacă înțelegi care sunt procesele psihologice care stau la baza formării mecanismelor noastre de a lua decizii. Chiar aceste rânduri care le citești acum pot servi drept îndeplinirea unui nou model decizional.
Dacă ai parcurs integral acest articol poți continua studiul tău în următoarea formă și să construiești noile mecanisme decizionale care le vor dezactiva pe cele prezente, iar viața ta va arăta diferit de aici înainte. Educaţia e o formă de implantare a unor noi modele şi regularităţi, a unor noi alternative decizionale ce-ţi vor continua traseul vieţii. E un nou mod de a fi.
Lucian Puşcaşu
P.S. Şi dacă noţiunea de liber arbitru trece de graniţele ştiinţei? Poate că liberul arbitru nu trebuie explicat de psihologie pentru că aparţine filosofiei şi teologiei. Dorinţa mea e ca aceste rânduri să nu fie interpretate extremist prin a crede că nu ai nicio putere.
Te îndemn să faci alegerile bazat pe sentimentul independenţei proprii. Asta îţi va oferi un sens in ceea ce vei face. În orice caz, sunt lucruri în lumea asta pe care ştiinţa nu a putut să le explice. Poate că acest liber arbitru se află printre ele. Sper că ţi-am lăsat o temă de gândire interesantă. 🙂
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger