În momente dificile, avem senzaţia că oamenii caută să-şi urmărească doar interesele proprii. Ei recurg la diferite tehnici de manipulare pentru a-şi atinge scopurile, iar noi ne simţim folosiţi şi abuzaţi de pe urma acţiunilor lor. Din fericire, acest lucru nu se întâmplă în mod absolut. Dar totuşi, trebuie să fim conştienţi de momentele de manipulare, atunci când ele apar.
Astfel, vom prezenta patru tehnici de manipulare pe care le poate folosi un individ în scopuri personale. Bineînţeles, nu te îndemn să pui în practică aceste tehnici de manipulare, ci doar să fii conştient de ele, spre a nu cădea în capcana manipulatorului.
1. Oglindirea
Oglinda reflectă realitatea. Ea arată unei persoane exact aşa cum este ea fizic. Dar cum ar fi dacă ar exista o oglindă a propriei noastre personalităţi? Cu siguranţă am simţi nevoia să ne privim în ea, pentru a ne înţelege pe noi înşine.
Această dorinţă caută a fi îndeplinită de către manipulator. Dacă el îţi induce ideea cum că ar fi exact ca tine, tu vei fi foarte uşor influenţat de el. Când le oglindeşte sufletul, îi seduce, dându-le iluzia că le împărtăşeşte convingerile.
Când le copiază acţiunile, ceilalţi vor simţi că le-a dat o lecţie. Efectul e atât de seducător încât puţini ne dăm seama când picăm în această tehnică, cu atât mai mult să îi mai ţinem şi piept efectelor sale.
Cum acţionează oglindirea?
Oglinzile au puterea de a ne tulbura. Dacă ne privim imaginea reflectată în ele, cel mai adesea nu vedem decât ceea ce vrem să vedem, cea mai acceptabilă parte din noi. Ne displace să o cercetăm prea îndeaproape, ca să nu fim siliţi să observăm ridurile şi celelalte defecte.
La nivel interior, ne poate fi frică să ne uităm cu adevărat în noi înşine pentru că nu ştim ce vom găsi acolo. Preferăm doar ceea ce este bun din noi, iar ce e rău să rămână într-un colţ întunecat al minţii.
Asta caută şi manipulatorul să facă. El nu va afişa niciodată părţile lui rele care sunt, de fapt, ale tale, ci doar pe acelea frumoase, spre a te simţi apreciat şi validat de către acesta şi de către tine însuţi în cele din urmă.
Dacă ar fi să apeleze la sinceritatea brută, scoţând afară toate lucrurile negative dintr-o persoană, efectul nu ar fi acela pe care şi l-ar dori manipulatorul. Ne-am simţi o carcasă golită de gânduri şi de sentimente. Asta ne-ar închide în noi înşine, iar manipulatorul nu-şi doreşte asta.
Folosind efectul de oglindire, individul ne creează o percepţie a idealului din noi, un miraj frumos ce ne închide în lumea noastră mică. Astfel, văzându-ne clonaţi, transformaţi într-o imagine fără suflet oferită de către manipulator, devenim ca o marionetă în mâinile sale, conduşi de farmecul şi idolatria propriei persoane, reflectate în oglinda manipulatorului.
Efectul are o mare forţă întrucât acţionează asupra emoţiilor primare: frica şi plăcere. Se creează o plăcere intensă, un amor propriu. Scufundaţi în acest narcisism, departe de orice frică din lumea reală, se va instala un altfel de frică: de a pierde oglinda.
Astfel, se va creea un efect de dependenţă faţă de manipulator. Prin urmare, ne vom conforma fiecărei cerinţe a sa, de teama ca acest mic paradis într-o cupolă de sticlă să nu fie pierdut.
În general, e bine să te fereşti de asemenea efecte asociative. În situaţiile „în oglindă” ai prea puţin control asupra imaginilor reflectate şi a faptelor puse în legătură cu tine. Orice împrejurare pe care nu o poţi ţine sub control este periculoasă.
Chiar dacă persoana sau evenimentul în cauză dă naştere la asociaţii pozitive, tot vei avea de suferit pentru că ceea ce primeşti acum, va fi plătit mult mai scump mai târziu, după planul celui ce te manipulează.
Dacă observi vreodată că oamenii te compară cu cineva sau te asociază cu ceva din trecut, fă absolut orice ca să te detaşezi de acea imagine şi să sfărâmi oglindă.
Deja dacă o persoană apare din senin şi pare că îţi oferă tot ce nu ai avut niciodată, dar pentru care tot începe să îţi ceară diferite lucruri, ar trebuie să îţi pui semne de întrebare. E posibil să fi trecut deja prin mai multe tehnici de manipulare decât ţi-ai da seama.
Când e oglindirea bună?
Oglindirea e una dintre acele tehnici de manipulare utile atunci când este folosită în scop nobil, de a învăţa pe alţii. Aşadar o poţi folosi şi tu. Le arăţi oamenilor, concret, defectele de care vrei să-i sileşti să se jeneze etalându-le în oglindă, astfel ca ei înşişi să-şi vadă greşelile şi să înveţe din ele.
Această tehnică este utilizată în mod frecvent de educatori, psihologi şi chiar de profanii care au de-a face cu comportamente dezagreabile.
Indiferent dacă oamenii se poartă sau nu bine cu tine, este recomandabil să le „oglindeşti” atitudinea, ca să le exploatezi complexul de culpabilitate. Astfel, ei vor şti că nu este bine ceea ce fac şi vor înceta comportamentul respectiv.
2. Decizii prestabilite
E una din cele mai intuitive tehnici de manipulare. Individul va face orice ca lucrurile să se desfăşoare după bunul lui plac, iar oamenii să meargă pe pista indicată de către el. Practic, el deţine cărţile. Pe oameni cel mai bine îi manipulezi atunci când le dai impresia că au libertatea de a alege.
Numai astfel se vor simţi stăpâni pe situaţie, deşi, în realitate, nu sunt altceva decât nişte simple marionete ale căror sfori se află în mâna păpuşarului.
El nu lasă sub nicio formă ca jocul manipularii să îi scape de sub control. Îi determină pe cei din jur să joace cu cărţile pe care le serveşte el, spre a elimina orice risc ca planul său să se ducă pe apa sâmbetei. În linii mari, cam toate aceste tehnici de manipulare duc spre scopul final dorit de individ.
Astfel, manipulatorul prezintă doar opţiuni favorabile, astfel că, indiferent pe care dintre ele o alegi, interesele lui vor fi bine servite. El va pune presiune pe tine, obligându-te să te hotărăşti pentru orice lucru care duce spre săvârşirea planului, iar orice ai alege, oricum te vei duce în direcţia voită de individ. În cele din urmă, el te pune cu spatele la zid, pe un drum înfundat şi fără de scăpare.
Mirajul libertăţii
În orice tehnici de manipulare folosite se va simţi acest miraj al libertăţii. De fapt, în asta constă manipularea: răpirea libertăţii de a acţiona voit şi păstrarea acestui sentiment, pentru a rămâne vulnerabil.
Noţiuni ca „libertate”, „opţiune” şi „drept de a alege” au capacitatea de a evoca o putere cu mult mai mare pe plan imaginativ decât în lumea reală. “Alegem” să considerăm că situaţia este corectă şi că dispunem de libertatea de a decide.
Preferăm să nu ne gândim prea mult la semnificaţia ei profundă. Acest refuz de a cerceta porneşte din senzaţia că prea multă libertate produce un fel de anxietate, iar manipulatorul ştie aceasta.
Manipulatorul oferă doar câteva variante de a alege. O gamă nelimitată de variante ne-ar paraliza şi ne-ar inhiba capacitatea de a alege. Numărul limitat al opţiunilor ne linişteşte. Acest fapt le furnizează indivizilor o sumedenie de ocazii de a ne înşela, întrucât celor care oscilează între alternative nu le vine a crede că sunt manipulaţi sau induşi în eroare.
E una dintre acele tehnici de manipulare care dă rezultat cel mai bine cu acele persoane încăpăţânate cărora le place să facă tocmai contrariul a ceea ce li se cere. Manipulatorul îi sileşte să „aleagă” varianta dorită de el, lăsând impresia că pledează în favoarea celei opuse. Efectul scontat înlătură orice bănuială care poate fi atribuită adevăratului făptaş.
Emoţiile induse
Am vorbit deja în acest articol despre acele tehnici de manipulare induse pe bază de emoţii. Caracterul emoţional e preponderent în procesul de manipulare.
Individul profită de emotivitatea victimelor, folosindu-se de frică şi de teroare pentru a-i determina să treacă la acţiune. Cu cât vor încerca victimele să aducă argumente logice pentru ceea ce li se întâmplă emoţional, cu atât mai mult se vor afunda în ghiarele manipulatorului.
Ţinerea sub control a opţiunilor are ca scop esenţial ascunderea faptului că individul este cauza a tot ceea ce se întâmplă. În acest caz, tactica necesită subtilitate, nimeni să nu ştie ce se întâmplă. Astfel, manipulatorul nu stă în văzul lumii de teama suspiciunii, resentimentelor şi furiei ce le-ar putea provoca.
Nu este înţelept a fi văzut exercitându-şi influenţa în oricare formă, în mod atât de direct şi de violent, chiar dacă poziţia lui este solidă şi nu-i este frică de nimic. De obicei, e mai elegant şi mai eficient pentru individ să ofere oamenilor iluzia că pot alege, decât să participe ei în mod public la alegerile pe care aceştia le fac. Apelul la emoţii prin şantajul emoţional e o modalitate foarte bună pentru agresor.
3. Sentimentul de sinceritate
Sinceritatea câştigă încrederea în oameni, iar individul va ţine cont de acest lucru. Va căuta să îşi dezarmeze victima prin sinceritate calculată şi generozitate selectivă. O atitudine sinceră şi onestă poate acoperi o mulţime de bănuieli fondate.
Până şi cei mai suspicioşi dintre oameni îşi abandonează banuielile în faţa încrederii câştigate. O dată ce o asemena generozitate calculată creează o fisură în armura lor de vigilenţă, manipulatorul îi poate înşela şi manipula după propria dorinţă.
Fiinţa umană nu poate trăi singură. Are nevoie de cei asemenea lui, iar legăturile de care are nevoie se întemeiază pe baza sentimentului de sinceritate. Astfel, sinceritatea mascată e un fel de cal troian oferit oamenilor, care va aduce cu sine distrugerea din interior.
Cum se câştigă încrederea?
Individul oferă înainte de a cere, chiar dacă într-o formă mascată. Există multe feluri de a da: un dar, un gest generos, o amabilitate, o favoare, o părere „sinceră”, adică orice, cu scopul de a face impresie bună.
Sinceritatea calculată îşi găseşte cea mai mare aplicabilitate atunci când faci cunoştinţă cu cineva, pe baza stereotipurilor. Suntem cu toţii animale sociale şi primele noastre impresii nu se şterg uşor. Dacă cineva te consideră sincer şi onest de la început, greu îşi va schimba părerea. Acest lucru îţi creează suficiente oportunităţi ca manipulator.
Uneori, un singur act de onestitate nu ajunge – este nevoie de o reputaţie nepătată, construită dintr-o serie întreagă de gesturi şi acţiuni corecte. Nu toate trebuie, totuşi, să fie de mare însemnătate. Dacă bunul renume a fost stabilit, aşa cum se întâmplă şi cu primele impresii, greu se mai poate schimba ceva. De aceea, planul manipulativ al unui individ, care este setat pe termen lung, include şi această dimensiune.
Corectitudinea constituie un procedeu excelent, dar nu este singurul. De un mare efect se bucură orice gest aparent nobil, altruist, dezinteresat. În antichitate, puţini erau cei care erau în stare să reziste în faţa unui dar adus chiar şi de cel mai înverşunat duşman, motiv pentru care darul, conform izvoarelor istorice, ducea adesea la declinul celui ce-l primea.
Îţi mai aduci aminte de când eram copii şi aşteptam cu sufletul la gură să vină moş Crăciun? Nu dormeam toată noaptea gândindu-ne la el. Toată presiunea aceasta ducea la o explozie de bucurie când primeam darul dorit.
Cu toţii ne dorim să primim ceva: un lucru, o emoţie, o experienţă. Darul trezeşte la viaţă copilul ascuns din fiecare din noi. Astfel vigilenţa se destramă. Deşi privim comportamentul altor oameni cu ochi critici, rareori sesizăm acţiunile manipulative dintr-un cadou, intenţiile şi scopurile ascunse ale celui ce ni-l oferă.
4. Foloseşte o momeală
Manipulatorul profesionist nu se aruncă în mijlocul oamenilor, ci îi face pe ei să vină la el. Când obligi pe cineva să acţioneze, el este cel care stăpâneşte situaţia. Este întotdeauna mai bine să determine pe ei să vină la el.
E destul de logic, dacă stai să te gândeşti. Persoana agresivă rareori stăpâneşte cu adevărat situaţia. De obicei, nu calculează şi nu este în măsură să anticipeze consecinţele actelor sale. Fiind în permanenţă pe punctul de a reacţiona la oameni şi la mediu, energia agresivităţii se întoarce împotriva sa.
Dar manipulatorul ştie că nu are rost să se zbată ca să-şi rezolve problemele, dacă nu se simte stăpân pe situaţie. A confunda acţiunea eficace cu acţiunea agresivă e o greşeală pe care manipulatorii nu şi-o pot permite.
În cele mai multe cazuri, acţiunea de eficacitate maximă este inacţiunea, aşteptarea calmă a momentului când victimele cad în capcana pe care le-a întins-o el. Manipulatorul îşi păstrează capacitatea de a determina pe oricine să reacţioneze la acţiunea sa.
Calmul activ
Scopul este să îi oblige pe ceilalţi să vină la el, pentru a rămâne stăpân pe situaţie şi pentru a-i ţină sub controlul lui. Acest demers necesită timp. De regulă, lucrurile merg de la sine pentru manipulator, dacă acesta acţionează subtil.
Pentru aceasta el evită două lucruri care-i pot da planurile peste cap: irascibilitatea, pentru că trebuie să-şi stăpânească emoţiile, şi pasivitatea, prin a exploata activ tendinţa subiecţilor de a reacţiona prin furie, pentru a deveni ei vulnerabili.
Dacă cineva bănuieşte că ar fi manevrat, devine din ce în ce mai greu de ţinut sub control. Dar când creează iluzia că el este cel care controlează situaţia, acest sentiment nu va apărea. Dacă îi poate pune pe oameni să-şi sape singuri gropile, de ce s-ar osteni s-o facă el?
Îi determină pe alţii să muncească pentru el
E punctul de vârf al manipulării. El profită de munca altora ca să-şi atingă scopurile. Găseşte o modalitate de a-şi însuşi rezultatele acestei munci, care să fie conforme cu planul său. Cel mai bun exemplu în acest sens e cel al lui Nikola Tesla.
Ingeniosul inventator a lucrat extrem de mult pentru competitorul său, Thomas Edison, îmbunătăţindu-i toată aparatura pe care o avea compania sa de electricitate, la acea vreme. Când era vorba să-şi primească răsplata promisă, Edison l-a luat la mişto spunându-i că “nu înţelege umorul american”, şi l-a lăsat cu ochii în soare.
PARABOLA GĂINEI OARBE
O găină care îşi pierduse văzul, dar se obişnuise să scurme pământul în căutarea hranei, deşi oarbă, continua, stăruitoare, să-şi vadă de scurmat. Ce folos avea biata proastă din toată munca? O altă găină, aceasta cu ochi ageri, şi care prefera să-şi cruţe ghearele delicate, nu se mai dezlipea de lângă ea şi fără să-şi dea osteneala cu scurmatul, se bucura de roadele muncii celeilalte. Căci îndată ce oarba scotea la iveală câte un bob de orz, surata ei îl şi înghiţea.
Tehnici de manipulare etice
Totuşi, aceasta e una dintre acele tehnici de manipulare care poate fi folosită în scop etic şi nobil. Se poate aplica şi fără să-i parazitezi pe oameni. Cel mai simplu exemplu în acest sens e folosirea cunoştinţelor predecesorilor noştri. Lumea pe care o vezi acum e rezultatul muncii cumulate a tuturor înainteşilor noştri.
Spre exemplu, politicieni nu îşi scriu singuri discursurile. Dacă ar fi să se bazeze pe propriile lor cuvinte, este greu de crezut că ar căpăta vreun vot. Toată elocvenţa, tot umorul şi mai toată inteligenţa care li se atribuie aparţin, de fapt, celor cărora le scriu textele rostite.
Învaţă să recunoşti momentul potrivit pentru a împărţi gloria cu colaboratorii tăi, atunci când acest lucru este posibil. Nu trebuie să te arăţi prea lacom, mai ales când meritul este al altcuiva. De fapt, poţi recurge la oricare dintre aceste tehnici de manipulare, dacă le foloseşti în mod etic.
Concluzie
Aceste tehnici de manipulare folosite de către manipulator sunt subtile şi intense în efectele produse. Individul afişează o personalitate similară ţie pentru a-ţi câştiga îngrederea pentru a te face mai uşor de manevrat. Îţi limitează dreptul la a alege, creând un miraj al alegerii.
Se foloseşte de elemente delicate cum sunt emoţiile într-o formă mascată. El are grijă să ghicească intenţiile oamenilor şi le câştigă, prin diferite tehnici de manipulare, recunoştinţa şi afecţiunea, pe baza cărora îşi va realiza planul.
Lucian Puşcaşu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger