Oricine își dorește să aibă încredere în sine. E plin internetul de propagande care îți spun cum să ai mai multă încredere în sine, de ce să o dezvolți, prin ce metode poți să o păstrezi plus alte minunății de genul.
Din păcate, astfel de lucruri nu funcționează niciodată. Nevoia obsesivă de încredere în sine nu va aduce niciodată liniștea interioară. Cel mult, se va creea o mască pe care o vei afișa oamenilor pentru a-ți satisface nevoia de validare și acceptare. În realitate, nu se va schimba nimic. Sentimentul valorii tale personale va fi tot nul, iar vidul interior nu va fi acoperit niciodată…
Așadar, nu este rău să ai încredere în sine, din contra. Problema apare când tu nu o ai, dar încerci să maschezi acest lucru, dorind să pari încrezător în fața oamenilor.
Riscurile și costurile de a ajunge în acest punct sunt atât de însemnate încât țin neapărat să te fac conștient de ele. Le-am detaliat pe larg într-un alt articol, precum și metoda psihologică prin care poți dobândi, cu adevărat acea încredere de sine pe care ți-o dorești, fără să o mai cauți la alți oameni sau să o demonstrezi în diferite situații.
Pentru astăzi mi-am propus să vedem trei riscuri majore aduse de nevoia compulsivă de validare în urma fricii de a nu părea încrezător în tine însuți. În această direcție, vom prezenta o teorie psihologică cu implicație în nevoia compulsivă de încredere de sine și consecințele aversive aferente.
Explicația științifică: Teoria autodeterminării
Una dintre cele mai cunoscute teorii oferite de știința psihologică este Teoria auto-determinării (Deci și Ryan, 2000). Ea spune că oamenii au trei nevoi fundamentale pentru a se dezvolta: autonomie, competență și relaționare. Mai exact, omul are nevoie să știe că are control asupra ceea ce face, să știe că poate face un lucru și că are relații sănătoase, bazate pe încredere, cu semenii lui.
Fără aceste lucruri, pe termen lung, evoluția sa va fi deficitară, adică nu își va putea realiza potențialul înnăscut. Scenariul ideal ar fi ca toate trei să fie satisfăcute, dar din păcate, intervin diverși factori care împiedică acest lucru, iar nevoia de încredere în sine e unul dintre ei. Hai să vedem care sunt consecințele.
1. Restrânge autonomia
Autonomia înseamnă să iei acțiuni în mod deliberat, să faci ceea ce vrei tu, din motive personale. Restrângerea autonomiei în contextual căutării încrederii de sine la alți oameni înseamnă că vei face ceva pentru că “trebuie”, pentru a obține validarea respectivă și nu pentru că vrei tu în mod deliberat. De aici rezultă comportamentele inautentice.
Spre exemplu, dacă părinții tăi te trimit la Facultatea de Drept pentru că vor ca tu să ai un statut social, iar tu le îndeplinești dorința pentru că “așa trebuie”, nu mai ai timp să îți urmezi adevăratele înclinații și să faci ceea ce simți tu că te reprezintă în mod deliberat.
Rezultatele vor fi că vei ajunge în anturaje de oameni interesați de avocatură, vei studia lucruri în consecință și îți vei construi viitorul în direcția respectivă. Mai exact, vei trăi o viață inautentică.
Ajungi să îți construiești viitorul pe domenii nevalorizate de tine. Crezi că te vei simți împăcat și satisfăcut de propria persoană? Mă îndoiesc. Stima de sine se construiește pe domenii importante pentru tine, alese după propria voință și nu impuse de alții. Vei avea frustrări care trebuie compensate cumva. De aici abuzul de încredere în sine. Golul interior trebuie compensat cumva: cu atenția și validarea oamenilor, dar din păcate nu reprezintă soluția reală..
2. Interferează cu învăţarea şi dobândirea competenţei
Nimeni nu s-a născut învățat. Pentru a dobândi competențe ai nevoie de cunoștințe care trebuiesc puse în aplicare. Dar de cele mai multe ori, teoria nu se îmbină la perfecție cu practica. Așadar, rezultatele nu vor fi pe măsură. Se vor solda cu eșec, de cele mai multe ori. Odată cu eșecul, apare adevărata oportunitate de învățare.
Orice compentență pentru a fi antrenată trebuie pusă în aplicare, se observă deviațiile de la scopul dorit, iar apoi se corectează greșeala respectivă, ducând la îmbunătățirea competenței.
Acesta ar fi scenariul ideal, dar persoanele care urmăresc să pară încrezătoare nu sunt capabile de el. De ce? Pentru că dacă ai o stimă de sine slabă, tinzi să iei totul personal. Crezi că eșecul te definește ca persoană, iar asta îți confirmă faptul că nu ai valoare personală, ceea ce este o iluzie.
Astfel, prefer să eviți eșecurile și să îți păstrezi părerea despre tine intactă. Nevoia de încredere de sine se realizează prin defensivitate. Nu poți accepta ideea de eșec, iar eșecul e absolut esențial pentru a crește ca persoană și a-ți dezvolta competențele.
Vei deveni un egocentric fără încredere în sine
Vreau succes, nu mă interesează conținutul competenței, ci urmarea a ceea ce fac, rezultatul. Nu mă interesează a avea competența în sine, ci mă interesează ca ceilalți să mă considere competent. Prefer competența vizibilă, superficială în detrimentul celei reale, autentice.
Asta e gândirea unei persoane care nu are încredere în sine. Preferă să nu își păteze imaginea propriei persoane. Realitatea e că eșecul nu te definește ca persoană. Asta nu poate accepta o persoană cu stima de sine slabă.
Deci e greu pentru mine să învăț din greșeli și să le consider ocazii de învățare pentru că un eșec înseamnă că nu sunt o persoană valoroasă și trebuie sa mă protejez de el. În logica asta, e mai bine să dau eșecul la o parte și să dau vina pe alți factori externi, neasumându-l.
Tot aici intră și procrastinarea. Dacă procrastinez ori nu investesc suficient efort, mă pot apăra de consecințele eșecului, iar ego-ul meu este intact. Pare o soluție excelentă pe moment, dar pe termen lung sarcinile și problemele se vor înmulți, iar eu tot acolo sunt, iar increderea de sine va avea și mai mult de suferit.
Reține așadar că fără acțiune nu ai cum să înveți o compeneță nouă. Competența se realizează în timp, printr-un proces de învățare prin acumularea de eșecuri din care să poți extrage învățături. Nevoia de a părea încrezător și perfect în fața oamenilor îți va răpi această șansă.
3. Distanţare emoţională
Nu ești singur. Ai nevoie de prezența semenilor tăi în viața ta. Cu cât ești mai deschis față de oamenii în mod onest, vulnerabil, dar prudent, cu atât îți vei permite să simți mai multă căldură și înțelegere din partea lor.
Dar nevoia de a demonstra faptul că ai încredere în sine afectează relaţiile inter-umane. Relațiile sănătoase sunt cele autentice. Pentru aceasta, ai nevoie să îți arăți punctele vulnerabile și pe cele forte fără ocolișuri, pentru ca oamenii să aibă încredere în tine și să te considere uman. Însă dacă ai o încredere în sine slabă, vei crede că oamenii nu te pot aprecia și respecta pentru ceea ce ești.
Astfel, în loc să creezi poduri de legături cu ceilalți, tu ridici ziduri în jurul tău pentru ca oamenii să nu vadă cum ești tu, în esența ta. Focalizarea cade pe sine, nu pe relaţie. Ajungi să îi percepi pe ceilalți ca fiind competitori (în lupta ta de a obține încrederea în sine) sau judecători (care hotărăsc care este valoarea ta).
Ceea ce primești de fapt
Dacă ai o încredere în sine scăzută, intuiția spune că trebuie să dovedești contrariul ție însuți și oamenilor din jur, prin diferite metode. Odată realizate, crezi că vei primi atenția și aprecierea lor, recunoscându-te ca fiind o persoană de valoare.
Realitatea este că aceste lucruri te devalorizează și mai mult în percepția celorlalți. Nimănui nu-i plac lăudăroșii. Poți fi privit ca fiind narcisist, instabil emotional sau sufocant. Vor simți că tu cauți să faci competiție inutilă cu ceilalți pentru atenție. Tu te vei judeca distorsionat pentru a te valida pe tine însuți, și vei fi mai distant și rece în relațiile cu cei din jur.
Vei primi exact contrariul a ceea ce cauți, mai exact.
O singură soluție pentru a-ți recăpăta cele trei daruri
Stima de sine nu este un lucru pe care îl ai sau nu, așa cum probabil intuim. Este un mod de a te exprima prin folosirea resurselor tale, pentru a stăpâni provocările, a învăța, și te conecta cu ceilalți. Dacă renunți la ideea de a demonstra că ai încredere de sine, autonomia, competența și relațiile tale vor deveni din ce în ce mai bune.
Pentru a întoarce cele trei dimensiuni în favoarea ta și pentru a dobândi o încredere în sine reală e nevoie să faci lucruri frumoase pentru cei din jur. Dacă pui pe primul loc din când în când binele celorlalți mai presus de binele propriu, autonomia, învățarea și relațiile sociale își vor îndeplini funcția pentru care există.
Mai exact, când faci bine altora, autonomia își află pletitudinea. Ia-o logic: dacă nu ai face bine pentru că așa vrei tu, nu ar mai fi autonomie. Mai departe, nu are nimeni ce să critice dacă faci un lucru bun. Practic, orice act de caritate este bine venit. Oamenii nu se uita la performanța cu care îl faci. E de ajuns că l-ai făcut.
În sfârșit, relația cu cei din jur se îmbunătățește. În primul rând cel pe care l-ai ajutat îți va fi recunoscător, iar în al doilea rând, cei din jur vor avea sentimente pozitive față de tine și te vor considera o persoană bună la suflet.
Caută așadar să faci câte o faptă bună din când în când. Vei simți cum cele trei elemente descrise vor reveni înapoi în posesia ta, vei fi mai autentic, încrederea în sine va crește și vei avea o satisfacție emoțională pe măsură.
Concluzie
Nevoia de încredere în sine, dovedită altora, poate interfera cu învățarea și performanța în circumstanțe dificile sau provocatoare, diminuează autonomia și denaturează relațiile sociale.
Căutarea obsesivă a stimei de sine se realizează prin auto-validare. Oamenii care o caută au tendința să ignore feedbackul negativ, să distorsioneze informațiile primite sau să perceapă lipsa de validare ca un pericol, nu ca o oportunitate de creștere și dezvoltare.
Individul se simte judecat de ceilalți ceea ce îi face să devină prea centrați pe sine și să nu mai poate construi relații autentice. Prin urmare, va fi foarte sensibil la orice formă de respingere inter-personală, considerând-o o formă de scădere a propriei valori.
Astfel iau naștere comportamentele inautentice caracterizate prin distanțare față de ceilalți, ori chiar agreabilitate excesivă, spre a înlătura riscul de a fi respins.
Ideea principală a acestui articol
A căuta în mod obsesiv să ai încredere în tine însuți prin comportamente de autovalidare, laudă, căutarea aprobării, dovedirea performanțelor sau alte tipuri de comportamente mascante nu va duce decât la accentuarea golului interior pe care tu îl simți. Soluția reală este să cauți cauza pentru care tu se simți neîncrezător în tine și să începi a lucra de acolo.
Exteriorul e tentant, la îndemână și poate fi abordat în mod direct, fără prea mare durere de cap, dar acestă soluție e doar un miraj. În realitate, trebuie să îți îndrepți atenția spre interior și să identifici acei demoni pe care nu i-ai cunoscut niciodată, dar care vor să îți fie cei mai buni prieteni. Vei câștiga mai mult decât încredere în sine dacă ești dispus să faci acest lucru.
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger