Stima de sine ridicată este considerată o nevoie umană fundamentală, universală (Crocker & Park, 2004). Cercetările empirice au demonstrat în nenumărate moduri felul în care oamenii încearcă să-și mențină, să-și sporească și să-și protejeze stima de sine. Numeroase studii au arătat că stima de sine este puternic legată de credinţele pe care le are un om despre propria persoană. Dacă credințele sunt pozitive, stima de sine va bună. Dar dacă credințele sunt negative, va lua naștere abuzul de încredere de sine. În acest articol vom defini pe larg acest concept, care sunt implicațiile sale și riscurile pe care le aduce.
De ce oamenii vor să aibă încredere în ei înșiși
Persoanele cu stimă de sine ridicată văd viitorul luminos, se percep pe sine ca având calităţi de luat în seamă, se consideră persoane mai bune în prezent decât în trecut, chiar dacă în realitate e posibil să nu fie aşa. În general, îşi văd viaţa şi pe sine însuşi într-o lumină pozitivă.
Intuiția ne spune că ea aduce doar beneficii. Totuşi studiile arată că stima de sine ridicată are implicaţii în emoţiile pozitive pe care le simţi în prezent, dar ea nu influenţează neapărat performanţa la şcoală sau la job şi nici nu te păzesc de vicii ori alte comportamente distructive.
Oamenii simt nevoia să lucreze la stima de sine datorită consecinţelor motivaţionale care le aduce. Mai exact, ei doresc să exceleze în acele domenii în care îşi regăsesc valoarea personală, validându-şi abilităţile şi calitaţile, pentru a întătări sentimentul valorii personale. Dacă nu reușesc acest lucru, ei recurg la abuzul de încredere în sine, în care încearcă și mai mult să își dovedească valoarea personală
Nu e tocmai cum crezi…
Căutarea stimei de sine, atunci când are succes, are emoții și beneficii motivaționale, dar are, de asemenea, costuri pe termen scurt și pe termen lung, îndepărtând oamenii de la îndeplinirea nevoilor lor umane fundamentale pentru competență, relație și autonomie și ducând la o autoreglare slabă și la o sănătate mentală și fizică precară (aceste concepte le-am definit deja pe larg în acest articol).
Astfel, indiferent de modul în care oamenii urmăresc respectul de sine, există costuri asociate acestei urmăriri, mai ales dacă recurg la abuzul de încredere.
Este posibil ca aceste costuri să nu fie evidente pe termen scurt, deoarece pot fi depășite de beneficiile emoționale imediate atunci când urmărirea respectului de sine are succes. Pe termen lung, însă, beneficiile se disipează în timp ce se acumulează costurile.
Abuzul de încredere de sine
Căutarea stimei de sine este legată de motivaţia îndeplinirii scopurilor personale.
Atunci când oamenii urmăresc respectul de sine, acțiunile lor sunt ghidate de convingeri cu privire la ce trebuie să facă pentru a dobândi valoare persoanală.
Abuzul de încredere are loc în acele domenii importante pentru noi. Eşecul şi succesul ne afectează mai mult în domeniile respective decât în cele care nu avem interes. Stima de sine depinde de succesul sau eșecul percepute în acele domenii care spun ceva despre noi înșine.
Astfel, succesul și eșecul în acesle domenii se generalizează la valoarea întregii persoane. Așadar, nevoia omului este de a-și crește stima de sine, iar dacă nu o face, recurge la abuzul de încredere prin căutarea obsesivă a demonstrării valorii personale.
Acest lucru nu îți va aduce ceea ce îți dorești. Dimpotrivă, te va face să te simți și mai puțin valoros și neîncrezător în tine însuți. Din fericire, există alternative mult mai eficiente. Le-am detaliat în acest articol.
De ce oamenii recurg la abuzul de încredere
Oamenii recurg la abuzul de încredere deoarece încercările lor de a-și satisface sentimental valorii de sine îi ajută să-și gestioneze temerile și anxietățile. Încrederea și frica se află la poluri opuse una față de cealaltă. Astfel, cu cât ești mai încrezător, cu atât temerile și anxietățile vor fi mai puține. Toți ne-am dori, în mod ideal, să nu ne mai temem de nimic.
Cum a început totul…
Din copilărie. Primul și cel mai important lucru pentru un copil este siguranța. Dacă el are siguranță, are garanția că va supraviețui. Dacă oamenii din jurul său îi oferă siguranță, asta înseamnă că merită să trăiască. El se simte valozat și iubit. Dar dacă nevoile de bază nu sunt îndeplinite, copilul riscă să dezvolte traume emoționale în dezvoltarea sa.
Traumele emoționale sunt evenimente foarte intense cu impact negativ în perioada copilăriei. O trauma apare în urma nesatisfacerii nevoilor copilului. Dacă nevoile sunt nesatisfăcute, copilul caută singur să le obțină. Astfel, ia naștere abuzul de încredere în sine.
Copilul, iar mai târziu adultul, caută în mod obsesiv siguranța și celelalte nevoi neîmplinite, dovedindu-și valoarea personală în acele domenii care crede el, inconștient, că îi vor aduce în sfârșit siguranța mult dorită. E un subiect foarte profund despre care am scris un articol întreg chiar aici.
Astfel, domeniile în care oamenii aleg să își investească valoarea personală nu sunt neapărat domeniile în care cred ei că pot sau vor reuși, ci mai degrabă domeniile în care, dacă ar putea avea succes, s-ar simți în siguranță și protejați de pericole inconștiente, întipărite în minte din perioada copilăriei.
Acest raționament pe care îl dezvoltă persoanele care au traume și care urmăresc obsesiv să aibă încredere în ele însele nu va duce niciunde! Într-adevăr, logica spune că atunci când nu primești un lucru trebuie să mergi tu după el, dar principiul nu e valabil și în contextual de față.
Din păcate, dorințele satisfăcute în prezent nu pot echivala nevoile tale din copilărie nesatisfăcute. Niciun success nu poate garanta că evenimentele similare nu se vor mai întâmpla. Deși succesul ameliorează momentan anxietatea și te simți în siguranță, sentimentul va dispărea.
Abuzul de încredere de sine satisfice nevoile superficiale din prezent, nu pe cele primare care trebuiau satisfăcute în copilărie. Dacă te afli în această situație, cel mai probabil vei avea nevoie de psihoterapie pentru a trata acele nevoi nesatisfăcute. Din fericire, este posibil.
Cum se realizează abuzul de încredere de sine
Cercetările arată că se realizează pe trei nivele:
a) Nivelul stimei de sine. Atât persoanele cu stimă de sine ridicată, cât și cele cu stima de sine scăzută urmăresc să obțină respectul de sine, în special în urma amenințărilor la adresa conceptului de sine, dar o fac în moduri diferite.
Oamenii cu stima de sine ridicată au păreri de sine mai pozitive și sunt mai încrezători în acțiunile lor. În consecință, sunt mai puțin preocupați de evitarea eșecului și sunt mai predispuși să adopte obiective care le confirme sentimentul valorii personale.
Spre exemplu, își evaluează propriile acțiuni în mod pozitiv, resping feedback-ul negativ, dar îl caută pe cel pozitiv, se auto-perfecționează și devin mai independenți. Așadar, oamenii cu stimă de sine ridicată obțin respectul de sine prin dominanță și competență.
În schimb, persoanele cu o stimă de sine scăzută au concepte despre sine relativ negative și sunt mai puțin sigure de părerile lor de sine. În consecință, sunt mai preocupați de evitarea eșecului în domeniile valorizate și mai predispuși să adopte comportamente de evitare sau de prevenire a situațiilor ce le amenință valoarea personală.
Astfel, ei recurg la abuzul de încredere în sine, fiind mult mai obsesivi cu privire la rezultate care să le confirme că au valoarea personală și sunt mult mai sensibili dacă au parte de eșec.
b) Domeniile valorizate. Fiecare om valorizează ceva. Unii familia, alții profesia, unora le place muzica, iar altora să aibă statut și bani în buzunar. În funcție de cum valorizăm domeniile din viața noastră, rezultatele pe care le avem în ele vor influența pozitiv sau negative stima de sine.
Spre exemplu, dacă eu valorizez profesia pe care o am, mă vor durea mult mai tare eșecurile și mă vor face mult mai încrezător în mine însumi succesele decât rezultatele într-un alt domeniu care nu prea mă interesează, cum ar fi sportul.
Astfel, comportamentele noastre se îndreaptă în două direcții. Primul răspuns la probleme și situațiile amenințătoare este să protejezi stima de sine prin abaterea de la domeniul pe care îl valorizezi, temându-te de eșec (Exemplu: nu dau admiterea anul acesta la academia de poliție deoarece nu sunt destul de sigur că voi intra. Mai bine mai aștept un an decât să am acum un eșec).
Al doilea răspuns este de a crește efortul și de a persista în încercările de a stimula stima de sine prin succesul în acel domeniu. Ambele reacții sunt mai puternice atunci când eșecul apare în domenii pe care s-a pus în valoarea de sine.
c) Urmărirea vs. abuzul de încredere de sine. Reprezintă concluzia celor două puncte. Dacă ai o stimă de sine bună cauți să îți mărești și mai mult valoarea personală prin obținerea rezultatelor în domeniile pe care le valorizezi.
Dacă ai o stimă de sine scăzută, eviți situațiile de performanță în aceste domenii datorită fricii de a avea eșecuri. Astfel, ia naștere abuzul de încredere în sine, prin căutarea auto-validării la alți oameni și în domenii mai puțin valorizate
Obiectivul „sănătos” al stimei de sine
Cu toții avem nevoie de a avea stima de sine. Încercăm să o obținem, prin diferite modalități, în funcție de nivelul stimei de sine deja existent. Astfel, dacă stima de sine este scăzută, recurgem la abuzul de încredere de sine prin căutarea obsesivă a validării noastre.
La polul opus, persoane care au stima de sine crescută recurg la strategii de auto-afirmare, își iau riscuri, eșuează și merg mai departe, întărind și mai mult sentimental valorii personale pe care îl au. În acest articol am explicat cum poți face trecerea de la una la alta.
Concluzie
Orice om dorește să simtă sentimentul valorii personale. Când urmărim creșterea stimei de sine investim valoare nu în domeniul care ne-ar aduce cu adevărat recunoaștere sau succes ci în domeniul în care în copilărie ne-ar fi adus siguranță și protecție. Astfel, se reduce motivația de a excela în alte domenii.
Oamenii recurg la abuzul de încredere datorită fricii de a nu ne pierde sentimental valorii personale. Astfel, ei evită provocările de frica eșecului prin procrastinare, diminuarea efortului necesar pentru rezolvarea sarcinilor și neasumarea responsabilității pentru probleme avute. În cele din urmă, ei nu fac decât să minimizeze valoarea investită în activitățile importante pentru a gasi scuze pentru lipsa de rezultate, mai târziu.
Mai are rost să recurgi la abuzul de încredere și să cauți să dovedești altora cât de important ești?
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger