Vindecarea traumelor emoționale pleacă de la înțelegerea originilor pentru care ele au apărut în viața ta. După cum am explicat și în articolele anterioare, ele provin din evenimente cu caracter traumatic din copilăria noastră.
Și-au lăsat amprenta în mintea noastră, sabotându-ne creșterea în mod sănătos. Consecințele unor astfel de traume le numim, în limbaj nonformal, capcane mentale.
Capcanele mentale sunt tipare cognitive și emoționale prin care ne autosabotăm viața în realizarea obiectivelor. Fiecare capcană mentală are efecte asupra unui domeniu specific din viața noastra, sabotându-l la nesfârșit.
Capcanele mentale au astfel un caracter repetitiv, iar printre cele mai eficiente metode de a le pune capăt este a recurge la psihoterapie. Ele au origini în copilărie sau adolescență, fiind cauzate, de cele mai multe ori, de o traumă ori, la polul opus, de supraprotejarea părinților.
Ca reacție la aceste capcane, se dezvoltă anumite comportamente nesănătoase, care ne fac rău (ex. Fumatul, critica și autocritica, evitarea persoanelor, autoizolare, agresivitate, egoism etc.).
Care sunt consecințele concrete ale capcanelor mentale și de ce vindecarea traumelor emoționale e atât de dificilă?
De ce ne sabotează viața
Un copil pentru a crește sănătos are nevoie de a-i fi îndeplinite nevoile emoționale. Astfel, pentru a avea o mentalitate sănătoasă, el are nevoie de încurajare, siguranță, iubire, valorizare și câteva limite care să îi direcționeze comportamentele.
În caz contrar, va apărea sentimentul de abandon, nesiguranță, neglijență, abuz sau respingere din partea părinților, ceea ce va duce la traume emoționale.
Astfel, traumele se întipăresc în mintea noastră de copil datorită nesatisfacerii unor nevoi într-un anumit moment din viața noastra, într-un context specific.
Odată cu trauma, se dezvoltă anumite regularități și percepții despre noi înșine, despre ceilalți și despre viață. (Ex. Nimeni nu va fi acolo pentru mine, cei apropiați mă vor părăsi, oamenii îmi vor face rău deci nu trebuie să am încredere în ei, nu am valoare ca persoană, trebuie să am atenția oamenilor cu orice preț pentru a fi valorizat etc.)
Peste ani de zile, adulți fiind, capcanele mentale vor fi din nou declanșate de evenimente de viață care sunt percepute inconștient ca fiind similare celor traumatice din trecut. De aici ia naștere tot ciclul de drame din viața noastră (insucces profesional, aceleași relații toxice, recăderea în vicii etc.).
Atunci când sunt activate capcanele, resimțim anumite emoții puternice negative, similare celor din trecut, în contextul traumei. Așadar, vindecarea traumelor emoționale începe nu din prezent, ci prin a merge înapoi în trecut.
Prinși în trecut
Așa ne sabotăm viața.. Suntem condamnați să retrăim trecutul din nou și din nou. Până nu ne rezolvăm traumele, nu ne vom putea bucura de o nouă viața.
Capcanele au un caracter repetititv. Asta înseamnă că toate insuccesele din viața ta (aceleași relații nesănătoase, aceleași oportunități pierdute, aceiași oameni toxici, aceleași eșecuri) vor veni la nesfârșit și ne vor sabota viața, totul având origini în trauma emoțională avută.
Astfel, o femeie care s-a simțit abandonată în copilărie va fi atrasă de bărbați neloiali, un bărbat care a fost deprivat emoțional în copilărie va căuta compania femeilor reci și distante, iar o persoană care a fost sufocată cu ajutorul părinților în perioada copilăriei nu va reuși să ducă la bun sfârșit sarcinile impuse la job.
Tendința înnăscută a omului este orientată spre creștere și dezvoltare. El are capacitatea să se descurce cu problemele apărute în decursul vieții, atâta vreme cât este sănătos emoțional. Astfel, vindecarea traumelor emoționale nu este o opțiune, ci o necesitate pentru a sparge tiparul de probleme și chiar a-ți relua viața de la început.
Nu toate capcanele au origine în traume
Majoritatea capcanelor mentale au origine într-o traumă a copilăriei, dar în unele cazuri, efectul e complet opus. Spre exemplu, unuii copii au fost supraprotejazi și alintați ceea ce nu le-a oferit emoții negative intense ca în cazul traumelor, dar nici nu le-au oferit posibilitatea de a-și îndeplini propriile nevoi, cum ar fi cea de autonomie și sensibilitate la alți oameni.
Majoritatea nevoilor copilului trebuie îndeplinite de către adulți. Dar sunt unele care țin de capacitățile copilului. Spre exemplu, dacă el nu este lăsat să rezolve singur anumite probleme (să-și facă temele, să meargă singur la magazin, să o ajute pe mama la curățenie, să mângâie un cățel pentru a se împrieteni cu el), el nu își va dezvolta abilități de a rezolva probleme mai mari mai târziu și de a-și gestiona propria viață.
Astfel, capcanele mentale (cum ar fi Incompetența sau Dependența) nu se nasc dintr-o traumă, ci din lipsa unei nevoii proprii ce poate fi satisfăcută doar de copil însuși. Indiferent de origine, traumă sau supraprotejare, toate capcanele sunt nocive pentru sănătatea mintală a copilului ce va deveni adult mai târziu.
De ce apar capcanele mentale?
Capcanele mentale au rol în supraviețuire. Ele se manifestă prin diferite stiluri comportamentale care au ca scop satisfacerea nevoilor emoționale. Astfel, o femeie care a fost părăsită va avea comportamente de agățare pentru a se asigura că persoanele dragi nu o vor lăsa niciodată.
Un bărbat deprivat de iubire și înțelegere va oferi totul în relația cu prietena sa, iar persoana supraprotejată va evita sarcinile prea complexe ori va oferi efort excesiv pentru a le rezolva.
Totodată, capcanele mentale aduc sentimentul de familiaritate, chiar dacă ele îi cauzează suferință. Imaginează-ți că ai ține un copil cinci ani în întuneric și apoi îl scoți la lumină arătându-i curcubeul. Crezi că va fi atras de el? Bineînțeles că nu. Va dori să stea la întuneric pentru că acolo s-a obișnuit, chiar dacă i-a făcut și îi face în continuare rău.
Astfel, oamenii simt atracție față de evenimente și persoane similare celor din copilărie, care au contribuit la formarea capcanelor mentale. Vor căuta mereu aceleași situații dramatice care amintesc de trecut și acele persoane care amintesc de figura parentală abuzivă.
Toate acestea contribuie la greutatea de a schimba capcanele mentale și a dobândi vindecarea traumelor emoționale.
De ce vindecarea traumelor emoționale și schimbarea capcanelor e atât de grea?
Pentru că ele reprezintă o bună parte din personalitatea individului: cum gândesc, simt, acționează și relaționează cu cei din jur. Caută inconștient acele evenimente similare celor traumatice din trecut, retrăind din nou și din nou aceleași drame ca în copilărie, la vârsta adultă.
Ele sunt influențate de experiențe trecute. Prin prisma lor, noile experiențe sunt acumulate pentru a le confirma și întări pe cele vechi. Spre exmplu, dacă am fost abuzat și părăsit în copilărie, orice experiență, fie ea cât de mică, care duce la a fi părăsit, insultat sau devalorizat va întări experiența mea din trecut și convingerea cum că sunt singur și oamenii nu sunt de încredere.
Capcanele mentale le influențează percepția asupra realității și experimentarea pe deplin a acesteia. Cu cât o capcană mentală este mai adâncă și mai gravă, cu atât va afecta mai multe situații și mult mai intens.
Dacă ți se face o critică dură la locul de muncă, probabil te vei simți cel mult prost și vei încerca să repari greșelile, atâta vreme ești sănătos emoțional. Dar dacă critica reprezintă una dintre capcanele tale mentale primare, a fi criticat la job te poate demonta din temelii!
Vei experimenta mult mai intens și mult mai negativ emoțiile criticii. Observația superiorului poate fi aceeași pentru oricare două persoane. Diferența de reacție o face cine are capcană mentală și cine nu și, mai ales, cât de gravă este.
Cauze ale capcanelor mentale
- Lipsa îndeplinirii nevoilor. Copilul primește prea puțin sau deloc din ceva ce are nevoie. Îi lipsește ceva important, cum ar fi iubirea, siguranța sau înțelegerea. Capcanele mentale reprezentative sunt deprivarea emoțională și abandonul.
- Îndeplinirea excesivă a nevoilor. Copilul primește prea mult, de data aceasta, din ceva ce are el nevoie. Astfel, se nasc sentimentele de grandomanie ori de dependență. E exemplul clasic de copil alintat și răsfățat. Spre exemplu, dacă e susținut în momentele în care el greșește, el nu își va asuma responsabilitatea din greșelile sale și nu va învăța să suporte consecințele faptelor sale. În schimb, va învăța că el are întotdeauna dreptate, că nu greșește și că ceilalți sunt de vină pentru situații problematice.
- Traumatizarea. Copilul suferă la propriu un abuz ori un anumit tip de victimizare. E rănit sau persecutat în în mod fizic sau emoțional. Capcanele mentale reprezentative sunt Deficiența, Abuzul/ Neîncrederea și vulnerabilitatea la boala.
- Identificarea cu unul dintre părinți. Copilul își identifică comportamentele, stilul de gândire și emoțiile cu unul dintre părinți. Orice copil ar trebui să își dezvolte o personalitate unică, specifică lui. Însă în cazul de față, copilul fuzionează mult prea mult cu unul dintre părinți.
Nu spune nimeni că un copil nu trebuie să semene cu mama sau tatăl lui la caracter, bineînțeles. Problema apare când el ia trăsăturile lui negative și nu pe cele pozitive.
Spre exemplu, dacă tatăl e profesor de limba română și are multe cărți în casă pe care le citește, e un lucru foarte frumos ca în copil să se dezvolte dragostea pentru citit și scris și să ajungă scriitor mai târziu. Însă dacă tatăl e abuziv și el învață același stil comportamental, e o problemă însemnată.
Dacă, spre exemplu, mama e excesiv de religioasă, rugându-se lui Dumnezeu excesiv de mult pentru sănătate, copilul poate percepe viața ca fiind un loc periculos, unde îmbolnăvirea e ușoară și letală.
E foarte frumos să ai o credință a ta și să ți-o manifești, dar nu o transforma într-o obsesie. În Biblie e un citat care spune “Nu fiți ca fariseii care își schimonosesc fețele pentru a arăta oamenilor că postesc. Când postești, stânga să nu știe ce face dreapta. Du-te în camera ta, roagă-te Domnului Dumnezeului tău, iar el îți va răsplăti ție.”
Psihologia întărește această afirmație: dacă vrei să fii sănătăs mental, credința ta în divinitate să vină din respectarea unei valori personale, cea de iubire a Creatorului, Forței Divine, și nu dintr-o obsesie generată de anxietate.
Vindecarea traumelor emoționale: perpetuare vs remediere
Buun. În sfârșit am ajuns la cum poți implementa schimbarea în mod concret pentru a dobândi vindecarea traumelor emoționale.
Perpetuarea presupune orice factor (comportament sau context) care contribuie la menținerea capcanei mentale. E reprezentată de toate gândurile, emoțiile și comportamentele care întăresc capcana mentală. Tot ceea ce duce la același clișeu prin care trece persoana respectivă presupune perpetuarea.
Mai simplu spus, orice lucru care te adâncește în suferința ta emoțională și care îți confirmă faptul că nevoile tale emoționale nu vor fi niciodată împlinite (iubire, protecție, înțelegere, stabilitate etc), contribuie la dezvoltarea și menținerea traumei emoționale la stadii mai avansate.
Perpetuarea se realizează prin trei moduri:
1. Distorsiuni cognitive. Vezi lumea doar prin prisma traumei și nu cum este ea de fapt, în realitate. Spre exemplu, dacă ai fost abuzat de tatăl tău, poți crede că toți bărbații sunt abuzivi și nu merită încrederea ta, ceea ce e cu siguranță fals. Vindecarea traumelor emoționale presupune a corecta erorile tale de gândire, induse de evenimentul traumatic.
2. Autosabotare (în diverse contexte de viață). Presupune a te lăsa dominat de emoții, tipare de gândire și comportamente toxice atunci când ai avea diferite oportunități de a obține lucrurile pe care ți le dorești.
Spre exemplu, dacă te întâlnești cu o femeie care îți place, iar ea dă semne că și ea te place înapoi, dacă ai capcana deficienței, în care tu te simți defect și nedemn de iubire, vei crede că o oportunitatea de a întâlni în sfârșit o femeie care să te iubească e imposibilă. Te vei autosabota singur, spunându-ți că te manipulează sau are alte intenții ascunse.
3. Stiluri de coping. Am scris un articol întreg doar despre acest subiect. În linii mari, e vorba despre acele comportamente care te împiedică să ai o viață frumoasă și te afundă și mai mult în capcana mentală. Spre exemplu, dacă te simți neînțeles, vei alege să fumezi iarbă și să te autocompătimești singur în loc să cauți oameni care să te accepte și să te înțeleagă pentru ceea ce ești.
Acestea sunt situațiile care duc la perpetuare. Luând-o logic, remedierea înseamnă să faci pe dos tot ceea ce presupune perpetuarea. Mai exact, corectarea distorsiunilor cognitive, eliberarea bagajului emoțional destinat autosabotării și înlocuirea stilurilor de coping nesănătoase cu altele mai sănătoase.
Așadar, remedierea (vindecarea traumelor emoționale) presupune terapie pe toate cele trei niveluri: cognitive (distorsiuni cognitive), emoțional (autosabotare) și comportamental (stiluri de coping).
Astfel, vindecarea traumelor emoționale presupune interveția asupra personalității tale în ansamblul ei. Ea se realizează cu pași mici și constanți, pentru a te elibera de capcana mentală și a fi din nou sănătos mental și emoțional. În acestă direcție poți folosi informațiile oferite în această serie de articole sau, și mai eficient, să apelezi la ajutor specializat din partea unui psihoterapeut.
Concluzie: Vindecarea traumelor emoționale nu e ușoară
În general, oamenii au mari dificultăți în a remedia aceste capcane mentale. Ele întâmpină rezistență la schimbare. Capcanele mentale fac parte din sentimentul identității umane, a modalității unice de a percepe și experimenta viața.
E nevoie de multă muncă pentru a remedia aceste capcane, pentru a dobândi vindecarea traumelor emoționale din trecut.
Capcanele nu vor fi niciodată șterse complet. Le poți trata, te poți feri de activarea lor, iar psihoterapia va ameliora foarte mult redeschiderea lor, dar nu pot fi șterse. Ai trăi o bună parte din viața ta cu ele, deci ar fi imposibil ca într-o perioadă scurtă de timp să schimbi lucrurile ca și cum ele nici nu ar fi fost.
Mai important, capcanele își au origine în frageda copilărie. Ele reprezintă pilonii pe baza cărora ne-am croit existența. Nu pot fi schimbați, ori șterși. Sunt impregnate în neurochimia creierului nostru, în genele noastre, în felul nostru de a fi. Așadar, vindecarea traumelor emoționale presupune închiderea rănilor, nicidecum uitarea lor.
Dar speranța nu e nici pe departe pierdută! Psihoterapia va diminua semnificativ schemele. Ele își vor pierde din credibilitate și putere asupra ta. Dacă respecți recomandările și prevederile de a trăi de aici încolo în medii sănătoase, cu persoane și situații care să nu îți reactiveze schemele, va fi ca și cum ele nici n-ar fi existat.
Curaj pentru a putea face schimbarea!!
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger