Perfecționismul este tendința exagerată de a îndeplini standarde personale extrem de mari. Perfecționismul îți aduce o presiune extrem de mare cu privire la performanțele pe care trebuie să le atingi, țindându-te într-un continuu stres psihologic.
Viziunea despre viaţă se rezumă doar la un singur cuvânt: acţiune. Acţiunea te duce la succese şi te menţine conectat cu obiectivele tale. Nu îţi rezervi timp pentru tine spre a te relaxa sau spre a te bucura de realizările tale. Te forţezi până la capătul puterilor, indifernt de efectele dezastroase pe care le are munca asupra sănătăţii tale fiziologice şi mentale.
În acest articol vom analiza perfecționismul și consecințele sale și vei ajunge conștient de costurile imense pe care le plătești. Astfel, perfecționismul își va pierde din credibilitate, iar tu vei coborî din standardele nerealiste pe care le ai de la oameni și de la tine însuți.
Cum se manifestă perfecționismul?
Ai o permanentă nevoie de a obţine rezultate. Această obsesie nu îşi va atinge niciodată finalul prin realizarea unui scop final, nu îţi va aduce fericire şi linişte sufletească. Teoretic rezultatele ar trebui să fie una din componentele esenţiale ale vieţii, care aduc sens şi satisfacţie oamenilor.
Problema nu e că îţi setezi obiective mari, problema e că ele sunt nerealiste şi urmărite într-o formă obsesivă. Astfel, eşti propriul sclav deprivat de libertatea de a se simţi bine în această viaţă, cu ceea ce are. Această nevoie obsesivă e întreţinută de capcana mentală a standardelor nerealiste.
Perfecționismul (standardele nerealiste) se manifestă în 3 moduri:
1. Compulsivitate: cauţi ordine şi disciplină până la cel mai neînsemnat lucru. Eşti frustrat şi te simţi vinovat dacă lucrurile nu merg conform planului tău. Te cramponezi la cel mai mic detaliu care nu este în regulă şi nu te poţi bucura de privirea de ansamblu asupra lucrurilor.
2. Orientare spre performanţă: depui o enormă cantitate de efort pentru a obţine succesul şi îţi ignori celelalte nevoi. Viaţa pentru tine înseamnă numai şi numai performanţă întreţinută de muncă. Tot ceea ce înseamnă blocaje în calea performanţei creează repulsie, fie că vine de la alte persoane, fie că vine de la tine însuţi.
3. Orientare spre statut: e nevoia compulsivă de bani, recunoaştere, statut social sau validare pe care o ai. Niciodată nu te mulţumeşti cu cât ai în cele descrise mai sus.
Cum știi că perfecționismul e capcana ta mentală?
Performanţele şi succesul obţinut sunt nişte banalităţi pentru tine. Consideri că nu acesta este nivelul real la care poţi ajunge, chiar dacă oamenii din exterior sunt uimiţi de performanţele tale. Îţi pui obiective nerealiste şi aloci mai multe resurse decât poate un om obişnuit să aloce, pentru a realiza imposibilul.
Ai senzaţia că într-o zi, efortul tău va fi satisfăcut, dar e doar un miraj. Niciodată nu vei fi mulţumit pe deplin pentru că fie standardele sunt nerealiste, fie îţi ajustezi continuu obiectivele astfel încât să le creşti target-tul cu fiecare pas mai aproape de a-l realiza.
Eşti ca un măgăruş care are morcovul prins de capătul unui băţ lipit de propriul spate. Morcovul e obiectivul nerealizabil, iar băţul e munca masivă pe care eşti nevoit să o depui. Cu cât măgăruşul aleargă mai tare, cu atât se va simţi mai obosit şi mai furios pentru că nu ajunge la morcov datorită eforturilor lui. La fel e şi pentru tine.
1. Nu poate fi vorba de locul doi. Trebuie să fii primul în tot ceea ce e valoros pentru tine.
2. Te străduieşti din greu să faci lucrurile cum trebuie.
3. Nimic din ceea ce faci nu e suficient de bun, chiar dacă ceilalţi rămân uimiţi de performanţele tale.
4. Ai multe de făcut şi deloc timp pentru relaxare.
5. Cuvântul care te-ar putea defini este “perfecţiune”.
6. Munceşti foarte mult, fiind supus permanent unui stres foarte mare. Astfel, sănătatea şi relaţiile mele cu cei la care ţin au de suferit.
8. Banii, statutul şi competitivitatea sunt importante pentru tine.
9. Consideri că meriţi să fii criticat pentru greşelile făcute.
Originile capcanei perfecționismului
1. Dragostea părinţilor era condiţionată de măsura în care te ridicai la nivelul aşteptărilor lor.
2. Dacă nu le îndeplineai aşteptările, părinţii te criticau sau te umileau.
3. Părinţii au fost şi ei persoane perfecţioniste, cu standarde ridicate. Acest stil l-ai învăţat prin observaţie.
4. Perfecţionismul e o metodă de a-ţi demonstra cât de bun şi competent eşti. Faci acest lucru deoarece încerci să îţi acoperi un gol interior, ori un complex de inferioritate nascut din eşec, respingere socială sau deprivare emoţională.
Emoțiile caracteristice perfecționismului
Emoţiile principale sunt anxietatea şi furia. Eşti furios pentru că performanţele tale nu sunt niciodată satisfăcute, iar anxietatea provine din preocuparea permanentă cu privire la timpul care ţi-a mai rămas în cursul zilei.
Permanent simţi o stare de presiune. Cauţi să faci totul perfect de fiecare dată. Nici nu apuci să te bucuri de roadele muncii tale în vreun fel, că imediat mai apare ceva de făcut. Eşti permanent obosit şi probabil trist pentru că nu eşti satisfăcut niciodată de performanţele pe care le ai. În viziunea ta, mereu “se putea mai bine”.
Perfecționismul în relațiile de cuplu
Perfecţionismul nu scuteşte nici relaţiile. Poţi ajunge chiar să nu ai parte de ele deoarece ai diferite pretenţii cu privire la cum trebuie să fie un partener. E bine să ştii ce vrei de la persoana de lângă tine, dar problema e când tu ceri mult prea multe lucruri cât poate avea un om.
Consecințele perfecționismului
La o primă vedere, să ai standare nerealiste e un lucru bun pentru că te împinge la o performanţă continuă. Un om cu standarde nerealiste are un succes profesional incredibil, de cele mai multe ori. Problema este că motivaţia sa nu vine din locul potrivit.
Nu vine din respectarea valorilor, din satisfacerea nevoilor personale sau din bucuria lucrului bine făcut, ci dintr-o anxietate şi frustrare continuă care nu lasă loc sentimentului de împlinire.
La ce bune toate realizările dacă nu te fac fericit? În plus, oamenii cu o astfel de capcană mentală au o copilărie extrem de grea. Au căutat de-a lungul timpului fie iubirea părintească care era condiţionată de standarde absurde, fie au căutat obsesiv să îşi depăşească condiţia, dacă familia lor nu le-au putut oferi strictul necesar în prima parte a vieţii.
Indiferent de conjunctura familiei, starea era permanent una tensionată şi negativă. Oamenii aceştia nu ştiu să se bucure de lucrurile mici, nu pot construi fericirea din nimic.
1. Sănătate precară. Datorită muncii continue şi stresului resimţit zilnic, începi să îţi pierzi din sănătatea mentală şi fiziologică.
2. Balanţa dintre muncă şi relaxare este total dezechilibrată. Ai parte de munca excesivă şi relaxare aproape inexistentă, iar când aceasta există, eşti incapabil să te bucuri de ea.
3. Din exterior se poate vedea o persoană care are trei nevoie: succes, faimă şi bani. Altceva parcă nu mai există pentru tine.
4. Relaţiile tale au de suferit din două motive: nu eşti prezent pentru ceilalţi pentru că eşti preocupat de muncă şi dai senzaţia că oamenii nu sunt bine-veniţi a-ţi sta prin preajmă deoarece se tem că nu se pot ridica la măsura aşteptărilor tale.
5. Planifici continuu, în cel mai mic detaliu. Începi mereu noi proiecte şi nu ai timp niciodată de a le termina în timpul pe care ţi l-ai propus.
6. Nu apuci foarte des să te bucuri de succese şi rezultatele atinse. Preferi să urmăreşti următorul obiectiv de pe listă.
7. Devii frustrat sau iritat când lucrurile nu se întâmplă aşa cum ai plănuit, sau când oamenii nu se ridică la măsura aşteptărilor tale.
Cea mai mare problemă pe care o aduce perfecţionismul este că te rupe de tine însuţi. Vei ajunge să nu mai ştii cine eşti. Valorile şi nevoile fundamentale ale unui om îi croiesc identitatea.
Lucrurile exterioare sunt superficiale, sau ar trebui să fie efecte, expresii ale autenticităţii tale, atrăgându-le natural în viaţa ta, prin modul tău de a fi.
Schimbarea vine atunci când îţi vei răspunde la întrebarea: “Chiar merită să continui aşa?” Fă o analiză obiectivă a costurilor şi beneficiilor.
Tratament pentru trauma perfecționismului
1. Fă o listă cu domeniile în care standardele tale sunt exagerat de mari. Aici intră orice domeniu al vieţii tale, sau subdomeniu, în care te simţi sub presiune.
2. Fă o listă cu avantajele aduse de încercarea îndeplinirii acestor scopuri, precum şi una cu dezavantajele muncii depuse în mod excesiv.
3. Îndreaptă-ţi privirea spre viitor şi permite-ţi să îţi vezi o viaţă ideală în care nu mai există presiunea perfecţionismului. Gândeşte-te cum ar fi viaţa ta dacă ai reduce măcar cu 20%-25% din standardele tale. Capcana mentală se bazează pe gândirea de tip alb-negru: ori fac totul perfect, ori e un eşec total.
Acest stil de gândire e cu totul iraţional. La un nivel general, viaţa nu este deloc împărţită în două categorii, aşa cum o vezi tu. Lumea funcţionează într-o manieră diluată.
Poţi avea succes şi rezultate şi după principiul “lucrurile funcţionează suficient de bine”. Dacă obţii 70-80% din rezultate nu înseamnă 100%, dar nici 0%. Înseamnă 70-80%, cifrele nu mint.
Chiar dacă îţi reduci performanţa cu 10-20%, calitatea vieţii, cu toate domeniile ei, va întrece cu mult aceste procente. Trăgând linie, nu merită să faci această încercare?
4. Îndreaptă-ţi privirea spre trecut şi caută modul în care a luat naştere această capcană mentală.
5. Caută să stabileşti standarde rezonabile şi realiste. Nu e nevoie să renunţi la ideea de a face performanţă şi de a obţine succesul, ci să te raportezi într-o manieră sănătoasă la ea. Solicită ajutorul unui prieten capabil în acest sens.
6. Fă o listă cu nevoile tale fundamentale şi cu modul în care le poţi satisface. Cuantifică acest lucru în comportamente concrete. Începe să implementezi din aceste comportamente în viaţa ta.
7. Setează limite în funcţie de timpul alocat pentru o sarcină. Unele sarcini sunt extrem de complexe şi nu pot fi realizate într-o singură zi. De aici şi una din nevoile de a insista pe ele.
E nevoie să îţi setezi un cadru în care să îţi desfăşori activitatea, cadru dat de timpul ce-l poţi aloca. Mai exact, fă-ţi o agendă prin care să îţi gestionezi timpul şi să îl aloci diferitelor tale obiective. Spre exemplu, dacă ai un proiect care estimezi că necesită 5 ore, atunci investeşte doar 5 ore în el.
Vei avea tentaţia să mai modifici diferite aspecte la el, dar angajamentul făcut celor 5 ore te va scoate din tentaţia de a intra din nou în capcana perfecţionismului.
Împarte timpul în funcţie de importanţa pe care o au obiectivele respetice şi nu în mod egal pentru toate dintre ele. Perfecţionismul te îndeamnă să investeşi extrem de mult timp atât în lucrurile importante, cât şi în cele nu foarte importante.
Ai nevoie de o perspectivă generală asupra lucrurilor şi să acorzi o cantitate de timp proporţională cu importanţa obiectivului şi nu să distribui timpul pentru fiecare obiectiv în mod egal.
Nimeni nu termină tot ceea ce îşi propune. A face ceea ce e cel mai important este suficient, restul trebuie amânat. În cele din urmă, acceptă performanţa atinsă la sfărşitul intervalului de timp alocat.
Perfecționismul în cele trei stiluri de coping
Stilurile de coping sunt modalități comportamentale ale unei persoane, modalități care vin ca reacție a unei traume emoționale. Mai exact, sunt date de modalitățile de a te comporta în contexte similare celor din trecut care îți activează perfecționismul.
1. Capitulare: Ești perfecționist. Cauți să fii și să faci lucrurile la perfecție.
2. Evitare: Procrastinezi sau nu te angajezi deloc în sarcini ce-ți vizează perferomanța.
3. Contraatac: Nu ții cont de criterii, standarde și întocmirea planurilor. Te arunci la acțiune într-un mod nechibzuit.
Concluzie
Succesul în a rezolva perfecționismul va fi momentul în care vei realiza că nu ai nevoie să faci lucrurile perfect pentru a avea rezultate excelente şi, totodată, vei avea suficient timp pentru a-ţi onora nevoile fundamentale. Perfecţionismul costă prea mult raportat la cursul vieţii în ansamblul ei.
Renunţă la perfecţiune, la ideea obsesivă de a dobândi rezultate sau diferite succese în mediul profesional. Astfel, vei avea o relaţie mai autentică cu oamenii la care ţii, iar calitatea vieţii va creşte semnificativ.
Lucian Pușcașu
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger