Calmul în situații limită. Cum să fii calm, controlat și stăpân pe tine

“Nimic nu este mai enervant decât un om care îşi păstrează calmul atunci când toţi ceilalţi şi-l pierd.”

Povestea unui om calm

Gaius Caesar, jignit de fiul lui Pastor, un distins cavaler roman, din cauza eleganței acestuia și a cuafurii prea aranjate, l-a aruncat pe acest cavaler în închisoare. Tatăl cavalerului, auzind acestea, l-a rugat pe Gaius Caesar să-l cruțe pe fiul său.

La auzul acestor cuvinte, parcă străfulgerat de amintirea pedepsei, a poruncit să fie executat imediat. Cu toate acestea, pentru a nu fi crud cu tatăl lui, l-a invitat la masă în ziua aceea.

Pastor a venit având o înfățișare care nu reproșa nimic. Caesar l-a invitat să bea un pahar în cinstea sa și a pus pe cineva să-l supravegheze, pentru a-i monitoriza comportamentul. Surpriza a fost că Pastor s-a conformat tuturor cerințelor, fără niciun comportament jignitor sau mânios: a băut în cinstea sa, deși părea că bea sângele fiului său, a luat parfum și ghirlande și a mâncat tot ceea ce i s-a pus înainte fără nicio reținere.

În ziua în în care urma să-și îngroape fiul, a stat la ospăț cu alte o sută de persoane și, bătrân fiind și suferind de gută (o boală ce se manifestă prin umflarea diferitelor zone ale corpului), bea vinuri de diverse sortimente, dar nepotrivite pentru înmormântări.

Tot timpul acesta nu a vărsat nicio lacrimă, nici nu a lăsat să iasă la iveală vreo urmă de durere. A stat la masă ca și cum ar fi cerut iertare pentri fiul său.

Crezi că Pastor era indiferent la moartea propriului său fiu? Nicidecum. Răspunsul e șocant: mai avea unul. Pierea celălalt fiu dacă nu i-ar fi plăcut de de oaspete tiranului.

Această poveste, dusă la extrem ce-i drept, portretizează ce înseamnă, cu adevărat, calmul. Profilul unui om calm constă în capacitatea de a se controla în situații limită, fiind conștient de consecințele reacțiilor sale în plan personal și social.

A fi calm este, într-o bună parte, o trăsătură de temperament, moștenită genetic. Dar totodată, e o trăsătură care poate fi dezvoltată prin execițiu și schimbarea stilului de gândire.

Astfel, în prima parte a articolului vom vorbi despre componenta fiziologică, iar în cea de-a doua, despre cea psihologică, componente ce alcătuiesc calmul ca trăsătură și capacitate de autocontrol. La final, vom da indicații practice în scopul de a deveni mai calmi.

Calmul e o stare fiziologică, nu doar mentală

Emoțiile noastre nu sunt doar în mintea noastră, ci de fapt, în fiecare celulă, în fiecare organ, și în fiecare mușchi al corpului nostru. Așadar, practici și exerciții care să “instaureze calmul în corpul tău” sunt mai mult decât bine-venite.

Spre exemplu, poți încerca yoga sau un anumit tip de întindere. Mușchii noștri “păstrează” emoțiile noastre. Nu te-ai întrebat vreodată de ce te simți atât de bine după ce-ți întinzi corpul? Tensiunile psihologice sunt eliberate împreună cu tensiunile fizice. 

Sistemul nervos central este format din creier și măduva spinării. Este imposibil ca mintea să se relaxeze complet fără a-ți relaxa corpul, de asemenea. 

Alimentația

Primul aspect ce trebuie luat în considerare este aspectul fiziologic al anxietății. Când ai emoții cu privire la un discurs sau în situaţia de a întâlni pe cineva, de exemplu, cei mai mulţi dintre noi nu mâncăm sau dacă o facem, mănâncă lucrurile greșite.

Ori de câte ori mănânci alimente bogate în zahăr sau carbohidraţi rafinaţi, corpul tău produce adrenalină în încercarea de a regla nivelul de zahăr din sânge.

Acest lucru se datorează faptului că aceste alimente reduc nivelul nostru de zahăr din sânge, iar organismul produce adrenalina pentru a compensa fluctuațiile. Adrenalina, care este factorul principal în răspunsul instinctului de “luptă sau fugi”, este ceea ce te face să devii anxios și nervos.

Acesta este motivul pentru care persoanele ce au o dieta bogată în zaharuri şi carbohidraţi complecşi par adesea agitaţi şi nervoşi. Aceasta este o tulburare psihologică care se manifestă dintr-o dietă săracă.

Fizionomia

Un alt aspect fascinant este cum corpul şi psihicul sunt în legătură, influenţându-se unul pe celălalt. Dacă faci unele lucruri care te fac să pari calm şi relaxat, ele chiar îţi vor induce aceasta stare. Deci, prin angajarea în anumite comportamente și evitarea altora poți menține calmul și echilibrul interior. Prin schimbarea fiziologiei poți schimba, de fapt, chimia creierului.

De exemplu, studiile arată că, atunci când zâmbim vom ajunge într-o stare de spirit mai bună. Există dovezi puternice, cu toate acestea, că actul în sine poate transforma starea emoțională și de a face sa te simti mai fericit. 

Pe de altă parte, dacă ar fi să te încrunți pentru un minut, te-ai simți, probabil, mai rău. În timp ce starea noastră emoțională reflectă starea noastră fizică, și componenta fiziologică influențează calmul și starea de spirit. 

Calmul presupune relaxare, iar relaxarea fiziologică are la bază respirașia. Când suntem nervoși avem tendința să ne ținem respirația. Așa sângele nu se mai oxigenează bine iar musculatura devine tot mai tensionată. 

Respiră adânc și regulat. Acest lucru va instaura calmul instantaneu și-ți va oferi oportunitatea de a gândi, reacționa și vorbi în mod rațional.

Calmul în contexte sociale

A fi calm în orice împrejurare este putere. Unii oameni au impresia că dacă se enervează vor intimida pe ceilalți și vor câștiga respect. În realitate, izbucnirile de mânie nici nu intimidează, nici nu inspiră loialitate. Ele doar creează confuzie, îndoieli şi neîncredere din partea celor ce au parte de ea.

Accesele de furie dovedesc instabilitatea puterii tale personale. Calmul și echilibrul emoțional sunt adevărata putere. Pe termen scurt poate-i vei determina pe oameni să facă cum îți dorești tu, dar pe termen lung te vor considera slab și-ți vei pierde autoritatea și respectul.

Dacă este cu putinţă, ar trebui să nu existe nici un fel de animozitate, faţă de nimeni. A-i vorbi cuiva cu mânie, a-ţi arăta ura prin vorbe sau prin priviri este un lucru nefolositor – primejdios, prostesc, ridicol şi vulgar. Mânia şi ura nu ar trebui dezvăluite niciodată altminteri decât prin ceea ce întreprinzi, iar simţămintele se vor vădi cu atât mai puternice în fapte, cu cât te fereşti să ţi le dai pe faţă în vreun alt fel. Otrăvitoare este numai muşcătura animalelor cu sângele rece. – Arthur Schopenhauer

A fi mânios te face să pari caraghios, totodată. Reacția de furie este mai mereu disproporționată de evenimentul în sine, pe când calmul este reflexia unei minți clare și împăcate cu sine. Furia e un semn al imaturității, narcisimului și lipsei de control. Să iei iei lucrurile personal, exagerând insulta sau nedreptatea comisă nu face rău decât ție. Calmul e ca un scut împotriva acestor porniri.

E chiar penibil să fii atât de sensibili la orice desconsiderare, încât devine o audevărată comedie cum ofensele provoacă acele reacții de furie și victimizare. Când ne gândim că ei consideră că izbucnirile lor de mânie atrag atenția, compasiunea și le demonstrează puterea, situația devine și mai penibilă.

În realitate, irascibilitatea nu este semnul puterii, ci al slăbiciunii personale. Nu doar că oamenii nu te vor mai respecta, dar își vor da seama cât de uşor te pot destabiliza psihic, făcând ce vor ei din tine.

Surse ale furiei

Am încheiat perspectiva fiziologică, iar acum o vom adopta pe cea psihologică. Vom face asta prin a identifica cauzele pentru care un om este irascibil sau pentru care se enervează în momente specifice. Voi descrie, în linii mari, emoția care apare în lipsa calmului, furia, iar dacă vrei mai multe informații specifice despre această emoție, am scris aici un articol separat doar despre ea.

1. Perioada copilăriei din problemele părinţilor (care şi acestea îşi au rădăcina în propria lor copilărie) şi aşa mai departe.

Dacă cineva se înfurie pe tine, reacţia sa fiind total disproporţionată, reamintește-ți că nu tu ai cauzat-o în totlitate. Furia îndreptată spre tine nu ţi se datorează şi nu ţi se adresează ţie exclusive. Așadar, nu-i da prea mare importanță.

De cele mai multe ori, cauza este mai vastă, mai veche şi mai profundă. În acea persoană s-a adunat o cantitate foarte mare de furie, gata să iasă la cea mai mică ofensă. Așadar, n-o lua personal pentru că nu ți se adresează ție.

2. Interacţiuni sociale, deziluzii şi suferinţe acumulate. Oamenii au învățat să se înfurie în alte situații. Nu e prima data când ei o fac cu tine. Persoana irascibilă are un istoric bogat în contexte de viață tensionate unde cel mai bun răspuns au fost ieșirile furioase.

Calmul este un limbaj necunoscut pentru ei. Dacă și tu te afli în această categorie de oameni, ar fi indicat să petreci timp cu cei calmi. E adevărat: calmul se poate învăța și prin observație. Totodată, adu-ți aminte că, atunci când cineva își descarcă nervii cu tine, e foarte probabil să nu aibă nimic personal cu tine, ci să-și manifeste furia așa cum a învățat în trecutul său.

3. Percepții eronate. De multe ori, mania apare fie pentru că ne închipuim lucruri false, fie pentru că exagerăm lucruri simple. Despre corectarea stilului problematic, ce generează mânie și cum îl poți corecta pentru a-ți dezvolta calmul, am scris în acest articol.

4. Vizualizarea negativă. E un exercițiu stoic pe care l-am îndetaliat și în alte articole. El constă în a-ți imagina, la început de zi, toate scenariile negative care-ți pot afecta cumpătul. Astfel, creezi un fenomen de habituare.

Pur și simplu te aștepți la lucruri rele, iar lucrurile la care te aștepți creează mult mai puțin disconfort decât cele la care nu te aștepți. Astfel, îți antrenezi calmul și mintea dinainte de a fi pus în situațiile respective.

Calmul: autocontrol sau reprimare?

Dacă furia este dezavantajos a fi arătată, asta nu înseamnă că ea merită reprimată, ci controlată din timp. Conform perspectivelor psihanalitice, impulsurile emoționale refulate vor reveni cu și mai multă putere dacă sunt ignorate sau reprimate.

Drept consecința, avem o stare de nelininiște și dezechilibru emoțional, caracterizat de o presiune psihică puternică ce duce la reacții comportamentale dăunătoare. Prin urmare, furia nu trebuie reprimată, ci controlată și exprimată prin diferite metode. Una dintre mai indicate metode este antrenamentul asertiv pe care l-am îndetaliat deja în acest articol.

Calmul în situații de conflict

Calmul este cea mai eficientă metodă în momentele în care cineva te atacă. Acest lucru îi scoate din minţi pe cei care te critică și caută conflict. Se vor face de râs în fața celorlalți cu dramele și izbucnirile lor. În schimb, tu îți vei demonstrat stăpânirea de sine şi demnitatea, câștigând respect și încredere.

Pași pentru a deveni mai calm

Bun. Am vorbit teoretic despre cum funcționează calmul și care sunt consecințele sale. Acum vom oferi indicații generale prin care tu să devii mai calm.

1. Cunoaște-ți punctele slabe. Ferește-te de situațiile cu risc de a intra în conflict unde îți poți pierde cumpătul. Analizează care sunt contextele de viață repetitive care te fac să îți pierzi cumpătul. Poate fi vorba de discuții despre pierderi de bani, interacțiuni cu persoane narcisiste sau perfecționismul și standarde rigide impuse de alți oameni. Odată conștientizate respectivele situații, evită-le, pe cât posibil.

2. Ia-o ca pe o glumă. Socrate, a fost odată lovit cu pumnul. Reacția sa a fost: “e neplăcut că oamenii nu știu când ar trebui să iasă din casă purtând coiful”. Principiul constă în faptul că nu contează în ce fel s-a adus jignirea, ci felul în care a fost suportată, iar umorul e o strategie numai bună de a-ți păstra calmul.

3. Examinează utilitatea. Ce rost ar avea să te răzbuni? Omul e greșitor. Oare constituie slăbiciunea lui o piedică în a-i oferi iertarea ta? Ai putea tu să te mânii pe vreun animal? Nu, pentru că-i lipsește rațiunea.

Oare nu ar trebui să beneficieze de iertarea ta un om fără de rațiune? Poate necuvântătoarele și oamenii sunt extrem de diferiți, dar pe noi ne interesează doar lipsa de rațiune. Lipsa de blândețe ar trebui tratacă cu cea mai mare blândețe. El va spune că nu-ți va mai greși. Nu e nevoie să-l crezi pe cuvânt,

Concluzie

Suntem atraşi şi îi admirăm pe aceea care tind să aibă situaţia în control, pe cei care sunt siguri pe ei înșiși, pe cei cărora calmul le este caracteristic. Calmul e trăsătura unui om puternic și echilibrat emoțional.

Zâmbetul te face să te simți mai relaxat și calm. Respiră adânc. Când suntem nervoși avem tendința să ținem respirația. Respirație profundă relaxează instantaneu sistemul nervos central. Pe termen lung practica yoga pentru reducerea stresului și tensiunii.

În lipsa calmului, își face apariția o emoție disfuncțional negativă, furia. Ea este cauzată de traume din copilărie, de situații conflictuale întărite de un stil de gândire rigid. Pentru a le contracara și a-ți dezvolta calmul, e nevoie să recurgi la strategii de control emoțional și la dezvoltarea unui stil de gândire flexibil, caracterizat de toleranță și acceptare.

Calmul se dezvoltă în timp, prin corectarea gândurilor și comportamentelor și expunerea la noi situații sociale. Exersează-ți așadar calmul și bucură-te de beneficiile sale!

Lucian Pușcașu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format audio.***

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger