Efectele emoțiilor sunt uluitoare. Ele ne pot purta pe cele mai înalte culmi ale exaltării și fericirii, dar ne și pot coborî în cele mei negre tenebre ale depresiilor și frustrărilor. Misterul emoțiilor care ne fascinează are la bază o cauză simplă: gândurile. Trecerea de la o emoție la alta este dată de calitatea gândurilor noastre.
Mai exact, dacă gândirea este sănătoasă, coloratura emoțiilor va fi în consecință, iar dacă nu, emoțiile îți vor sabota sănătatea și viața în ansamblul ei. Prin urmare, o examinare atentă a gândurilor e punctul de pornire pentru a cultiva emoții benefice și a ne feri de cele sabotoare.
Astfel, în acest articol mi-am propus să-ți ofer principalele erori de gândire care duc distres și dizabilitate, respectiv acele erori de gândire care au un caracter defectuos în ceea ce privește raportarea la emoții.
Odată cu trecerea în listă a principalelor eoriri de gândire, vom oferi și modalități prin care putem corecta aceste erori, pentru a dobândi și păstra un nivel cât mai ridicat de sănătate emoțională. Aceste erori de gândire sunt:
1. Durata emoțiilor
Credința cum că emoțiile sunt o trăsătură de personalitate. E total greșit să ne identificăm cu emoțiile noastre. Acest lucru se întâmplă când folosim sintagme de genul “Sunt depresiv”, “sunt anxios”, în loc de “am o trăire depresivă” și “am anxietate/ mă simt anxios”.
Emoțiile nu te definesc. Ele sunt doar o construcție a corpului nostru, o amărâtă de bătaie mai puternică în cazul anxietății sau o activitate fiziologică mai scăzută în cazul depresiei.
Totodată, emoțiile sunt de scurtă durată și de intensitate mare, în general. O emoție este limitată așadar în timp. Prin definiție, dacă ești într-o perioadă mai grea și ai depresie, ori ești furios pe o persoană, e important să conștientizezi că aceste emoții se vor termina, ca oricare altă emoție, dacă începi să conștientizezi că ele nu sunt una cu identitatea ta și că sunt limitate în timp.
Admite așadar că durata emoțiilor este temporară și apar în mod situațional. Dacă tu ai fi, să spunem, furios, ar trebui să fii așa mereu. De fapt, ești doar în anumite situații. Dacă vedem lucrurile în felul acesta va fi mai ușor de admis faptul că emoțiile sunt contextuale, o parte a organismului și nu a identității personale.
Modificarea convingerilor cu privire la durata emoțiilor reprezintă un factor cheie în creșterea toleranței la emoție. Dacă tu crezi că durata emoțiilor e infinită, mai mult le alimentezi. Însă dacă admiți că ele sunt temporare, deja vei simți cum ele scad din intensitate.
Inevitabil există evenimente ce intervin și care pot ameliora emoția curentă. Pune-te așadar în situații în care să poți diminua în mod natural efectul emoțiilor, sau poate chiar a-l înlătura întru totul. Spre exemplu, când te simți furios, fă o baie dacă asta te relaxează sau fă o activitate plăcută cum e cititul ori vizionarea unui serial când ai o trăire depresivă.
Așadar, conștientizează și admite diferența dintre „sunt o persoană tristă” și “mă simt trist”. Gândește-te că emoțiile pe care le ai în prezent nu vor fi acolo pentru totdeauna.
2. Controlul emoțiilor
Reprezintă trebuința exagerată de a controla emoțiile sau manifestările emoțiilor. Ea vine din credința că emoțiile sunt ceva rău, ori au caracter abstract și nu ar trebui să existe. O altă credința similară e reprezentată de teama de a nu-ți pierde controlul, manifestările emoțiilor fiind exagerate. Bineînțeles, aceste credințe sunt total eronate.
De multe ori, dacă resimte că emoția e într-adevăr în afara controlului sau doar se teme că va scăpa de sub control, persoana va suferi un atac de panică. Atacul de panică apare ca urmare a exagerării gravității semnalelor interoceptive. Mai exact, crezi că vei muri sau că vei înnebuni dacă inima îți bate cu putere, ceea ce e total neadevărat.
Soluția constă în investigarea semnalelor emoțiilor scăpate de sub control. Unii cred că și emoțiile de intensitate mică duc la pierderea controlului. Acest lucru poate fi realizat prin notarea emoțiilor pe un continuum de la 1 la 10.
Un prim scop este să observi că intensitatea emoțiilor crește și descrește, nu neapărat că emoțiile doar cresc în intensitate. Un al doilea scop este să observi că emoțiile de intensitate maximă nu te fac să înnebunești sau să comiți acte scăpate de sub control.
Paradoxul e că atunci când accepți emoțiile indiferent de intensitatea lor, ele vor scădea și odată cu ele, atacurile de panică nu vor mai apărea.
O altă credință care duce la tulburări emoționale constă în etichetarea emoțiilor drept „rele”. Într-o bună parte din cazuri, persoana a învățat că emoțiile sunt rele datorită unor experiențe aversive de viață în care i s-a interzis să arate emoții sau a fost pedepsită pentru că a făcut-o.
Dacă tu consideri că emoțiile tale sunt rele, posibilele cauze pot fi un părinte care ți-a interzis sau te-a pedepsit pentru că ai afișat emoții, ori te-ai simțit rușinat de emoțiile tale afișate în public sau poate te temi să arați emoții, catalogându-te ca fiind „slab”.
Realitatea este că emoțiile doar sunt. Atât. Ele există. Nu sunt nici bune, nici rele. Emoțiile sunt doar un răspunsul al minții noastre, un semnal care ne atenționează despre mediul în care trăim.
Dacă stai să analizezi în termeni raționali, vei observa că emoțiile nu ți-au adus niciodată consecințe negative. Poate au fost cei din jur, poate o credință limitativă, ori poate evaluarea nerealistă a unor situații de viață.
Problema nu e apariția emoției, ci interpretarea și strategiile la care se recurge. O soluție simplă și eficientă este să nu faci absolut nimic când apare o emoție. Pur și simplu las-o să fie. Odată cu apariția ei, doar observă senzația de detașare.
3. Comprehensibilitatea emoțiilor
Emoțiile trebuie să aibă un sens. Pentru unii oameni, emoțiile apar din neant. Ei consideră cu nu știu ce a provocat emoția când ea apare și nici de ce se simte într-un anumit fel. Dacă te afli printre acele persoane, vreau să îți spun chiar acum metodele prin care apar emoțiile.
În primul rând este vorba de legătura dintre gând și emoție. Așa cum am mai spus și în alte articole, felul în care noi interpretăm o situație duce la generarea de emoții. Dacă, spre exemplu, ești furios pe o persoană, se poate datora credinței cum că trebuie să fie corectă cu tine. Dacă ești gelos, se poate datora credinței cum că acel ceva/ acea persoană trebuia să fie a ta.
În al doilea rând poate fi vorba de componenta biologică/ zestrea genetică. Unii oameni au o dispoziție genetică pentru un anumit tip de emoții pozitive, iar alții au o predispoziție pentru cele negative.
Spre exemplu, persoanele care au un nivel mai ridicat de neuroticism (iritabilitate) vor avea parte mai ușor de emoții negative decât majoritatea oamenilor. Totodată, persoanele cu un nivel ridicat de extraversiune (deschidere spre oameni și experiențe) vor beneficia de mai multe emoții pozitive.
O ultimă cauză constă în comportamentele noastre. Fiecare comportament are un anumit nivel de excitabilitate fiziologică și psihologică. Dacă faci provocări, te vei simți exaltat. Dacă faci muncă de rutină, te vei simți plictisit. Dacă nu faci nimic toată ziua, te vei simți fără vlagă.
De aceea, persoanelor care au trăiri depresive le este recomandat să facă diferite activități, nu foarte complicate, dar care să le crească măcar puțin nivelul de arousal, pentru a simți din nou emoțiile pozitive.
4. Consensul emoțiilor
Pentru unii oameni emoțiile sunt o experiența mult prea paritculară. Consideră că e ceva ciudat și caracteristic lor a simți emoții. Realitatea este că toată lumea simte emoții. Nu e nimic anormal. Orice experiență emoțională pe care ai avut-o și care ți se pare puțin ciudată, cu siguranță a mai avut-o cineva înaintea ta, într-o formă asemănătoare.
5. Vinovăție și rușine
Sunt două emoții specifice care apare la evaluarea altor emoții. Practic avem aici, să le numic două meta-emoții, adică emoții care apar de pe urma altor emoții.
Elementul definitoriu pentru apariția vinovăției și rușinii este dat de convingerea că anumite trăsături de personalitate nu se potrivesc cu o percepție ideală a sinelui, ori că e rușinos sau rău să simți anumite emoții.
Am stabilit deja că emoțiile doar sunt, fără a le atribui etichete de tipul “bun/ rău”. Ele sunt un dat natural al construcției speciei noastre. Așadar, dacă simțim anumite emoții, n-are rost să gândim lucruri despre ele, ci pur și simplu să le lăsăm să existe.
O altă modalitate este de a găsi acele tipare de gândire care duc la vinovățire și rușine. Pentru care emoții te simți vinovat? Ce gânduri ai? Aceste gânduri pot fi combătute cu ajutorul ideii sus-menționate, cum că emoțiile sunt “fenomene date”, o experiență care pur și simplu este. Așadar, renunța la a judeca emoțiile.
O cauză suplimentară pentru emoțiile de vinovăție și rușine este credința cum că poți răni pe cineva prin emoțiile tale. Eu aș vrea să te întreb în acest caz, cum poate cineva să fie rănit de emoțiile tale?
Să presupunem că tu plângi. Pe mine mă rănește cumva? Ori ești teribil de furios. Eu pățesc ceva? Bineînțeles că nu! Singurul care pățește ceva ești doar tu. Indiferent de emoțiile pe care tu le ai, eu nu pot fi rănit sau afectat în vreun fel de ele.
Dacă te comporți într-o anumită manieră ca reacție la emoții, asta e altceva! Vreau să înțelegem distincția între emoții și acțiune. Faptul că tu simți anumite emoții e un lucru normal. Însă e nevoie să fii responsabil pentru acțiunile tale, acțiuni ce pot fi controlate.
Așadar, fii sigur că emoțiile tale nu rănesc pe nimeni. Acțiunile sunt cele care au consecințe asupra celor din jur, iar acțiunile se află sub controlul tău.
6. Raționalizarea emoțiilor
O altă atitudine nesănătoasă este să fii rigid față de emoțiile tale, raționalizându-le. E credința cum că ești superior în detrimentul emoțiilor. Ai percepția că rațiunea este mult mai valoaroasă decât emoțiile, ori asta iar e o greșeală de gândire.
Emoțiile nu pot fi comparate cu mintea rațională. Într-adevăr mintea este un dar minunat, dar ea nu este făcută pentru a-ți suprima și rigidiza emoțiile. Mintea e făcută pentru a face planuri pe termen lung, a gândi analitic, a-ți corecta comportamentul și creațiile, iar emoțiile sunt făcute pentru a-ți semnala ceea ce este important și a-ți colora viața.
Să compari utilitatea și valoarea emoțiilor cu mintea rațională e ca și cum ai compara un jucător de fotbal cu unul de baschet. Sunt două sporturi diferite, doi atleți diferiți, două atribuții diferite. La fel e și în cazul emoțiilor și a rațiunii. Una nu o umbrește pe cealaltă, ba dimpotrivă, lucrează împreună pentru a te ajuta pe tine în ceea ce-ți propui! Reține asta.
7. Percepția simplistă a emoțiilor
O altă credință irațională este trebuința de a te te simți doar într-un anumit fel. Această credință pleacă tot din convingerea de bază cum că unele emoții sunt rele iar altele bune. Drept consecință, unii oameni vor să fie permenent fericiți, sau permament entuziasmați, ori acest lucru e imposibil.
Paleta emoțiilor este extrem de largă. Fiecare emoție se află acolo pentru a fi trăită. Unele emoții nu sunt mai bune decât altele. Pentru fiecare context e necesară și utilă o emoție specifică. Cum ar fi să vezi tablouri care au doar o singură culoare, fie ea și culoarea preferată? Exact! N-ar avea niciun farmec. La fel e și în cazul emoțiilor.
8. Valori personale
Emoțiile sunt consecințe firești ale valorilor trăite. Scopul nu e de a te simți bine ci de a avea un sens in valorile trăite. Devine problematic când te raportezi defectuos la valori. Spre exemplu, să ai tentația să te folosești de depresie, anxietate sau furie pentru a te ajuta să înțelegi ceea ce contează cu adevărat e o atitudine masochistă.
Unii oameni caută să se enerveze în mod intenționat pentru a arăta ceea ce contează pentru ei. E o atitudine de tip kamicaze, pentru că îți faci singur rău și îi îndepărtezi și pe cei din jur. Sunt alte modalități mai sănătoase de a arăta ce e important pentru tine, cum ar fi acțiunile îndreptate către un scop sau prezentarea unui proiect personal.
9. Exprimarea și validarea aleatorie a emoțiilor
Emoțiile sunt un construct social. De foarte multe ori, emoțiile apar în contexte sociale: la școală, la locul de muncă, în familie etc. Prin urmare, e firesc să simți emoții în contact cu alți oameni.
Problema apare când îți exprimi emoțiile fără inteligență socială, considerând că oricine e public bun pentru emoțiile tale. Spre exemplu, dacă îți deschizi inima în fața unui necunoscut după cinci minute de conversație, s-ar putea să i se pară ciudat că faci asta.
Un alt lucru, unii oameni pur și simplu nu au empatie și nu prea le pasă de alți oameni, îmi pare rău s-o spun… Așadar, caută să găsești locul și persoanele potrivite cu care-ți poți împărtăși sentimentele.
10. Acceptare pasivă a emoțiilor
În acest caz exprim orice emoție, fără nicio limită. Nu investesc în efortul de a le inhiba. Emoțiile nu trebuie controlate când nu e cazul, dar nici lăsate să se manifeste cum vor ele. E greșit să-ți manifești, să spunem, accesele de furie în public, sau să fii bucuros la o înmormântare.
11. Blamarea, amorțirea și ruminarea emoțiilor
În primul caz, blamarea, dai vina pe alții pentru cum te simți. Îți aduc amite că tu construiești emoțiile și nu ar trebui să învinuiești pe alții pentru cum te simți când nu este cazul.
În al doilea caz, amorțirea, avem de-a face cu alexitimia. Mai simplu spus, e incapacitatea de a simți emoțiile. E un subiect destul de complex, motv pentru care am scris un articol separat.
În al treilea caz, ruminarea emoțiilor, te gândești neîncetat la faptul că ai un sentiment neplăcut, ori un anumit tip de emoție. Să te gândești continuu la acea emoție nu va face decât să o mențină. Soluția ar fi să îți ocupi timpul cu altceva.
Concluzie
Suferința emoțională este cauzată de erorile de gândire detaliate în acest articol. Erorile sunt dobândire prin experiențe de viață aversive care nu reflectă realitatea despre tine și realitatea exterioară în mod obiectiv.
Aceste erori de gândire trebuie conștientizate, înțelese de unde provin, iar apoi puse la îndoială prin raportare le fapte reale și comportamente noi care să le infirme. Doar caută în suferințele tale emoționale una sau mai multe dintre aceste tipare de gândire. Odată identificate, folosește-te de soluțiile precizate în acest articol sau discută-le cu un prieten ori cu un psihoterapeut.
Îndemnul meu este, prin acest articol, să ai grijă de sănătatea ta emoțională!
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger