Home » Blog » Etapele vieții omului. Cele 3 nevoi umane și pericolul neîndeplinirii lor

Etapele vieții omului. Cele 3 nevoi umane și pericolul neîndeplinirii lor

etapele vieții omului

Poate ai simțit uneori lipsa sensului în viața ta. Ori poate că ți-au ajuns atâtea eșecuri și parcă nici nu te mai aștepți să apară și rezultatele. Sau pur și simplu, simți că nu te-ai bucurat și nu te bucuri suficient de viața ta. Etapele vieții omului au suișuri și coborâșuri, uneori lipsindu-ne rezultatele, alteori plăcerea, alteori nu găsim sensul.

Căile vieții sunt multiple și întortocheate. Pentru câți oameni există, atâtea drumuri ce pot fi urmate. Chiar dacă fiecare are o călătorie unică, etapele vieții omului sunt unanime pentru toți și deci, prin urmare, și nevoile fundamentale vor fi în consecință. Aceste nevoi sunt cele de stări afective, rezultate și de sens existențial.

În etapele vieții omului, creierul are nevoie de toate cele trei elemente: stări afective (tinereţe), rezultate (vârsta adultă) și împlinire, sens (în general), unele fiind mai necesare decât altele în diferite perioade. În acest articol vom analiza aceste trei nevoi fundamentale umane, cum putem stabili un echilibru între ele și care sunt riscurile acestui dezechilibru (cel mai însemnat fiind criza existențială).

1. Stări afective

Prima nevoie în etapele vieții omului este cea a stărilor afective. Această nevoie este caracterizată de căutarea plăcerilor, a experiențelor și trăirilor de orice natură. Noi oamenii suntem ființe hedonice. Avem o predispoziție spre a căuta plăcerea și a evita durerea.

Dintr-o perspectivă neurologică, creierul nostru este 95% construit pentru a genera emoții, iar doar 5% pentru gândire logică și analitică. Prin urmare, tendința spre a simți diverse emoții este mult mai mare decât toate entitățile raționale spre care aderăm.

Spre exemplu, logic știm că e mai bine să muncim, să fim disciplinați, să depunem efort în vederea atingerii unor obiective decât a ne distra și a ne complăcea în diferite activități. Însă de cele mai multe ori ne trezim că facem contrariul: aderăm la experiențele emoționale cu toate că știm că disciplina și efortul susținut aduc lucruri valorizate. Rațional știm una, emoțional facem alta.

Până la urmă, e un lucru bun să te bucuri de micile plăceri ale vieții. Problema constă în faptul că starea afectiva e temporară. N-ai resurse să o menții la nesfârșit pentru că emotiile sunt foarte mult influențate de context.

Astfel, există riscul de a te trezi mai târziu copleșit de cerințele vieții, iar tu nu vei avea resurse să le gestionezi pentru că n-ai dus la capăt responsabilitățile la vremea potrivită, fiind prea ocupat de plăcerile momentului. În consecință, poți ajunge la vârsta de 30 de ani fără familie, fără job, fără realizări personale, spre exemplu.

Consecinţe stări emoţionale:

Beneficii: te simţi bine pe moment.

Costuri: stagnarea pe termen lung a domeniilor din viaţa ta (dacă te distrezi continuu, n-ai timp să faci bani, să construiești relații, să îndeplinești obiective și vise).

Soluție: utilizarea stărilor afective cu măsură, ca o recompensă pentru munca depusă. Nu îți administra stări afective după bunul plac. Ele trebuie să vină drept consecință a eforturilor depuse în vederea obiectivelor. Spre exemplu, preferă să mănânci două clătite cu nutella doar după ce îți finalizezi proiectul acela amânat de trei zile.

2. Rezultatele

A doua nevoie în etapele vieții omului este cea a rezultatelor. Chiar dacă omul este o ființă hedonistă, căreia nu-i place efortul, asta nu înseamnă că nu-i place produsul ei: rezultate. În oricare dintre etapele vieții omului, rezultatele sunt o componentă necesară funcționării vieții în ansamblul ei. Sunt două motive:

În primul rând rezultatele sunt o construcție socială. Societatea valorizează pe cei care obțin rezultate. Scara ierarhică a comunității umane este bazată pe competențe, iar rezultatele sunt o reflexie a acestor competențe. Cu cât ești mai competent, cu atât aduci mai multe rezultate de pe urma cărora pot beneficia cei din jur.

Spre exemplu, un om de afaceri care are un lanț de magazine va fi mult mai bine văzut decât un lucrător al unuia dintre magazinele lui. La nivel de rezultate, primul oferă loc de muncă pentru sute și mii de oameni, face tranzacții înauntrul și-n afara țării, are un venit mediu probabil de zeci de ori mai mare decât media populației, iar produsele lui ajung la sute de mii de oameni.

Al doilea om are doar un salar mediu pe economie, oferă doar o fracțiune din aceste produse oamenilor, iar statutul este mai scăzut. Primul poate avea rezultatele celui de-al doilea cu ușurință, dar învers, nu. De aceea, oamenii cu rezultate cât mai notabile sunt mai valorizați.

În al doilea rând, creierul oferă un tip special de plăcere când rezultatele sunt atinse. Dacă mâncăm ceva bun, avem plăcerea gustului. Dacă avem contact sexual, e plăcerea sexuală. Dacă suntem luați în brațe, e plăcerea apartenenței.

La fel, există și plăcerea rezultatelor. De cele mai multe ori ea se manifestă sub forma satisfacției profesionale (atunci când obținem rezultate la job) și a satisfacției personale (proiecte personale, îmbunătățirea condiției fizice, dezvoltarea competențelor emoționale și relaționare etc.) 

Consecinţe rezultate:

Beneficii: Satisfacție personală și profesională. Oamenii apreciază la ceilalti rezultatele palpabile și nu starile afective pe care aceștia le au. Așadar, ești mult mai apreciat de oameni și, mai important, de tine însuți dacă lucrezi la proiecte care să aducă beneficii celor din jur, decât dacă-ți pui poze pe Facebook pe o plajă în Tenerife.

Costuri: Muncă și efort susținut. Creierul e hedonist, nu-i place efortul. Drept rezultat apare stresul, nervii, căderea și încărunțirea părului, schimbarea dioptriilor și, în general, disconfort fizic și psihic.

Totodată, creierul e predispus la “discount temporal”. Asta înseamnă că cu cât trece mai mult timp, cu atât utilitatea unui rezultat scade. Spre exemplu, suntem mai încântați de ideea de a depune muncă la un proeict pentru care putem primi 1000 de lei într-o lună, decât 120.000 de lei într-un an.

Deși, dacă faci o socoteală în al doilea caz vei avea de 10 ori mai mulți bani pe lună. Problema apare în faptul că banii vor fi primiți după un an. De aceea ne vine atât de greu să ne îndreptăm spre rezultate mari, îndepărtate, care necesită o cantitate imensă de efort.

Solutie: infuzie de sens. Îmbină sensul cu rezultatele. Caută o semnificație personală, un sens existential în rezultatul pe care vrei să ai. Astfel, fiecare mic pas spre obiectiv îți va oferi satisfacție și implinire.

Spre exemplu, blogul pe care-l citești acum, la momentul când scriu acest articol, este construit de mine și muncesc la el de aproximativ patru ani și jumătate, însă doar după aproape patru ani au apărut rezultatele. Eu nu m-am descurajat și nu am renunțat pentru că munca mea de psiholog oferă sens vieții mele.

3. Sens și semnificație

Așa ajungem la cea de-a treia componentă din etapele vieții omului: sensul și semnificația personală. Dintre etapele vieții omului, aceasta mie îmi place cel mai tare, probabil pentru că o valorizez cel mai mult și pentru că este mult mai intim relatată cu psihologia decât celelalte.

Sensul și semnificația fac legătura cu latura spirituală a omului prin identificarea cu un ideal, o virtute, o entatate divină și cu cea psihologică prin echilibrul emoțional, semnificația personală și trăirea propriilor valori.

Sufletul nostru se hrănește cu lucrurile pe care le valorizăm, iar sănătatea noastră mintală e întreținută de prezența sensului. Etapele vieții omului se desfășoară în lumea reală, în plan concret, prin experiențe și obținerea de rezultate, dar ele au nevoie să fie direcționate și simțite la nivel personal de către sensul existenței noastre.

Astfel, dacă sensul tău în viață este să educi pe alți oameni, vei căuta plăcerea de a petrece timp cu copii și oameni, citind cărți, scriind ori studiînd. Mai departe, vei căuta să obții rezultate în acest domeniu: poate o meserie de profesor, cărți scrise ori aprecieri din partea oamenilor.

Sensul ne îndeamnă să obținem rezultate și plăcere în domeniul respectiv și nu rezultate și plăcere în alte domenii care nu au relevanță pentru noi. Continuând exemplul, dacă sunt profesor, nu va însemna foarte mult pentru mine ideea de a fi un actor celebru, a da autografe sau a juca în filme de Hollywood.

Ele sunt tot un tip de plăceri și rezultate, dar nu conforme cu sensul și semnificația personală. Tocmai de aceea, în etapele vieții omului, cele trei componente necesită a fi îmbinate.     

Consecințele sensului și semnificației personale:

Beneficii: sentiment de împlinire personală. O viață care merită trăită.

Costuri: fără rezultate e un sens gol, manifestat în vid. O atitudine de acceptare pasivă a vieții e ușor zdruncinabilă. Unii oameni se refugiază într-un mod superficial în spiritualitate. Ei consideră că nu au nevoie de plăceri și de rezultate, ci doar de “a fi una cu natura”. Ori acest lucru este fals pentru că scopul ultim al vieții nu este spiritualitatea, ci o viață împlinită respectând toate domeniile, nu doar unul luat izolat.

Soluție: Construiește o listă a valorilor și vituților personale (gâsești indicații în acest articol). Pe baza acestor valori și virtuți fomează-ți, pe cât posibil, o viață în care le poți pune în practică. Astfel, odată cu ele, să poți obține atât plăcere, cât și rezultate. Plăcerea, rezultatul și sensul să se îndrepte în aceeași direcție.

Pericolul neîndeplinirii nevoilor în etapele vieții

Am prezentate etapele vieții omului și desfășurearea lor în mod ideal. Din păcate însă, lucrurile nu se desfășoară în mod ideal. Asfel, suntem expuși la diferite pericole dacă nu respectăm etapele vieții omului în forma lor.

Cel mai mare pericol, și probabil cel mai frecvent, sunt scuzele. Mintea umană produce scuze şi raţionalizări pentru modul în care trăim. De multe ori, în loc să fim proactivi în viaţa, alegem să fugim. În consecință, rezilienţa, puterea noastră personală şi sensul vor fi scăzute.

Creierul vrea să fie fericit. Creierul e hedonist, vrea stări, însă şi rezultate palpabile, într-adevăr. Prin definiție, una nu poate fi îndeplinită decât sacrificând-o pe moment, pe cealaltă.

Problema este că dacă sacrifici prea mult una dintre ele obținând-o pe celalată, se va genera un dezechilibru între ele, iar asta va avea consecințe serioase asupra funcționării vieții în ansamblul ei.

Capcanele dezechilibrului în etapele vieții omului

Vom analiza, în continuare, fiecare situație în parte și vom examina consecințele lor.

1. Capcana acceptării vieții (sens) fără rezultate. Este scenariul în care vei trăi un sens fals, superficial. E falsa spiritualitate pe care am amintit-o adineauri. Găsirea sensului în viață necesită o componentă personală, o investiție proprie prin efort și obținerea de rezultate.

Dacă, spre exemplu, eu îmi găsesc sensul doar în artă (o component a vieții) fără să-mi aduc și eu raportul meu personal (să creez artă, să învăț pe alții artă), mă pot trezi mai târziu că am fost doar un visător care n-a făcut nimic concret cu viața sa.

2. Capcana acceptării vieții (sens) fără plăcere. Poți ajunge să ai o viață împlinită, cu rezultate, dar să ai sentimenul că n-ai trăit unele lucruri atunci când a fost nevoie. După cum spuneam, etapele vieții omului trebuie respectate la perioade specifice. Poate că ți-ai trăit sensul, poate că am avut și rezultate care să-l dovedească, dar fără acele atingeri, acea iubire, ori acea experiență, ceva lipsește din sufletul tău. Și e trist.

3. Capcana rezultatelor fără împlinire. Dintre toate consecințele, aceasta este cea mai puternică: creierul te bagă într-o criză exitenţială din care nu vei ieși foarte ușor. Cel mai bun exemplu este așa numita criză a vârstei mijlocii: la vârsta de 40 de ani, vrei nu vrei, creierul începe să-și pună întrebări cu privire la viața pe care ai dus-o. Dacă a existat sens, vei trece ușor peste. Dacă nu, începe criza existențială.

4. Capcana rezultatelor fără trăiri afective. Uitându-te în urmă vei trage concluzia că ai fost un robot care a știut doar muncă fără pauze. Vei avea rezultate în ceea ce privește bani, carieră, statut și recunoaștere, dar pentru tine nu vor avea valoare. Ele nu-ți pot aduce timpul înapoi pentru a trăi ceea ce n-ai avut parte (prieteni, pescuit, o relație, escaladarea muntelui Everest, parașutism etc.) și după care tânjești acum.

5. Capcana trăirilor afective fără rezultate. Te vei distra pentru o bună perioadă de timp, dar cu cât vei avansa în vârstă, cu atât vor apărea mai multe responsabilități. Datorită faptului că nu ai investit timp în dobândirea competențelor pentru că erai prea ocupat să te distrezi, te vei simți copleșit de cerințele vieții. În consecință, vei duce o existență submediocră, iar plăcerile nu vor mai produce aceeași senzație, săturându-te de mult de ele.

6. Capcana trăirilor afective fără sens personal. Vei simți că ai trăit multe lucruri, dar “după cum a bătut vântul”. Ai experimentat diferitele plăceri ale vieții, dar parcă fără vreun folos. Uitându-te în urmă, te poți întreba ce ai văzut oare la aceste plăceri, ori dacă chiar au meritat.

Să ai în vedere aceste consecințe pentru că ele apar în toate etapele vieții omului, într-o oarecare măsură. Desigur, fiecare etapă are capcane smecifice, dar e bine să fii conștient de ceea ce simți, încotro se îndreaptă viața ta și care sunt riscurile la care te expui.

În etapele vieții omului, creierul e un prieten de nădejde

Nu vreau să fii îngrijorat maim ult decât este necesar. Nimeni nu respect etapele vieții omului în totalitate. Dacă principiile prezentate în acest articol ar fi rigide, nu știu cine ar mai fi satisfăcut de viața lui.

Din fericire, creierul e un prieten de nădejde care caută să facă ordine în viața noastră, cu toate că ea e haotică, iar noi o trăim uneori și mai haotic. Astfel creierul te ajută prin cautarea unui echilibru între domeniile vieții tale chiar dacă în unele stai mai bine, iar în altele mai prost.

În mod concret, creierul ia sensul, plăcerea și rezultatele dintr-un domeniu și le pune în altul, dacă nu e echilibru. Spre exemplu, el poate spune: “Da, nu ai familie și copii, dar uite ce profesie de succes ai”/ “Da, nu ai rezultate în viață, dar măcar ești o persoană cu caracter, demnă de încredere și respectată pentru asta”/ “Da, nu te-ai bucurat de tinerețe cum au făcut-o alți oameni pentru că ai fost nevoit să muncești 12 ore pe zi, având și copil mic, dar acum ești stabil financiar și ai o familie iubitoare. Poți să te bucuri de viața ta în continuare prin călătorii, sporturi”. Astfel, etapele vieții omului sunt mai ușor de traversat.

Creierul vrea să te ajute fără îndoială, problema e că nu reușește asta la nesfârșit. Poate că presiunile exterioare și lipsa rezultatelor, a plăcerii sau a sensului existential va fi mult mai mare decât poate creierul tolera. Astfel, drept consecință, apare criza existențială.

Nu lăsa așadar viața ta la voia întâmplării. Până să ajungi în acel punct încă mai poți face multe lucruri care să-ți aducă sens, plăcere și rezultate. Astfel, nu creierul nu va fi nevoit să recurgă la căutarea chilibrului.

Etapele vieții omului după tradiția hindusă

Ți-am prezentat până acum etapele vieții omului văzute într-o perspectivă pur psihologică. Dar pentru a sublinia ideea acestui articol și pentru a demonstra că psihologia nu e singura care tratează această problematică, am hotărât să fac apel la o altă abordare, anume tradiția hindusă. Hai să vedem așadar cum arată etapele vieții omului după Hinduism.

Tradiția hindusă numește etapele vieții omului drept “purushatra”. Ea constă în credința cum că omul poate atinge împlinirea pe durata întregii sale vieți. Astfel, purushatra poate fi dobândită pe trei căi: Kama (plăcere), Artha (prosperitate), Dharma (spiritualitatea). Cele trei purushatra sunt ordonate în funcție de etapele vieții omului desfășurate în cursul cronologic al existenței sale.

a) Kama

Prima dată ești tânăr și cauți plăcerea și experiențierea diferitelor lucruri (Kama). În această etapă ai ca prim scop căutarea plăcerii prin implicarea celor cinci simțuri. Astfel, el vei valoriza orice experiență care te îmbogățește senzorial: pasiuni, dorințe, sex, călătorii, sporturi, prietenii etc. În general, orice experiență care aduce bucuria de a trăi este bine primită.

b) Artha

Mai apoi, ajungi la stadiul de adult în care valorizezi prosperitatea materială și rezultatele în lumea reală (Artha). Așadar, aici e etapa în care scopul tău este să aduci prosperitate pe toate planurile vieții.

Un lucru foarte interesant este că Hinduismul aduce ideea de prosperitate la rangul de datorie etică. În cultura noastră bogăția și prosperitatea se află în opoziție cu spiritualitatea și religiozitatea.

Din păcate, tind să cred că viziunea hinduismului este mult mai realistă și mai sănătoasă pentru sănătea noastră mintală decât religiozitatea rigidă la care riscăm a adera în cultura noastră.

De ce? Pentru că în cultura occidentală și orientală, există riscul urmăririi unei false spiritualități, unde bogăția materială este contrară adevăratei spiritualități. Această credință a prins contur datorită dogmelor greșit interpretate și a tradițiilor și cultelor făcute în mod mecanic și nu cu inima.

În schimb, cultura hinduistă vede prosperitatea materială ca pe o condiție nu doar benefică, ci chiar necesară. Alături de ea, se adaugă stabilitatea unei familii și exercitarea rolului profesional ori a altor activități în care persoana poate performa. Această perioadă apare în jurul vârstei de 30 de ani și ține până la, în medie de, vârsta de 50 de ani.

c) Dharma

La final, spre finalul vieții, apar întrebările existențiale: oare viața mea a avut sens? Las ceva în urmă? Sunt mândru de cum am trăit? Astfel, pășim în cea de-a treia etapă: Dharma. În acest timp, căutăm să dăm, cum știm mai bine, sens vieții noastre, ocupându-ne de viața spirituală și de a aduce contribuție celor din jur.

Perioada aceasta începe în momentul în care întrebările existențiale și spiritualitatea începe să aibă valoare mai mare decât toate celelalte lucruri și domenii ale vieții. În această etapă omul caută să reflecteze la propria viață, să găsească un motiv pentru care viața sa a contant pentru sine și pentru cei din jur. Totodată, e momentul în care începe să se orienteze mai mult spre familie și spre a experimenta iubirea și compasiunea din partea apropiaților. E perioada care începe în jurul vârstei de 50 de ani.

Câteva atenționări cu privire la etapele vieții omului:

1. Nu încerca să sari peste perioade. Lasă-le să-și urmeze cursul firesc. Acesta este motivul pentru care vedem tineri contrariați din toate părțile dorindu-și excelența profesională (Artha), dar nu-și pot lua angajamentul de a depune munca și a investi timpul necesar pentru a reuși.

Lor le este frică “să nu se bucure de tinerețea lor” (Kama). Totodată, e motivul pentru care vedem femei sau bărbați trecuți de a doua tinerețe, dar care se îmbracă, vorbesc și se comportă ca la 20 de ani. O foarte probabilă explicație ar fi că sunt blocați în trecut, unde nu au trăit cum și-ar fi dorit perioada, iar acum sunt frustrați.

Decât să le vrei pe ambele și să nu o ai pe niciuna, mai bine respect timpul la care ești, dozându-ți energia și pe celelalte domenii, dar fără a le valoriza mai mult decât este necesar. Dacă ești tânăr gândește-te la profesia ta și ai în vedere și proiecte personale care dau sens vieții tale. Nu lăsa însă acestea să devină o obsesie pentru tine astfel încât să nu guști din plăcerile tinereții.

2. Nu căuta să compensezi o perioadă cu o alta.

Unii oameni recurg la o falsă spiritualitate. Ei îi judecă pe cei care caută excelența în domeniile vieții, drept consecință acumularea bunurilor materiale, și pe cei care caută să experimenteze bucuriile acestei vieți. Ei se consideră superiori dar acest lucru este fals, pentru că nu există domenii mai valoroase decât altele, ci doar domenii potrivite perioadei de viață în care te afli.

Spuneam mai devreme că creierul caută să aducă echilibru în viața ta, dar asta nu e același lucru cu a compensa o perioadă cu alta. În primul caz, creierul face asta uitându-se în trecut și construind satisfacția plăcerilor, a sensului și a rezultatelor, luând din domeniile în care există cele trei componente și transferând respectiva satisfacție a plăcerilor în domenii în care lipsesc, parția sau total, cele trei componente.

În al doilea caz ne aflâm în prezent, uitându-ne spre viitor. Tindem să ignorăm darurile pe care ni le oferă perioada prezentă focusându-ne pe cele care ar fi valoroase mai târziu. În momentul prezent avem capacitatea de a face o schimbare și de a ne orienta spre domeniile conforme cu perioada de viață la care ne aflăm, dar nu facem asta datorită raționalizărilor și auto-amăgirilor.

Hai așadar să respectăm etapele vieții omului așa cum sunt ele date, să facem ce putem noi mai bine, cu ceea ce avem, în locul unde ne aflăm și să lăsăm la sfârșit mintea noastră să compenseze dacă am ratat ceva.

Reține deci că mintea noastre produce scuze pentru felul în care ne trăim viața. Creierul vrea să ştie că am dus o viaţă cu sens și semnificație personală, plăceri și rezultate. E bine să fii împăcat cu viața ta, e bine să te bucuri de plăcerile vieții, dar contează și rezultatele care oferă sens vieții tale, la fel de mult, pe termen lung.

Îți doresc multă putere și înțelepciune în a construi și parcurge etapele vieții omului în așa manieră încât să nu duci lipsă nici de stări afective, nici de rezultate și nici de sens. Într-un cuvânt, să ai o viață împlinită întru totul!

Lucian Pușcașu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebookprecum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *