Articolele de pe blogul “Semped” au ca scop promovarea sănătății mintale și emoționale. Prin urmare, ele se bazează pe studiile psihologiei științifice, precum și a altor ramuri și domenii conexe. Însă pentru astăzi am hotărât să fac o excepție și să împărtășesc cu tine experiențele mele din călătoria mea în Statele Unite.
Când vine vorba de viața mea personală și trăirile mele, lucrurile devin puțin mai intime. Așadar, hotărâsem, într-o primă fază, să nu postez acest material pe blog ori, ci voiam să-l ofer doar persoanelor care sunt abonate la newsletterul meu săptămânal.
Însă ulterior mi-am dat seama că e mai bine să rămâne postat pe website, pentru ca oricine să poată reveni la el, însă nu-l voi distribui pe social media în scop de promovare.
Așadar, când am redactat acest articol, situația a fost total diferită de cea cu care sunt obișnuit în cadrul ședințelor de terapie: de obicei oamenii vin, printre altele, să-și exprime trăirile, iar eu îi ajut să le înțeleagă, să transforme durerea emoțională într-una creatoare, și să învețe din ea.
De data aceasta a fost invers: mi-am imaginat că sunt la o cafenea, că tu ești în fața mea, iar eu îți spun tot ceea ce mi-a umplut inima în ultimele 4-5 luni. Așadar, ia loc pe scaun/ canapea și… să începem.:)
1. Oricât de departe ai fi, nu poți fugi de ceea ce ești
Personalitatea determină experiența emoțională și nu circumstanțele de viață, iar călătoria în SUA mi-a amintit acest lucru.
Ceea ce ești tu ca persoană este dat de trei lucruri: ce gândești, cum te simți și ceea ce faci. Mă voi da exemplu concret pe mine pentru a înțelege acest principiu. Pentru că ultimii ani au fost dedicați studiului minții umane, firește că acesta a fost lucrul primordial pe care-l gândeam cât timp am stat în SUA.
Mă interesa mai mult cum funcționează mintea americanilor, cum se raportează ei la economie, job, bani, statut sau posesiuni, decât a dobândi eu lucrurile respective în sine.
Ca o comparație, dacă îi dai unui lăutar să îți cânte o partitură de muzică clasică, el cu siguranță că va face asta, dar în stilul lui.:)
La fel e și privitor la comportamente. Dacă te comporți antisocial, nu te aștepta să fii mai sociabil doar pentru că americanii sunt din fire sociabili. Călătoria nu-ți va rezolva acest lucru.
Dacă ei au obișnuințe sănătoase cu privire la managementul personal și financiar, nu te aștepta să devii și tu chibzuit cu banii tăi doar pentru că stai cu ei.
Și poate cel mai important e cum te simți. Poate ai fost pus în situația de a pleca din țară, ori a pleca departe de casă, „departe de tot”, pentru a începe “o nouă viață”. Eu nu cred în așa ceva.
Spre exemplu, am fost probabil printre cele mai fițoase cluburi din Las Vegas. Când am ajuns acasă, am făcut comparație cu cluburile din Cluj. Și ghici ce: nu m-am distrat neapărat mai bine, băutura nu avea un alt gust, oamenii nu erau fundamental diferiți, muzica nu era neapărat mai bună. Călătoria în Las Vegas nu a adus un plus atât de “nebun” pe cât am intuit.
Nu mă înțelege greșit: aș prefera oricând o seară pe terasele din Las Vegas în detrimentul celor din Cluj (i love you Cluj!), dar experiența mea emoțională nu va fi diametral opusă față de ceea ce eram obișnuit. Pur și simplu dacă nu mă pot simți bine într-un loc in România, nu mă pot simți bine într-un loc similar, în afara țării.
În concluzie, nu fugi de ceea ce ești. Nu folosi călătoria să fugi de tine însuți. Nu vei lua niciodată viața de la zero oricât de departe ai merge. Poate doar la nivel de suprafață ar funcția, privitor la unele obșnuințe, dar sănătatea ta mintală, personalitatea ta și cum funcționezi tu ca om în general vor fi tot acolo. Nu poți fugi de ceea ce ești!
2. Cultura infuențează doar într-o propriție redusă personalitatea umană
Știu că mulți vor spune că nu am dreptate: că nemții sunt corecți, că americanii sunt inovativi, danezii sunt educați, chinezii foarte muncitori etc. Dar asta e un atribut adus culturii, și nu “esenței umane”, adică construcției psihologice a fiecărui om în parte, iar călătoria în State m-a convins de acest lucru.
Durerea emoțională este o problemă pentru oricine. Valorile umane condimentează viața cu sens și liniște sufletească oriunde ai trăi. Femeile și bărbații sunt atrași de aceleași lucruri indiferent de țara din care provin. Lenea, harnicia, sărăcia, prosperitatea, inteligența, prostia, autenticitatea și superficialitatea există oriunde pe glob, indiferent de cultura aleasă.
Oamenii sunt aceeași peste tot în lume, cu mici variații. Așadar, nu te aștepta să găsești alți oameni în alte părți ale globului. Vei găsi o altă cultură, alte obișnuințe, dar în esență, așa cum spun și stoicii, firea umană e neschimbabilă.
3. A fi agreabil e dat de unicitatea ta, nu de regulile lor
E în cultura americană să fii sociabil. Ei vorbesc mult, tot mai diversificat, despre cât mai multe domenii. Intuiția ne spune că pentru a te integra printre ei, ar cam trebui să faci și tu același lucru, pentru a crea sentimentul de familiaritate. Pentru mine n-a fost deloc așa. Însă în loc să mă saboteze, mai mult m-a ajutat.:)
Mi s-a adus în vedere de multe ori că sunt cam tăcut, serios, că ar trebui “să pun un zâmbet”. Totodată, accentul meu când vorbesc engleza e mai mult moldovenesc decât american?. Nu de puține ori eram nevoit să repet frazele într-un dialog, ceea ce ar putea fi enervant pentru ascultător.
De fel, nu sunt antisocial, și chiar am lucrat la abilitățile mele sociale destul de mult timp, dar pur și simplu nu le folosesc decât dacă e nevoie. Analizându-mă, știu că acest lucru se datorează unei convingeri după care mă ghidez: conversația este pentru a crea o conexiune, amuzament, educație sau îndeplinirea de obiective. Atât. Altfel, interacțiunile îmi par superficiale și nu vreau să iau parte la ele. Iar cei din jur simțeau asta.
Însă niciodată n-am pățit ca un om să se îndepărteze de mine datorită acestor lucruri. Dimpotrivă: în ciuda minusurilor date de cultura americană, am avut conexiuni reale cu oamenii și am fost apreciat pentru ceea ce sunt. Călătoria mea a avut un caracter pur social, însă a fost real.
Oamenii te simt. Ei îți simt personalitatea și își pot da seama ce ai în suflet, mai devreme sau mai târziu. Așadar, nu schimba ceea ce ești pentru a te adapta la ce sunt ei. Va crea efectul contrar așteptărilor.
4. Dă-te prost atunci când ești deștept, dă-te deștept atunci când ești prost
Un principiul al dezvoltării personale este acela de a-ți arăta unicitatea și punctele forte. Totodată, un principiu similar din marketing e acela de a arăta că tu ești cel mai bun de pe piață, astfel încât clientela să cumpere de la tine și nu de la concurență.
Aceste două principii, de altfel foarte sănătoase, au sens pentru că ne raportăm la un context specific și anume a ști cine ești (în cazul dezvoltării personale) și a face vânzări (în cazul business-urilor).
Însă când vine vorba de afirmarea socială, lucrurile stau diferit. Dacă arăți că ești superior în fața altora, acest lucru poate crea sentimente negative și comportamente non-autentice din partea celor din jur.
Mai exact, ei se vor da bine pe lângă tine, însă te pot denigra pe la spate, te pot bate la cap cu diferite favoruri și au așteptări cu privire la ce ar trebui să faci pentru ei. Că doar “tu ești deștept și competent”.
Dacă ți-a venit în minte faptul că „Lucian e cam manipulativ” ?, te-aș încuraja să te întrebi ce înseamnă manipularea prima dată. Manipularea presupune a influența/ determina acțiunile și deciziile unei persoane pe care, de altfel, nu le-ar fi săvârșit fără prezența ta. Am detaliat deja în acest articol ce înseamnă un proces de manipulare.
În schimb, prin principiul anterior menționat eu unul n-am influențat pe nimeni să se comporte într-o anumită măsură. Dimpotrivă. Am oferit toată libertatea persoanelor din jurul meu de a se exprima în mod liber și autentic.
Și așa ajungem la cealaltă fațetă a monedei: dacă pari un pic mai neîndemânatic și prostuț, efectul va fi contrar. Vei avea parte de comportamente mai autentice din partea lor. Pentru că, o vorbă spune, caracterul unui om e dat de cum se comportă cu cei slabi, nu cei puternici.
Așadar, acesta ar fi și îndemnul meu pentru tine: nu căuta să demonstrezi mereu că ești mai inteligent decât ești de fapt. Dimpotrivă, afișează mediocritate pentru că astfel vei avea oportunitatea de a citi adevăratul caracter al oamenilor.
5. Transformă feedback-ul oamenilor într-un indicator ar performanței
În funcție de atitudinea și comportamentul lor, fie pozitive, fie negative, poți înțelege mai bine cum funcționezi tu ca om în societate și nu numai. În mod concret, oamenii îți pot spune indirect că ceva faci bine, sau ceva nu faci bine.
Spre exemplu, eu mi-am dat seama că sunt cam ignorant în unele privințe?. Într-un fel, nu mă surprinde. În timpul pandemiei nu am făcut altceva decât să lucrez la abilitățile mele de scriitor & psiholog. Toate acestea pe o perioadă de aproximativ 18 luni, unde contactul cu oamenii a fost aproape zero, datorită carantinei.
Asta nu vreau să fie o scuză, ba dimpotrivă: dacă comportamentul tău îi afectează negativ pe oameni sau pe tine, atunci ar cam trebui să schimbi ceva. În cazul meu ingoranța mea îi făcea pe ei să depună muncă suplimentară, ori un stres în plus fără a avea vreo datorie față de mine. Deci pe viitor voi pune mai mult accent pe astfel de detalii.
6. Contextele de viață, implicit călătoria, sunt aproape irelevante în a obține fericirea, dar ajută la îmbogățirea experienței emoționale
Probabil ai mai auzit îndemnul: “călătorește acum! Călătorește cât de mult poți, pentru că una din puținele modalități de a crește ca om este călătoria”. Nimic mai adevărat în opinia mea, iar prin acest punct vreau să-ți transmit cum am ales eu același lucru.
Dar trebuie să facem distincție între sentimentul împlinirii personale și creșterea personală. Prima este dată în funcție de cât de mulțumit ești cu viața ta. A doua este dată de cum îți îmbunătățești comportamentele, gândirile și coloratura emoțională.
Poți fi foarte fericit chiar dacă nu mergi niciunde pe glob, la fel cum poți fi depresiv indiferent de câte țări și continente ai vizita. Călătoria nu e un antidot absolut în acest sens.
Așadar, când iți iei o pauză, o vacanță, ori ai oportunitatea de a călători, de a-ți planifica călătoria, folosește-o în scop de recreere și de creștere personală, dar nu-ți pune speranța că vei fi fericit.
Călătoria – Partea a doua?
Mulțumesc enorm dacă ai citit până aici. Eu chiar mă simt onorat să știu că oamenii îmi citesc scrierile, mai ales pe acelea cu caracter personal ? (95% dintre scrieri au caracter științific).
Totodată, am de gând să scriu un al doilea articol în care să observăm beneficiile psihologice de pe urma experienței de a călători. Acest articol nu va mai fi unul cu caracter personal, ci unul cu argumente bazate pe literatura de specialitate.
Așadar, dacă ești interesat de beneficiile pe care le aduce călătoria, beneficii aduse asupra sănătății mintale, poți găsi partea a două chiar aici: https://www.semped.ro/?p=9490
Mult succes în călătoria vieții!
Lucian Pușcașu
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger