Home » Blog » Abandonul. Sentimentul de a nu avea pe nimeni stabil în viața ta

Abandonul. Sentimentul de a nu avea pe nimeni stabil în viața ta

abandonul

Abandonul în psihologie

Abandonul, în psihologie, este descris drept sentimentul de a pierde în mod constant persoane importante din viața ta. Poate fi vorba de prieteni, rude sau parteneri romantici. E credința cum că vei rămâne, în final, singur în orice împrejurare.

E convingerea cum că vei toţi cei iubiţi te vor părăsi, iar tu vei rămâne al nimănui. Indeferent de ce se întâmplă cu cei importanţi, fie că se despart de tine, pleacă în altă ţară sau este vorba de un deces, vei ajunge la concluzia că eşti sortit la a fi singur.

Chiar şi relaţiile care par să funcţioneze aduc senzaţia că aşa ceva nu e cu putinţă pentru tine şi crezi că se vor sfârşi la un moment dat.

Vezi viaţa ca pe un drum ce trebuie străbătut de unul singur, iar chinul cel mai mare e să ştii că nu vei putea avea niciodată înapoi pe cei pe care i-ai pierdut, că nu se vor putea reîntoarce la tine.

Cum se manifestă abandonul

La nivel cognitiv, abandonul reprezintă credința cum că oamenii din viața ta te vor părăsi într-un final, ori că prezența oamenilor e doar temporară. La nivel emoțional, abandonul vine cu o anxietate foarte intensă la cele mai mici intenții ale persoanelor apropiate de a te părăsi (nu mai răspund la telefon, devin reci și distanți, îți spun că nu au timp de tine etc).

La nivel comportamental, persoanele care au abandonul ca și traumă emoțională, tind să se “agațe” de parteneri și de prieteni pentru a-i ține aproape. Caută să se asigure în mod excesiv că persoanele dragi încă sunt stabile în viața lor și sunt foarte vigilenți la fiecare posibil factor care poată să-i despartă, chiar și pe perioade scurte de timp.

Cum știi că abandonul e capcana ta mentală?

Voi înșirui câteva dintre caracteristicile unei persoane care a dezvoltat abandonul drept traumă emoțională. Dacă o parte din aceste afirmații ți se potrivesc într-o foarte mare măsură, e probabil să fii dezvoltat această capcană mentală.

-Mă îngrijorez des că persoanele semnificative din viaţa mea mă vor părăsi.

-Mă agăţ de oameni pentru că mă tem că mă vor părăsi.

-Nu am o bază stabilă de sprijin.

-Mă îndrăgostesc mereu de persoane ce nu-mi pot sta alături constant

-Oamenii vin şi pleacă din viaţa mea

-Mă apucă disperarea când cineva la care ţin se retrage din viaţa mea.

-Devin obsedat de ideea cum că persoanele din viaţa mea mă vor părăsi, încât le fac să fugă de mine.

-Cei apropiaţi sunt imprevizibil. Ba sunt cu mine acum, ba mă lasă baltă.

-Am prea mare nevoie de ceilalţi.

-În cele din urmă, voi rămâne singur.

Originile capcanei abandonului

Abandonul, în termini psihologici, nu înseamnă neapărat că părinții tăi te-au părăsit la propriu când erai copil. Prin abandon înțelegem percepția cum că părinții nu sunt prezenți pentru copilul lor, acesta crescând cu ideea că nimeni nu va fi acolo lângă el. În termeni de specialitate, e incapacitatea de a forma o legătură de atașament cu o persoană semnificativă.

Legătura de ataşament emoţional se formează în primii ani de viaţă. Cercetările arată că tiparul distructiv e acelaşi pentru orice specie, nu doar pentru oameni. Legătura se rupe în momentul în care nu mai există conexiune emoţională între mamă şi copilul ei.

Sunt 3 paşi prin care se realizează abandonul:

a) anxietate, în care copilul caută figura maternă şi nu o găseşte. Devine din ce în ce mai anxios şi refuză orice altă legătură sau persoană care se aproprie de el în pofida apariţiei mamei lui.

b) disperare, în care copilul ajunge într un punct critic în care are o stare depresivă.

c) detaşare, caracterizată de o stare de răceală şi indiferenţă din partea copilului la încercările altor oameni de a se apropria de el. Aici e momentul în care nu mai dă semne cum că mama lui se poate întoarce şi începe să creeze noi ataşamente, cu toate că este apatic.

După un timp, dacă mama apărea, datorită detaşării, el este indiferent faţă de ea pentru o perioadă. La sfârşitul perioadei, copilul o acceptă din nou pe mama sa, dar de data aceasta va deveni mai anxios în momentele în care ea dispare din peisaj. Această atitudine este precursorul pentru legăturile obsesive cu alți oameni, la vârsta adultă.

De ce unii dezvoltă abandonul, iar alții nu?

Abandonul are o componentă biologică şi una de mediu. Asta înseamnă că fiecare dintre noi are o sensibilitate mai ridicată faţă de atenţia persoanelor semnificative. Cu cât e mai mare, cu atât şansa de a dezvolta abandonul este mai mare.

Totodată, mediul defavorizant în care figura semnificativă nu este lângă tine va amplifica şansele de a dezvolta abandonul. În cele din urmă, schema de abandon apare la intersecţia dintre cele două elemente, dacă se atinge un anumit nivel.

Unii bebeluși/copii găsesc totuşi strategii de autoalinare în asemenea momente. Îşi distrag atenţia sau se autoliniştesc în lipsa figurii lor materne, iar sentimentul de singurătate dispare din mintea lor. Cine nu are această abilitate are şanse mai mari să dezvolte o astfel de capcană.

Emoțiile caracteristice abandonului

Emoţiile abandonului sunt frica, durerea şi furia.

La început îţi este frică deoarece persoana semnificativă nu se va mai întoarce. Frica persistă şi creşte în intensitate până la un prag critic în care anxietatea. Apoi simţi o durere profundă de pe urma pierderii persoanei respective, de parcă nu o vei mai revedea niciodată. Acest lucru poate duce chiar la depresie. În final, dacă persoana apare, simţi furie pentru că te-a lăsat singur.

2 tipuri de abandon

1. Abandonul bazat pe dependenţă. Apare într-un mediu hiperprotejat al copilului.

În acest caz, persoană în cauză simte o dependenţă faţă de persoana semnificativă din viaţa ei. Are nevoie de ea ca să îi conducă viaţa, altfel îi va fi frică de ce se va întâmpla. Ideea pierderii omului care îţi garantează supravieţuirea te ingrozeşte.

2. Abandonul bazat pe instabilitate sau pierdere. Apare când copilul nu are pe cine conta emoţional.

Aici nu mai e vorba de dependenţă ca în primul caz, ci de lipsa unor conexiuni emoţionale reale, de încredere. Adultul se teme de a fi abandonat, dar poate funcţiona independent de persoanele pe care se bazează. E nevoia de o conexiune emoţională care s-a pierdut şi nu o mai poate avea.

În primul caz e incapcacitatea de a suporta ideea de a fi singur. De aceea, te agăţi rapid de cea mai apropiată persoană pe care o consideri demnă de a-ţi controla viaţa.

În al doilea caz e vorba de o conexiune emoţională care s-ar putea pierde pentru totdeauna. Ai avut-o şi ai pierdu-o, iar asta te lasă pustiit.

Factorii ce contribuie la dezvoltarea abandonului

Voi însuma acum câteva variabile care contribuie la abandon. Când citești acești factori, aș vrea să te gândești la copilăria ta și să observi care dintre aceste elemente ți-au fost caracteristice ție și copilăriei tale.

1. O predispoţie genetică accentuată pentru sensibilitate şi anxietate în lipsa unui părinte.

2. Absenţa figurii parentale. A dispărut din viaţa ta când erai mic din diverse motive: deces, divorţ etc.

3. Lipsa fizică a mamei pentru o perioadă lungă de timp.

4. Instabilitatea emoţională a mamei. Era beată, furioasă, absentă etc. mai tot timpul.

5. Climat familiar tensionat ce îţi dădea impresia că oricând se poate destrăma.

6. Hiperprotecţie. La polul opus celorlalte subpuncte. N-ai avut niciodată ocazia de a te confrunta cu provocările copilăriei, iar acum eşti nepregătit pentru cele ale vieţii de adult.

Abandonul în relaţiile de cuplu

1. Te temi să te aproprii prea mut pentru a nu fi rănit, chiar dacă partenerul este potrivit. Astfel, refuzi momentele de intimitate sau nu te aproprii prea mult.

2. Griji excesive cu privire la o posibilă plecare a partenerului din viaţa ta, precum şi la urmările acestui fapt. Te întrebi ce vei face tu dacă partenerul nu va mai fi.

3. Reacţii exagerate cu privire la acţiunile partenerului, fie ele minore, interpretându-le ca o posibilă tentativă de a te părăsi.

4. Manifeşti gelozie şi posesivitate excesivă

5. Eşti obsedat de partener. Te agăţi de el ca şi când întreaga ta existenţă ar depinde de el.

6. N-ai niciodată convingerea ca partenerul va rămâne lângă tine.

7. Nu suporţi a fi distanţat de partener, chiar şi pentru scurte perioade de timp.

8. Aduci acuze la adresa partenerului, cum că ar fi infidel sau nu i-ar păsa de tine. Fapt pentru care, deseori te retragi pentru a-ţi pedepsi partenerul.

Tratament pentru trauma abandonului

Am descris scenariile care duc la abandonul ca traumă psihologică, precum și metodele prin care îți poți da seama dacă ai dezvoltat această capcană. Acum, aș vrea să îți ofer pașii concreți pe care-i poți urma pentru a vindeca această traumă.

Vreau să te previn că demersul terapeutic nu e unul ușor. Poți folosi aceste informații pentru a rezolva parțial problema. Dar, pentru a fi cel mai eficient și a te elibera de trecut, cel mai bine e să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut.

1. Înţelege cauza primară a abandonului

E nevoie să îţi cercetezi construcţia genetică şi copilăria. Întreabă-te dacă dintotdeauna ai fost o persoană anxioasă la ideea de a pierde persoane semnificative în viaţa ta. Caută în trecutul tău evenimente care confirmă această idee.

Închide ochii şi lasă să îţi vină primele imagini referitoare la trecutul tău când te gândeşti la abandon. Când apare sentimentul de abandon şi de a fi părăsit, întreabă-te când a mai apărut acest sentiment înainte. Caută să legi trecutul de prezent pentru a identifica cum capcana abandonului se repetă continuu sub alte aspecte şi cum îţi sabotează continuu viaţa.

2. Conştientizează abandonul

E nevoie să îţi dai seama ce anume declanşează abandonul. Poate fi vorba de momentul finalizării unei relaţii, ori în momentele în care nu ţi se răspunde la telefon sau când cineva cu care trebuie să te întâlneşti întârzie.

Odată ce ai identificat momentele în care apare capcana abandonului, caută să te adânceşti în a simţi-o. Ştiu, sună paradoxal. Tu probabil ai vrea să scapi de ea cu totul, dar nu poţi face acest lucru până nu îţi înţelegi sentimentele.

Caută solitudinea unde poţi sta singur cu emoţiile tale. Nu mai căuta strategii de a evita emoţiile când apar. Fă acest lucru până când devii familiar cu capcana. 

3. Identifică tiparele distructive

Trebuie să îţi dai seama de consecinţele distructive care le-a adus capcana în viaţa ta pentru a o cunoaşte şi mai bine. Uită-te la relaţiile tale şi caută acele tipare distructive care se tot repetă de la o relaţie la altă.

Vei descoperi, spre exemplu, că toate persoanele din viaţa ta erau instabile şi că intrau şi ieşeau după bunul lor plac. Caută să legi acest tipar de cauza primară, abandonul, şi vei vedea cum se va face lumină în mintea ta şi vei înţelege mai bine experienţele avute şi pe tine însuţi.

4. Evita persoanele neloiale, instabile sau absente din viaţa ta

Nu construi relaţii amoroase cu astfel de persoane şi nu lega prietenii strânse cu cei ce se dovedeşte că nu îţi pot sta alături. Evită relaţiile distructive şi caută persoane mai stabile emoţional care te pot echilibra şi pe tine.

În cele din urmă, trebuie şă îţi permiţi să ai încredere în aceste relaţii. Poate că e greu şi refuzi ideea de a mai avea vreodată încredere în cineva, dar e singura cale pentru a dobândi stabilitatea pe care o cauţi. Trebuie să îţi permiţi să ai din nou încredere într-o persoană care se dovedeşte a fi stabilă şi loială, că îţi va rămâne alături.

5. Depunde efort pentru a construi relaţii sănătoase

E nevoie să conştientizezi toate pornirile tale ce vin din schema abandonului şi să le temperezi. Învaţă să dezvolţi o gândire raţională, logică atunci când apar evenimentele care îţi pot activa abandonul.

Spre exemplu, dacă partenerul nu răspunde la telefon şi apar emoţiile familiare schemei, trebuie să faci apel la partea raţională din tine pentru a gestiona problema.

Astfel, vei realiza că nimeni nu te părăseşte ci doar apar capcanele din trecut care îţi sabotează prezentul. Lucrează la propria persoană. Stai singur cu tine însuţi şi familiarizează te cu emoţiile tale.

Abandonul în cele trei stiluri de coping

Stilurile de coping sunt modalități comportamentale ale unei persoane, modalități care vin ca reacție a unei traume emoționale. Mai exact, sunt date de modalitățile de a te comporta în contexte similare celor din trecut care îți activează abandonul.

1. Capitulare: relații cu parteneri instabili, ce nu pot face angajamente pe termen lung. Te împacu cu ideea de a sta cu parteneri instabili în relație.

2. Evitare: distanțarea față de partener în relații intime. Decât să te simți anxios, mai bine nu stai pe lângă el.

3. Supracompensare: Agresiv față de partener când acesta se depărtează. Lipicios față de el, sufocându-l cu prezența.

Concluzie

Abandonul e caracterizat de ruperea unei legături emoţionale. Abandonul e una dintre cele mai periculoase traume emoționale deoarece ia naștere din neglijența unei nevoi fundamentale a copilului: siguranța.

Abandonul se manifestă printr-o anxietate foarte intensă la ideea cum că oamenii importanți te vor părăsi. Abandonul îți sabotează viața și relațiile, trăind mereu cu sentimentul incertitudinii. Fiind o capcană atât de puternică, vei avea nevoie de ajutor specializat în a trata-o.

Nu te descuraja! Oricând e momentul pentru o schimbare! Sentimentul siguranței, stabilității și o eventuală relație stabilă sunt mai aproape decât crezi. Permite-ți să te împaci cu trecutul, iar prezentul își va face loc cu darurile sale.

Lucian Pușcașu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebookprecum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger

E-BOOK GRATUIT DESCOPERĂ-ȚI VOCAȚIA
Sunt de acord să mă abonez la acest blog.
Dacă îți place acest Blog înscrie-te acum în comunitatea educației emoționale Semped și vei primi informații săptămânale prin e-mail. Totodată vei primi cadou eBook-ul "Descoperă-ți și trăiește-ți Vocația"
Vei primi 2 articole gratuite pe săptămână prin e-mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *