Conceptul de “Amor fati” înseamnă literalmente “iubire de soartă” și a fost inițial formulat de Friedrich Nietzsche: “Formula mea despre măreţia umană este Amor fati: a nu dori nimic altceva decât ceea ce este, a nu dori nici în sine, nici în afara sinelui, nici în eternitate. A nu te mulţumi să suporţi inevitabilul, cu atât mai puţin să-l ascunzi, ci să-l iubeşti.”
Nietzsche ne propune să acceptăm întregul infinit, cumprins într-o singură clipă. Astfel, să spunem “Da!” întregii existențe și nouă înșine. În mod practic, să ne conectăm la Univers printr-un singur act, făcut deplin conștienți prin trăirea momentului prezent.
Dar această atitudine de a ne vedea existența a fost transmisă cu două milenii înaintea lui Nietzsche, de către filosoful stoic Chrysipp: “Dacă un om este înțelept fie și numai o clipă, nu va fi cu nimic mai puțin fericit decât aceia care sunt înțelepți o veșnicie”. Iar ingredientul necesar pentru a dobândi o astfel de înțelepciune, care constituie de fapt miezul conceptului de “Amor fati” este Acceptarea.
Amor fati prin acceptare nu înseamnă resemnare
Resemnarea presupune a depune armele înainte de a intra în luptă, iar acceptarea presupune a face tot ceea ce poți mai bine în orice situație ai fi, fiind gata să primești cu inimă deschisă orice rezultat, chiar și cel mai de nedorit.
Așadar, o capcană este gândirea de tip victimă în care considerăm că absolut totul este predestinat și nu mai merită să facem niciun efort.
Marcus Aurelius a fost împărat, responsabil pentru bunăstarea cetățenilor romani pe care-i avea în grijă, a forței militare și a supraviețuirii și prosperării Imperiului Roman. A purtat războaie împotriva cotropitorilor, a gestionat conflicte în interiorul imperiului și a organizat societatea romană în ansamblul ei.
Seneca a fost unul dintre cei mai prosperi oameni ai timpului său și consul al împăratului Nero. A plecat de jos, dintr-o familie înstărită, dar comună, și a ajuns la dreapta împăratului având în grijă monetăria romană.
Atât ei, cât și alți stoici au fost exemple vii de oameni de acțiune, nicidecum resemnați. Ei au îmbrățișat conceptul de amor fati care le-a permis să dea ce e mai bun din propria ființă, acționând cum au știut mai bine, dar păstrându-și echilibrul interior. În cele din urmă, a fi stoic presupune nu doar a avea o atitudine mentală de acceptare, ci și de a face acțiunile corecte.
Evenimentele nu sunt determinate să se producă indiferent de ceea ce faci, ci sunt determinate să se producă odată cu ceea ce faci. Nu este cineva care îți controlează acțiunile împotriva voinței tale, ci mai degrabă există forța divină, Providența, cu care colaborezi în deciziile pe care le iei.
Asta înseamnă că gândurile și acțiunile tale sunt piese importante în funționarea lanțului cauzal al Universului. Divinitatea are un plan, acela de a se întâmpla binele, iar tu participi activi la el. Prin urmare cum funcționează Universul este independent de tine la un nivel global, însă tu contribui la el în mod particular prin tot ceea ce faci. Oare nu pentru asta te-ai născut?
Marcus Aurelius ne îndeamnă să acceptăm evenimentele și chiar să ne dorim să fie așa cum au fost determinate de soarta noastră, dar să răspundem în consecință. La fel cum nu te plângi pentru că nu ai aripi și nu poți zbura, fiind gelos pe păsări, la fel nu are rost să te plângi de o soartă mai rea decât a altora. Ce ți-a fost dat să ai e bine primit.
Amor fati – totul se întâmplă cu un scop
Conceptul de Soarta stoică sau Amor fati face referire la un lanț cauzal care produce totul în Univers. Stoicii vedeau viața ca pe un sistem complex perfect, iar ființa umană o mică piesă din acest sistem.
Prin urmare, oamenii sunt conectați unii cu alții, iar atât cele bune, cât și cele rele, sunt părți firești ale acestui sistem. Deci e normal să ni se întâmple lucruri contrare voinței noastre. De ce ne-am împotrivi bunului mers al sistemului din care facem parte. Oare nu tot el ne-a oferit lucruri bune? Prilejul de a lua parte la acest sistem nu este altceva decât darul vieții.
Astfel, stoicii ne fac conștienți de faptul că soarta lucrează prin noi. Orice acțiune mai ușoară sau mai solicitantă, când alegem să o facem, va contribui la soarta noastră și la bunul mers al lumii.
Tot ceea ce se va întâmpla mai târziu va depinde de ceea ce alegi să faci acum, dar asta nu e decât o fracțiune din imensitatea lanțului cauzal care-ți determină destinul.
Prin urmare, hotărârile și acțiunile tale sunt aproape inexistente comparativ cu imensitatea Unievrsului, dar ele sunt esențiale în desfășurarea lanțului cauzal. Cum ar spune și Albert Einstein, lucrurile pe care le faci nu vor conta, dar e important să le faci.
Exercițiul “Amor fati”
Acum că ne-am făcut o idee despre ce înseamnă amor fati, hai să dobândim și o cunoaștere emoțională asupra acestui aspect.
1. Imaginează-ți că Universul dorește ca tu să devii o persoană mai bună. Pentru a duce la îndeplinire acest lucru, el ne pune la încercare, scoțându-ne în cale evenimente dificile de viață, scopul final fiind de a progresa pe calea Fericirii absolute.
2. Imaginează-ți în continuare că alegi în mod conștient soarta pe care deja o ai, viața pe care o trăiești chiar în acest moment. Această soartă se întâmplă spre binele tău, pentru a crește și te dezvolta.
3. Acum, meditează la faptul că aceste evenimente nu puteau fi altfel decât s-au întâmplat, pentru că planul providențial al Universului este deja prestabilit. La fel cum nu are rost să fim supărați pe un copil care face o poznă din pricina incapacității sale de a raționaliza problema făcută, la fel nu are rost să fim ofensați pe nenorocul sorții noastre.
La fel cum ar fi absurd să ne înfuriem pe faptul că nu putem respira sub apă sau pluti în aer, pentru că nu se poate datorită condiției noastre umane, la fel ar fi absurd să nutrim sentimente negative față de sorții pregătiți de Natura Universală.
4. În cele din urmă, recunoaște caracterul neutru al evenimentului și importanța puterii tale de libertate în decizie. Admite că nimic în viață nu contează înafară de răspunsul propriu luat în mod voluntar la evenimentele respective. Astfel, pe baza puternii tale de răspuns liber, poți accepta orice lucru hărăzit de soartă.
Fă acest exercițiu în mod constant și vei dobândi atitudinea de Amor Fati, vei dobândi împăcarea cu viața pe care o trăiești.
Amor fati – concluzie
Amor fati este o atitudine față de viață care se trăiești pragmatic în viața de zi cu zi. Filosofii ne îndeamnă astfel să ne trăim fiecare zi de parcă ar fi prima și ultima totodată, iar fercirea va fi simțită în mod plenar. Asta înseamnă amor fati pentru stoici.
Lucian Pușcașu
P.S. Un articol în care am explicat cum să acționăm în prezent (și să îmbrățișăm mai ușor conceptul de „amor fati”) am scris chiar aici: https://www.semped.ro/viata-dupa-moarte-e-irelevanta-prezentul-trait-in-actiune-e-tot-ce-conteaza/
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger