Asertivitate. De ce primești atât de puțin, cu toate că oferi atât de mult?

Probabil că te-ai simțit uneori confuz, la fel cum m-am simțit și eu, când unii oameni primeau atenție și erau ascultați de cei din jur, în timp ce tu nu erai luat prea în serios, deși făceai orice pentru aceștia. Ei primeau ceea ce își doreau când cereau, iar tu te simțeai dat la o parte. Așa cum spune și titlul articolului, vei vedea în cele ce urmează un lucru: a da dovadă de asertivitate face diferența.

Vreau să îți spun că nu era din cauza că tu nu meritai acele lucruri sau nu erai luat în seama, doar că nu îți făceai intențiile clar cunoscute, de aceea cei din jur nu înțelegeau ceea ce tu îți dorești.

Era din cauză că nu comunicai cu ceilalți într-un mod care să denote ASERTIVITATE, deci o făcea ori într-un mod pasiv, ori într-un mod agresiv.

Să le luăm pe rând:

Sunt 3 tipuri de comunicare:

1. Pasivă (Pasivitate)

2. Agresivă (Agresivitate)

3. Asertivă (Asertivitate)

Le voi lua pe fiecare și le voi explica, iar tu vei trage concluzia în ce categorie te afli și vei înțelege cum să faci tranziția de la una la alta până la finalul articolului.

1. PASIVĂ

Persoanele pasive sunt mereu „încordate psihic” pentru că au în minte convingerea că pot supăra pe cineva în orice moment. Ele au tendința să se scuze mereu.

Chiar dacă ești pus în situația de a cere ceva tu îți minimalizezi valoarea și îți comunici nevoia mai mult forțat de împrejurări. De aceea, are mai multă valoare ceea ce spune celălalt decât propria ta părere. Totodată, poți simți și conflicte interioare puternice între convingerea limitativă „nu merit” și constrângerile exterioare care sunt aparent peste puterile tale.

Cauți a da o tentă negativă comunicării dintre tine și celălalt, crezi că discuția va merge prost, de aceea ești mereu îngrijorat să nu îl superi, sau să îl faci să simtă disconfort. Aceasta este la polul opus comunicării agresive, și la jumătate de asertivitate.

Așa am fost eu foarte mult timp. Încercăm să le satisfac tuturor cerințele pentru că, după mine, și eu voi avea aceleași drepturi ulterior. Ceea ce nu știam eu pe atunci este că nevoia de a fi plăcut de oameni era cauzată de un gol interior referitor la încrederea în mine care trebuie acoperit cu validarea celorlalți. Când nu primeam ceea ce voiam apăreau frustrările.

Evident, îmi făceam așteptări emoționale care nu aveau nici un fundament și nu aveam niciodată nevoile satisfăcute.

Odată ce am început să lucrez la încrederea în mine și să învăț să comunic asertiv, lucrurile s-au schimbat. Nu mai eram atât de dependent de validarea celorlalți și am devenit detașat de părerile lor și toate „mofturile” mele au dispărut.

Rezultatul? Am început să primesc pe măsură ce dădeam, iar ceilalți au început să îmi respecte spațiul și timpul personal.

Cum faci trecerea de la pasivitate la asertivitate?

Învață să spui „NU”. Ai timpul și energia limitate. Nu poți satisface cerințele tuturor. Nu-ți fie frică pentru faptul că ceilalți nu te vor mai aprecia. Din contra! Vei observa mai mult respect din partea lor, pentru că tu îi înveți acest lucru.

2. AGRESIVĂ

Comunicarea agresivă se află la polul opus celei pasive.

Aici ai percepția că tu ești „centrul universului”, că tu deții adevărul absolut și că ar fi absurd că ceilalți să nu fie de comun acord cu tine. Crezi că puterea ta e mult mai mare decât a celorlalți și ți se cuvin drepturi pe care nu le ai, de aceea ceilalți trebuie să se conformeze cu ceea ce spui tu.

În caz contrar, devii agresiv verbal până celălalt cedează, ori îl ignori.

Acest mod de comunicare vine tot dintr-o încredere de sine foarte slabă, dar care se manifestă în mod diferit. Tu simți că nu ai încredere în tine și încerci să îți demonstrezi contrariul prin obedierea celuilalt, având satisfacția falsă că celălalt este supus și acceptă punctul tău de vedere, să te respecte.

Te valorizezi pe tine peste limita normală și îi submimezi valoarea celuilalt.

Nu ții cont de nevoiele celui de lângă tine, doar de nevoile tale. Te pui pe tine pe primul loc și, de aceea, cei din jur nu contează atât de mult, doar cât sunt acolo pentru a îți confirmă ție ideile.

Persoanele agresive sunt frustrate în interior pentru că nu obțin ceea ce vor și tensiunea se descarcă prin comportamentul lor agresiv.

Cum faci trecerea de la agresivitate la asertivitate?

Învață să îi respecți pe cei din jur și acceptă că nu le știi pe toate și că toată viața ai de învățat. Fii conștient că nimeni nu îți este inferior, iar dacă crezi că se află pe o treaptă inferioară a evoluției în ceea ce privește cunoașterea, înțelepciunea etc, ai datoria de a-l trage în sus, nu de a-l asupri.

Ținte minte: orice persoană îți este egală ție!

3. ASERTIVITATE

Fundamentul pentru comunicarea asertivă/ asertivitate este încrederea în sine.

A fi asertiv presupune să spui ceea ce simți, ceea ce vrei ori propria părere într-un mod în care asigura obținerea a ceea ce-ți dorești. Ești încrezător în ceea ce spui, clar și obiectiv, fiind pe același picior de egalitate cu celălalt, nefăcându-l inferior sau superior ție.

Îți transmiți mesajul clar, fără ambiguitate, spui exact ceea ce vrei, nu îl lași pe celălalt să ghicească sau bănuiască intenția pe care o ai. Totodată, vrei să îi asculți punctul de vedere.

O persoană ce comunică asertiv are încredere în sine însăși pentru că știe ce vrea și nu are așteptări emoționale.

Iar acum un mic calcul că să înțelegi mai bine ce înseamnă comunicare asertivă:

Asertivitate = (Agresivitate + Pasivitate) / 2

Asta înseamnă că din postura de a fi asertiv iei dorința de a-ți exprima nevoie pe care o ai din latura agresivă, dar respecți persoana cu care comunici, conferindu-i dreptul de a spune „nu”, din latura pasivă.

Gândește-te doar că atunci când vei învață să comunici asertiv, relațiile tale cu ceilalți se vor îmbunătăți radical și vei deveni o persoană mult mai încrezătoare în propriile forțe.

În relații de cuplu: poți discuta orice problemă într-un mod eficient cu el și să ajungeți la o soluție comună, evitând astfel diferite certuri inutile care nu fac decât să va îndepărtez, mai mult.

În pre-relaționare: poți să fii direct și să îi spui unei femei pe care o placi că vrei să ieșiți fără să amâni decizia, să îți cauți alte scuze, sau să îți faci așteptări emoționale, iar ea probabil va accepta (asta dacă i-ai stârnit interesul și i-ai câștigat încrederea 🙂 )

În cercul social: nu vei avea sentimentul că ești „în plus” sau că nu contezi și vei capătă încredere în tine pentru că ai trebuința de a aparține de un grup satisfăcută. Sentimentul de solitaritate dispare.

În familie: va fi clarificată fiecare nevoie a fiecărui membru, deci vă puteți ajuta între voi.

Între prietenii foarte buni: reușești să creezi o legătură și mai profundă cu ei și le poți acceptă criticile constructive, esențiale pentru evoluția ta.

Așa fiecare devine o persoană mai bună doar pentru că l-ai ascultat pe celălalt.

Știi că ești asertiv când:

-Ai puterea de a spune „nu” cerințelor celorlalți, fără a te simți vinovat

-Comunici sentimentele tale pozitive sau negative, nelăsându-le să „clocotească” în tine

-Respecți demnitatea oricărui om. Fiecare este egalul tău și îi recunoști drepturile

-Ești autentic: gândurile, cuvintele și acțiunile tale sunt în concordanță

-Asculți părerile celor din jur și vrei să înveți din fiecare interacțiune

-Știi că nu ești obligat să rezolvi problemele celorlalți

-Intri în contact cu alți oameni, dar fără a deveni dependent de ei și atenția lor

-Te interesează, în primul rând, ceea ce crezi tu, apoi asculți și părerile celorlalți. Tu îți judeci singur acțiunile

-Ceri ceea ce vrei, dar respecți limitele celuilalt, fără să le încalci

-Prin comportamentul tău nu cazi în plasa manipulărilor celor din jur, de cele mai multe ori inconștiente, care îți induc sentimentul de vină

-Îți asumi responsabilitatea pentru deciziile pe care le iei. Nu ai motive false de a arunca vina pe ceilalți

-Înveți din greșeli și ești responsabil pentru ele

-Îți oferi posibilitatea de a alege

-Îți oferi timp pentru ține. Nu ai timp să ajuți pe oricine îți cere

-Poți spune „nu știu”, „nu înțeleg”, „da” sau „nu” fără a te simți vinovat

4. PASIV-AGRESIV

Vreau să îți ofer, bonus, un al patrulea tip de comunicare, și anumea cea pasiv-agresivă. Ea constă în actul pasiv pe care îl are o persoană în faza inițială, dar care are consecințe ulterioare agresive. Mai exact, pe moment persoana în cauză adoptă un stil pasiv, iar după o vreme are manifestări agresive cu interlocutorul său.

Personal, nu am identificat acest stil de comunicare foarte des la persoanele cu care am interacționat până în prezent, dar el există și consecințele îl fac suficient de important cât să-l examinăm puțin.

Un exemplu concret, prietenul tău îți cere să speli vasele în locul lui, iar tu accepți (manifestare pasivă). Totodată, te înfurii pentru asta și plănuiești să îl pedepsești prin a scoate hainele din mașina de spălat mai devreme decât era necesar, astfel ele nu vor fi spălate cum trebuie (manifestare agresivă).

Un alt exemplu, ești la un meci de fotbal și ești faultat de un adversar. Pe moment, spui că este vina ta și că nu te doare lovitură primită (manifestare pasivă), dar ulterior, conștientizezi că a făcut-o intenționat și dorești să te răzbuni, faultându-l înapoi cum se cuvine! (manifestare agresivă).

Sunt doar 2 exemple simple, dar cred că ai înțeles ideea principală și îți dorești să rămâi la concluzia următoare: comunicarea asertivă este, în general, cea mai benefică din toate punctele de vedere.

Iar acum un mic test grilă pentru a-ți da seama cât de asertiv ești:

A. Partenerul tău de cuplu este supărat pe tine. Îți dă de înțeles acest lucru iar tu ai următoarea reacție:

1. Nu-mi vine să cred! Iar te-am supărat, e numai vină mea! Mă simt îngrozitor! Te rog, iartă-mă!
2. Te superi din orice! Mereu e vina mea! Când te vei maturiza?!
3. Simt că ceva nu e în regulă aici. Cred că ți-am greșit cu ceva. Vreau să vorbim despre acest lucru, dacă și tu ești de acord. Spune-mi când te vei simți confortabil și în stare să discutăm problema.

B. Ai stabilit, în urmă cu câteva ore, un meci de fotbal cu prietenii tăi în parc. Primești un telefon chiar cu o ora înainte de eveniment de la mama ta care îți cere să o iei cu mășina din Piața Centrală pentru că are foarte multe bagaje și nici bani de taxi. Îți suni prietenii și le spui:

1. Vă rog să mă iertați, dar a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Îmi pare foarte rău, dar sper să va distrați și fără mine.
2. Băi, m-a sunat mama, m-a rugat să o iau cu mășină din Piața Centrală, are multe bagaje și nu are altă soluție. Îmi fac treaba repede și după vin. Sper să fie ok și pentru voi. Merci de înțelegere!
3. Nu mai am chef să vin și s-a ivit ceva mai important. Hai baftă!

C. Ești atras de cineva, vrei să ieșiți în parc și îi spui:

1. Știi, eu mă plictisesc în casă. Abia aștept să înceapă școală. Sper totuși că se va întâmplă ceva interesant până atunci.
2. Asta e tot ce ai de zis? Nici nu m-am așteptat la altceva de la tine!
3. Vreau să ieșim zilele astea în parc, doar noi doi, pentru că îmi place să vorbesc cu tine. Eu pot în special joi și vineri, dar tu?

D. Ai nevoie să lucrezi pe computer în după-amiază această, de aceea îi spui fratelui tău să îți confere locul. El nu vrea, iar tu ai următoarea reacție:

1. Știi, am mult de lucru la computer în după-amiaza aceasta și nu suportă amânare. Le-am promis colegilor de clasa că termin eu proiectul la engleză care trebuie predat până mâine la prima ora.
2. Bine…fie…
3. Nu îți ajunge cât freci menta pe facebook?! Îl sun pe tata și ai să vezi tu!

E. Te sună cineva care ți-a dat de înțeles că e atras de tine și îți spune că vrea să ieșiți în oraș mâine. Tu nu vrei pentru că nu ești interesată și îi spui:

1. Nu ies cu tine, am alte treburi!
2. Bine.. dacă trebuie…
3. Din cum a decurs interacțiunea noastră de până acum, nu cred că ar avea vreun rost. Ne-am irosim timpul amândoi și ne-am face speranțe deșarte.

F. Unul din superiorii tăi e nemulțumit de rezultatele tale la locul de muncă și te cheamă în birou să vorbiți despre asta după ce îți termini tura. Tu ai următoarea reacție:

1. Vai, oare ce am făcut? Sigur vrea să mă concedieze! Cum mă voi descurcă de acum?
2. Desigur. De fapt, chiar eu voiam să va sugerez acest lucru. Am câteva lucruri să va spun, sigur puteți înțelege.
3. Mda, toți șefii sunt la fel! Niciodată nu îi poți mulțumi. Până nu te văd căzut jos de epuizare, nu sunt mulțumiți.

G. În cercul tău social dezbateți o anumită problematică la care tu ai luat deja cuvântul. Unul din prietenii tăi intră imediat în vorbă și îți fură ocazia de a-ți termina ideea. Reacția ta:

1. Ah! Bine, îl las să termine.
2. Băi, taci! De ce te bagi peste mine?
3. O secundă să termin ceea ce am de spus! Nu îți uita ideea.

H. Ieși la cumpărături cu un amic și acesta vede o cămașă interesantă, o probează și îți cere părerea:

1. Ia-o odată și hai să mergem! Eu chiar am obosit.
2. Îți stă bine… ce pot spune…
3. E mișto, mie îmi place culoarea și cred că s-ar asorta perfect cu cravata aia în dungi care ai primit-o zilele trecute, dar părerea ta e cea mai importantă.

RĂSPUNSURI

1. Pasiv – Îl manipulezi emoțional, arătându-i cât de nasol te simți, sperând să te ierte.
2. Agresiv – Nu accepți ideea de a fi vina ta.
3. Asertivitate – Dorești să comunici și să rezolvi problema.

1. Pasiv – Te scuzi doar. Restul detaliilor sunt inutile.
2. Asertiv – Le explici situația și că vei ajunge la meci, în cele din urmă.
3. Agresivitate – Dai de înțeles că nu te interesează planurile tale cu ei.

1. Pasiv – Nu ești precis. Ea nu are de unde să știe ce gândești.
2. Agresiv – Și ce voiai să îți mai spună? Nu are nici o obligație față de tine.
3. Asertivitate – Îți comunici direct și clar intenția.

1. Asertiv – Spui ce nevoie ai.
2. Pasiv – Pleci fără să mai spui nimic.
3. Agresivitate – Comentariu stupid + amenințare.

1. Agresiv – Puteai să o spui mai frumos, are și el sentimentele lui.
2. Pasiv – Nu ai avut curajul să spui „NU”.
3. Asertivitate – Îi spui că nu ești interesată.

1. Pasiv – Paranoic. Nici măcar nu știi ce are în minte.
2. Asertiv – Ești conștient de problemă și vrei să discuți cauzele.
3. Agresivitate – Generalizezi aiurea.

1. Pasiv – L-ai lăsat să se bage peste tine.
2. Agresiv – Poate nu și-a dat seama.
3. Asertivitate – Vrei să îți termini ideea, apoi îl lași pe el să vorbească.

1. Agresiv – Nu îl ajuți + te plângi.
2. Pasiv – Nu îi spui, de fapt, nimic.
3. Asertivitate – Îți spui părerea, dar evidențiezi că a lui e mai importantă.

Spune-mi ce dificultăți crezi că întâmpini în comunicarea cu ceilalți și ce te împiedică să treci de la pasiv/agresiv la asertiv. Cel mai probabil soluția e mai aproape decât crezi! Hai să o găsim amândoi. 🙂

P.S. Ce scor ai la testul pe care ți l-am propus? Lasă-mi într-un comentariu răspunsul tău. 🙂

Lucian Puşcaşu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger

***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video.***