Autosacrificiul este tendința exagerată de a veni în ajutorul celor din jur. Deși pare un gest nobil și plin de compasiune, autosacrificiul, dacă este peste limitele normalității, poate ascunde o traumă emoțională de pe urma căreia persoana în cauză simte nevoia obsesivă de a-i ajuta pe cei din jurul ei.
Autosacrificiul este așadar o capcană mentală ce aduce consecințe negative asupra sănătății tale mentale. Ceea ce pare a te face un model demn de urmat poate să-ți aducă mai multă frustrare și furie, care te va îndepărta de ceilalți oameni, în cele din urmă.
Diferența dintre autosacrificiu și subjugare
Autosacrificiul e diferit față de subjugare. Aici e vorba de actul tău voluntar de a fi la dispoziția celorlalți în mod obsesiv. Faci asta pentrua proteja pe ceilalți de suferință, considerând că o persoană imporrtantă are nevoie de foarte multe din partea ta.
Cum se manifestă autosacrificiul
Autosacrificiul se manifestă în trei forme diferite, dar care pleacă din același punct: nevoia de a sări în ajutorul celorlalți, indiferent de costurile pe care trebuie să le plătești pentru asta.
Încă o dată, autosacrificiul este un gest nobil și demn de admirat, dar dacă este dus la extrem, fiind o consecință a unei traume emoționale din copilărie, trebuie tratat prin psihoterapie.
1. Sacrificiu de sine
Provine dintr-un sentiment de vinovăţie sau de milă faţă de oameni. E dorinţa de a obţine aprobarea şi validarea oamenilor din jur. Compasiunea faţă de oameni şi motivaţia de a primi recunoaştere din partea oamenilor direcţionează comportamentele către ceilalţi, uneori chiar şi în mod volunar, perpetuând astfel capcana mentală.
E posibil ca în copilărie să fi avut grijă excesivă de cineva care a avut nevoie, sau ai fost forţat de împrejurări să faci foarte multe lucruri pentru cei din jur. Poate o rudă bolnavă, un frate mai mic sau un părinte care te solicita continuu.
E foarte uşor să fii păcălit de această capcana deoarece, din exterior, pare că eşti o persoană minunată care îi ajută pe ceilalţi. Un cetăţean model. Primeşti laude şi recunoaştere care îţi dau un sentiment de satisfacţie. Toate acestea nu fac decât să te ţină şi mai bine prins în capcana mentală a subjugării.
Încă odată, e foarte frumos să ajuţi pe ceilalţi, dar ca şi nevoie de a te conecta cu alţi oameni în mod real, şi nu constrâns de o capcană mentală care îţi sabotează sănătatea mentală şi viaţa în ansamblul ei,
Sunt două elemente aici: empatie excesivă şi tendinţa voluntară. Te conectezi foarte uşor la nevoile şi suferinţele oamenilor (ceea ce e extraoridinar de bine), dar ele ajung să te copleşească.
Nu e sănătos să trăieşti durerea lui. Da, îţi pare rău, ţi-ai dori să rezolve problema şi să fie fericit, dar dacă te gândeşti tu excesiv la asta, se naşte o problemă la tine acum. A fi voluntar presupune a sări de fiecare dată în ajutorul cuiva, fără să iei în calcul timpul şi energia limitată pe care o ai.
Responsabilităţile sunt multe în viaţa ta personală, dacă te oferi voluntar să îl ajuţi pe celălalt din senin. Ei nu au nicio vină, totuşi tu simţi în sinea ta că e un dezechilibru între ceea ce dai şi ceea ce primeşti.
Poate că uneori te aştepţi să primeşti şi tu ceva înapoi, dar asta nu se întâmplă aproape niciodată pentru că oamenii nu citesc gândurile şi nu ştiu ce nevoi ai tu.
Ar fi nevoi să faci tu asta în mod explicit, dar nu o faci! E un ciclu vicios care îţi creează uneori resentimente, furie şi care te închide şi mai mult în tine însuţi.
Pentru tine două aspecte sunt importante: controlul şi capacitatea de a lua decizii. Cauţi să faci mereu pe plac celor din jur, mai puţin ţie. Mereu când apare o nevoie a unei persoane, tu cauţi să o satisfaci, iar a ta rămâne pe locul doi.
Drept vorbind, e foarte greu de trăit cu asemenea capcană. Viaţa e şi aşa grea şi plină de probleme. Dacă mai iei pe umerii tăi şi pe ale celorlalţi, atunci chiar ajungi să fii epuizat şi sleit de puteri. Te deprivezi de libertate deoarece tu trăieşti greutăţile altor oameni.
Eşti pasiv când vine vorba de viaţa ta pentru că nu îţi asumi curajul de a face ceea ce te îndeamnă vocea inimii. Există riscul de a trăi viaţa altora, renunţand la propriile tale comori.
Pur şi simplu trece pe lângă tine. Toată valoarea ei va fi maxim validarea pe care o primeşti de la ceilalţi. Trăieşti pentru alţii, iar asta e trist… foarte trist…
Asta are implicaţii şi asupra stimei de sine. Nu îţi respecţi propriu timp, te amăgeşti cu faptul că eşti o persoană faină care îi ajută pe ceilalţi, dar dacă e să fii sincer, tu ştii că respectul de sine se dobândeşte făcând ceea ce e important pentru tine, să îţi îndeplineşti nevoile fundamentale.
Nu simţi că poţi avea aceleaşi drepturi ca şi oamenii din jurul tău. Îi vezi peste tine ca valoare, te compari cu ei fără să îţi dai seama şi ajungi la concluzia cum că nu valorezi la fel de mul ca şi ei. Astfel, stima de sine are de suferit… iar durerea resimţită în fiinţa ta este şi mai mare..
2. Subjugare
Ca o formă de evitare a fricii datorită unor potenţiale respingeri, răzbunări sau abandon de care persoana în cauză se teme. Subjugarea este o soluţie pentru eventualele neplăceri ce pot apărea dacă cererile nu sunt îndeplinite. Totul pleacă de la frica de a nu fi pedepsit.
E o formă mai drastică decât precedenta. Aici nu mai eşti voluntar, ci te simţi obligat să faci anumite lucruri pentru ceilalţi. Totul pleacă din frica consecinţelor negative ce le aduce ideea de a nu face altora pe plac.
În copilărie ai fost pedepsit pentru că nu făceai ceea ce spuneau ceilalţi, sau unul dintre părinţi te-a ameninţat cu nu te va mai iubi, ori a condiţionat atenţia şi iubirea pentru tine de anumite sarcini şi nevoi pe care le avea. Astfel, fără să îţi dai seama, eşti mereu furios pentru că nu ai scăpare.
Trebuie să înţelegi că nevoia aceasta de a evita orice pedeapsă este una iraţională. Acest stil comportamental era bun când erai copil pentru că erai fortţat de împrejurări, nu prea aveai cum să te aperi.
Însă în prezent, nevoia de a ajuta pe ceilalţi nu mai are nicio logică. Acum eşti adult, iar oamenii nu mai au aceeaşi putere asupra ta.
3. Răzbunare
Un al trelea mod este contraatacul în care eşti incontrolabil. Tot ceea ce pare să îţi ia din drepturi este contraatacat agresiv. Exagerezi cu toate comportamentele de a-ţi asuma drepturi şi cu asertivitatea.
Nu laşi niciodată de la tine dacă e să faci un compromis. Toate acestea pentru a masca sentimentul de dependenţă pe care îl ai în interiorul tău.
Eşti rănit în interior şi nu ştii cum să te descurci cu acest sentiment. Din faptul că te minţi pe tine şi că nu suporţi ideea de a fi pasiv, se naşte acest mod de a aborda oamenii: contraatacul. Îţi exprimi agresiv toată furia şi durerea care ţi-o lasă această capcana.
Se poate întâmpla la nivel general, în care modul respectiv este folosit în aproape orice context de viaţă, iar a doua e într-un domeniu specific. În al doilea caz, eşti pasiv în general, dar îţi exprimi toată furia şi toată nevoie de independenţă într-un context specific.
Tu eşti propriul tău stăpân pe ceva anume şi îţi exerciţi autocontrol nesănătos în direcţia respectivă. Spre exemplu, poţi folosi mâncatul compulsiv sau dimpotrivă, înfometarea, pentru a-ţi demonstra că eşti independent de alţii şi stăpân pe ce vrei tu.
Astfel, fie mănânci compulsiv pentru a-ţi alina nevoia de control şi independenţă, fie nu mănânci deloc pentru a-ţi arăta că eşti stăpân pe silueta ta.
Oricare ar fi modalitatea, tu tot eşti pasiv şi îi pui pe alţii pe primul loc în viaţa ta în celelalte domenii, dar când vine vorba de mâncare, apuci să iei şi tu “o gură de aer”, crezând că poţi echilibra balanţa între nevoile celorlalţi şi nevoile tale. Bineînţeles, această abordare este toxică.
Emoțiile caracteristice autosacrificiului
De obicei nu e vorba de furie ca în cazul subjugării, ci de resentimente și supărare. Simți că nu ai dat tot ce ai putut din tine pentru a-i ajuta pe ceilalți. Te simți slab chiar dacă ai luptat cu toate puterile pentru binele celor din jur.
Cum știi că autosacrificiul e capcana ta mentală?
Autosacrifiul presupune renunțarea la propriile nevoi datorită unui simț al identității, sau al unui principiu intern. Autosacrificiul presupune o falsă valoare personală.
Dacă simți că a-i ajuta pe ceilalți este una dintre valorile tale cardinale, trebuie să îți pui întrebarea “până unde se întinde această nevoie?”. Dacă îți împingi limitele afectându-te pe tine, nu mai e vorba de principiu moral, ci de o traumă emoțională.
Există o parte bună în autosacrific. E vorba de sentimentul de a fi de un real folos celor din jur. Te poți percepe ca fiind bun, altuist și sensibil la nevoile celorlalți. Poate chiar ai respectul și admirația oamenilor pentru stilul tău de a fi.
Și e adevărat. Problema apare când autosacrificiul e exagerat, devenind dăunător. Dacă ai sentimentul că niciodată nu faci suficiente pentru cei din jur, atunci e toxic. Uneori, dacă e atât de intens, ei pot izbunci într-un acces de furie în care nu va mai oferi nimic niciodată cuiva.
Autosacrificiul în relațiile romantice
Fie ai parteneri narcisiști care se gândesc doar la propriile lor nevoi, ignorându-le pe ale tale, fie ai parteneri dependenți de tine și ajutorul tău. Te exploatează foarte mult, iar tu nu primești mai nimic înapoi.
Originile capcanei autosacrificiului
Când erai copil ai avut un părinte care îți cerea în mod obsesiv ajutorul. Ori era vorba despre un părinte bolnav pe care trebuia să îl îngrijești. În orice caz, o persoană a profitat continuu de pe urma calităților și abilităților tale, formându-ți convingerea că e un lucru normal să ajuți oameni peste măsură.
Așa s-a format mecanismul din spatele autosacrificiului. Consideri că e cel mai natural lucru să îi ajuți pe cei din jur, chiar dacă asta te afectează pe tine și sănătatea ta mentală.
Tratament pentru trama ce cauzează autosacrificiul
1. Caută evenimentul traumatic din copilărie ce a determinat autosacrificiul. Odată ce ai conștientizat care este cauza și care au fost circumstanțele îți va fi mult mai ușor să diminuezi autosacrificiul.
E momentul în care realizezi că autosacrificiul pe care-l făceai în perioada copilăriei se datora unei persoane dominante sau a uneia cu nevoi speciale. Dar în prezent, autosacrificiul nu mai are această logică. Oamenii se pot descurca ei îșiși cu problemele ce le au, neavând neapărată nevoie să faci tu totul pentru ei.
2. Și tu ai nevoi care trebuie îndeplinite. Ești la fel de îndreptățit ca și cei din jur să ai parte de aceleași lucruri. Redu actele de caritate, pentru a avea timp și pentru tine.
3. Ai nevoi neîndeplinite de care nu ești conștient. Acestea tebuie îndeplinite. De-a lungul anilor cât tot te-ai autosacrificat pentru alții, s-au acumulat momente în care ai avut diferite nevoi și care nu au fost îndeplinite cel mai probabil.
Întreabă-te ce ți-ai dorit tu cu adevărat de-a lungul timpului, dar nu s-a îndeplinit. Ai putea să te simți rușinat de dorințele tale, dar doar lasă-le să iasă la iveală.
4. Conștientizează că plătești un preț foarte mare pentru autosacrficiul tău. Nu merită pentru validarea pe care o primești. Totodată, nu moare nimeni dacă nu faci favoruri pentru ei.
Autosacrificiul în cele trei stiluri de coping
Stilurile de coping sunt modalități comportamentale ale unei persoane, modalități care vin ca reacție a unei traume emoționale. Mai exact, sunt date de modalitățile de a te comporta în contexte similare celor din trecut care îți activează autosacrificiul.
1. Capitulare: Oferi tot ce poți celor din jur, dar fără a cere ceva în schimb.
2. Evitare: Eviți situațiile de egalitate, cum ar fi negocierile sau favorurile reciproce.
3. Contraatac: Nu oferi nimic celor din jur, sau foarte puțin.
Concluzie
Autosacrificiul este tendința exagerată de a ajuta pe cei din jur și diminuarea atenției pentru propria persoană. Autosacrificiul se manifestă prin acte nobile, pline de compasiune aparent, însă este o linie subțire între ajutorul oferit pe baza compasiunii și cel pe baza unei traume emoționale în care ai învățat că ești nevoit să ajuți pe toți oamenii ce-ți ies în cale.
Autosacrificiul are o componentă foarte frumoasă, de compasiune, care merită păstrată. Partea negative este tendința exagerată de a le sări în ajutor tuturor oamenilor și imposibilitatea de a face aceleași lucruri frumoase pentru tine.
Caută să îți controlezi simțul bunătății și direcționează-l și către tine. Asigură o balanță sănătoasă între ceea ce faci pentru ceilalți oameni și ce faci pentru tine, iar autosacrificiul își va pierde din consecințele negative asupra sănătății tale mentale.
Lucian Pușcașu
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger