Furia – o perspectivă filosofică
Filosoful stoic Seneca a descris furia ca fiind “cea mai de temut patimă, cea mai respingătoare si mai sălbatică dintre toate. În celelalte pasiuni există un pic de liniște și calm. Aceasta este însă pe de-a-ntregul violentă și se pornește nestăvilit din suferință, dezlănțuindu-se nebunește într-o dorință prea puțin omenească. Ea nu pornește cu furie doar asupra unor inși, ci sfârtecă populții întregi. E mânată de motivații zadarnice, incapabilă să discearnă dreptatea de adevărul”.
Furia: prieten sau dușman?
La o primă vedere, furia nu pare atât de rea. De fapt, uneori parcă e chiar utilă. Dacă e să o comparăm cu rușinea, vinovăția, anxietatea sau depresia, emoții care nu sunt deloc preferate, furia poate părea chiar utilă.
Furia se mai deosebește de celelalte emoții prin percepția cu privire la originea ei. În vinovăție, anxietate sau depresie, de obicei admitem că se ajunge la aceste emoții din propriile acțiuni, propria asumare, ceea ce poate fi primul pas spre schimbare.
Dar când vine vorba de furie, de cele mai multe ori externalizăm cauza spunând “el/ea/ această situație m-a înfuriat”. În acest caz, mergem pe ideea cum că ceilalți ar trebui să se schimbe și nu invers.
Devenim niște victime ale vieții și ale oamenilor. De aceea, a realiza că controlul furiei e în mâinile tale și nu a celorlalți ori în mâinile sorții ar fi primul pas spre a gestiona furia.
Consecințe aduse în plan social
Dacă e să analizăm istoria omenirii, vom observa că cele mai mari dezastre (foamete, orașe distruse, războaie interminabile etc.) au plecat din dorințe și porniri mânioase.
Oamenii sunt făcuți pentru a se ajuta și sprijini între ei, mania pentru a-i dezbina. Menirea omului este să cunoască conexiunea reală cu semenii săi, iar mania distruge această șansă. O viață care merită trăită e caracterizată de pace și bună înțelegere între oameni. Legăturile dintre ei nu se creează pe baza fricii, ci pe a iubirii fraterne, materializată în acte de binefaceri unii față de alții.
Furia nu are scopul de a educa
Unii oameni ar spune că pedepsele educă oamenii, deci e normal să fii furios din când în când. Într-adevăr, funcția pedepselor ar trebui să fie educarea, dar cine a spus că trebuie ca pedeapsa să vină pe fondul mâniei și a pornirilor furioase?
Se spune că, odată, Socrate s-a mâniat pe unul din sclavii săi. Sclavul și-a oferit spatele pentru a fi lovit de către stăpân. Chiar înainte de a-l lovi, Socrate l-a văzut pe unul dintre prietenii săi și i-a spus: „te rog, pedepsește tu acest sclav, căci eu sunt mult prea mânios să o fac”.
Pedeapsa trebuie oferită în scop educativ, fără furie. Scopul este îndreptarea comportamentului, iar pedeapsa poate face asta. Pedeapsa trebuie oferită cu măsura astfel încât să nu facă rău omului, dar să fie destul de intense cât să îndrepte comportamentul.
Nu trebuie să ne bucurăm când oferim o pedeapsă. Din contra. Spune-i persoanei în cauză ca nu îți place, dar că este spre binele ei.
Consecințele furiei
De obicei, sunt două lucruri care ne înfurie: dacă ni se aduce o ofensă, respectiv dacă ni se comite o nedreptate. Lucrurile contrare așteptărilor noastre generează furia. Astfel, ea are potențialul de a afecta toate domeniile vieții tale, într-o oarecare măsură.
Furia distruge relațiile cu familia, prietenii și apropiații. Ai consolidat vreo relație cu o altă persoană pe fondul mâniei? Ți-a răspuns cineva cu respect și apreciere pentru faptul că ai fost furios pe el? Nicidecum.
Furia distruge relațiile din mediul profesional. Nu mai crede nimeni în mitul “șefului autoritar, dur, de care toți se tem”. Studiile moderne din psihologia socială și psihologia organizațională au evidențiat clar că performanța oamenilor și plăcerea lor de a munci sunt mai accentuate în compania colegilor și superiorilor empatici, calmi și care îi responsabilizează, nicidecum în cazul celor furioși.
Furia distruge nu doar sănătatea mintală, ci și pe cea fiziologică. Furia duce la afecțiuni cardiace. Poți dezvolta diferite boli de inimă dacă ești încordat psihic mai mereu și ai accese de furie.
Furia îți întunecă capacitatea de a gândi rațional.“Deși este inamica rațiunii, mânia nu apare nicăieri decât acolo unde este loc pentru rațiune” – Seneca
Seneca, în cartea sa “despre mânie” remarcă faptul că furia e caracteristică omului, nu animalelor. Animalele au pornirile lor venite din instinct, dar nu le putem socoti ca fiind furioase. Dacă furia apare doar la om, asta înseamnă că e o responasabilitate pentru el.
Nicio altă ființă n-a primit darul rațiunii și virtuțile sale (înțelepciunea, prudența, precauția). Animalele n-au avut parte de acest rău, dar nici de cele bune. Așadar, e responsaiblitatea ta, conform lui Seneca, este sa păstrezi în tine ce este bun și să controlezi ce e rău.
Furia te face un om slab, nu puternic. În cartea sa “48 lows of power” Robert Greene ne demonstrează cum oamenii își pierd încrederea și respectul pentru cel care afișează furie. Aparent, pare că oamenii furioși sunt siguri pe ei. În realitate, stârnesc îndoieli pe termen lung celor din jur.
Am descris într-un limbaj filosofico-pragmatic ce este furia și care sunt consecințele ei în viața noastră. În continuare, vom aborda soluțiile într-o manieră științifică, psihologică, pentru ca tu să îți reduci furia și să o controlezi în situații limită.
Pași pentru a crește toleranța la frustrare
În primul rând, trebuie să înțelegem cauza pentru furie. Argumentul de simț comun ar fi că devenim furioși pentru că cineva sau ceva ne enervează. Asta e un non-sens. 🙂
În realitate, furia apare datorită solicitărilor externe și a toleranței noastre scăzute la frustrare. Factorii externi nu-i putem controla mereu, dar îmbunătățirea propriei toleranțe stă întru totul în puterea noastră. Hai să vedem cum:
1. Recunoaște tendințele tale de a pretinde că frustrarea nu trebuie să existe. Dacă stai să analizezi, cel mai probabil te enervează lucrurile și oameni care consideri că “nu ar trebui să te enerveze”.
E total neplăcut ca cineva să îți pună răbdarea la încercare, dar nu ai nicio putere asupra comportamentului său. Prin urmare, ideea cum că nu trebuie să te enerveze oamenii nu are logică. Realizează asta și vei avea o minte mult mai calmă.
2. Conștientizează faptul că aproape întotdeauna te vei autosabota dacă nu-ți reduci pretențiile prea exagerate. Ai așteptări de oameni: să fie așa, dar să nu fie așa; să se comporte astfel, dar în niciun caz în altfel.
Cu cât ai așteptări mai mari și mai nerealiste, cu atât vei fi mai vulnerabil la furie. Oamenii nu au obligația să se comporte cum vrie tu. Dacă reduci din aceste așteptări, nu va mai exista motiv de furie.
3. Înlocuiește frustrarea cu preferințe cu privire la oameni și situații, dar fără a avea trebuința absolutistă de a nu exista deloc frustrare. E total normal să știi ce fel de oameni vrei să ai lângă tine și cum ai dori să se comporte, dar admite faptul că nu toți oameni vor satisface criteriul selecției tale.
4. Gândește și acționează conform noului tipar de gândire. Acum că am înțeles faptul că oamenii nu pot fi controlați, că unele așteptări sunt exagerate și că, în final, noi singuri creăm furia, e momentul să ne schimbăm comportamentele. Adu-ți aminte de aceste idei și vei fi mai tolerant față de oameni, iar furia nu va mai apărea atât de frecvent și de intens.
5. Identifică factorii producători de furie și elimină-i. Păstrează rațiunea curată. Nu lăsa mânia să se manifeste chiar și în lucru mic pentru că, în timp, va crește în intensitate și îți va inunda sufletul. Evită așadar situațiile care știi că îți pot activa emoțiile de tip mânie.
Concluzie
Într-o perspectivă filosofico-pragmatică, furia nu ne poate ajuta în a face niciodată bine. Binele se realizează cu ajutorul intențiilor bune și ale virtuților. Ori binele nu are nevoie de rău pentru a face mai mult bine.
La fel, virtuțile și intențiile rele nu au nevoie de furie pentru a face un bine. Dacă vezi consecințe bune aduse de furie, ele pot fi atinse mai bine cu ajutorul rațiunii.
Dacă cineva ți-a greșit, nu te mânia. Aplică pedeapsa din dorința îndeplinirii virtuții dreptății și nu din emoția furiei care te copleșește. Motivația ta să vină din simțul moralității de a face ce trebuie și nu din impulsuri mânioase.
Într-o perspectivă științifică, psihologică, furia este o emoție disfuncțional negativă. Ea apare în baza unor credințe iraționale cu privire la cum ar trebui să se comporte oamenii și să fie viața. Furia va fi înlocuită cu nemulțumirea dacă acceptăm că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum ne-am dori noi să fie.
Ca o remarcă finală, dacă înveți să stăpânești furia, vei fi cu un pas mai aproape de a fi stăpân pe tine însuți. Iar stăpânirea de sine înseamnă adevărata libertate.
Lucian Pușcașu
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format audio.***
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger