În articolul precedent am căutat a înțelege ce este creativitatea și cum poate fi ea dobândită și fructificată. Deoarece creativitatea presupune un grad înalt de imaginație în a construi lucruri noi, originale, mi-am propus ca pentru astăzi să fac ceva nou din stilul meu de a scrie, să pun în aplicare cele discutate în articolul precedent, și să văd unde mă poate duce, cu adevărat, creativitatea. Pentru că subiectul anterior s-a pliat pe energia feminină, am să continui acest fir, lăsându-mă inspirat de muza oricărui bărbat ce dorește să elucideze misterul iubirii: ce este femeia?
Așadar, ce este femeia și ce anume o înnobilează?
Ea e un sloi de marmură, care prinde frumusețe în mâinile înzestrate ale sculptorului. Asemeni lui Michelangelo, care a îndepărtat ce nu era David, tu ai puterea de a îndepărta rănile trecutului din inima ei, fricile viitorului din mintea ei, precum și durerile prezentului din sufletul ei.
O poți curăța de praful depus de trecerea anilor așteptându-te, lustrui cu ceara topită a afecțiunii din propria-ți conștiință, redându-i prospețimea chiar și după decade întregi de la momentul primului vostru sărut. Timpul e relativ. Ea e mereu aceeași, de-i permiți să fie.
Îi poți retrezi bucuria simțirii clipei prezente îngrijind sămânța pasiunii încolțită în ea, ce va deveni mai apoi copacul iubirii voastre trainice. Îi poți oferi razele mângâierilor tale calde când se aproprie furtuna, ori ropotul ploios al săruturilor tale pe fruntea ei uscată de ridurile scurgerii timpului.
Depinde de tine să poți auzi muzica din foșnetul frunzelor ramurilor ei pe timp de furtună, să poți face leagăn pentru copiii voștri din crengile ei uscate, îngreunate de trecerea anilor, să poți mângâia vietățile amintirilor din scorbura sufletului ei călduros, să te odihnești cu încredere la sânul rădăcinilor ei sub umbra privirii ei tomnatice.
Ce este femeia, în esența ei?
Ea nu e cheia sol ce-ți va aduce doar sunetele zilelor ușoare în călătoria sorții tale, ci va fi diezul de pe portativul vieții ce o ai, care îți îndulcește și înalță fiecare notă a clipei prezente, colorându-ți experiențele de viață cu un semiton de iubire. Astfe construiți împreună armonia piesei pe care veți dansa până în ultima zi.
Ce este femeia, în esența ei?
E fluidă în firea ei emoțională precum apa în stările ei naturale. E ca un ocean spumegând în talazuri de curenți nesfârșiți la suprafață, ca un iceberg de nepătruns sub nivelul mării, ca o comoară nedescoperită de cei ce-au renunțat prea devreme la ea, pe fundul apei.
E o mare de necuprins în călușul palmelor tale, dar care-ți poate oferi nestematul inimii oceanului, de-i dovedești vrednicia în a-l ține fără să-l scapi nici când se răcește, nici când se-nfierbântă, nici când te-ngreunează, nici când te vlăguiește.
Ce este femeia, în esența ei?
Ea e o carte scrisă cu cerneală transparentă, vizibilă pentru cei ce vor să o descopere, goală pentru alții, e scrisă în 1001 cuvinte pe pagină, textul apare aproape mort ziua și reînvie în fiecare noapte, dacă are lângă cine. Depinde de tine să-i descoperi unicitatea, satisfaci dorințele, îmbrățișezi slăbiciunile și să-i conturezi visele. Doar atunci se va lăsa scrisă de tine.
Ce este femeia, în esența ei?
Femeia e o stea căzătoare pe bolta sângerândă de apusul soarelui târziu. Ea e miezul de foc ce arde pentru ce-l ce crede în ea, că poate îndeplini dorința acestuia. Ea e Luceafărul lui Eminescu ce capătă mereu o altă formă după viziunea observatorului.
Ea apare la căderea nopții peste miile de suflete, spectatori din mulțime, și se revelează la răsăritul soarelui doar unuia singur, care a ales, în solitudinea lui, să o aștepte în negura nopții până la crăpat de zi.
Ea e o culme pe un deal așteptându-te să străbați poteca, de unde îți va arăta lumea la înălțimea de unde ți-o va dărui, mai apoi.
Ea e o coală albă pe care tu îți așterni gândurile ce te chinuie în miez de noapte, vulnerabilitățile ascunse în colțurile întunecate ale minții, sentimentele scrise cu patosul simțirii lor, năzuințele animate de speranța ce ți-o insuflă atunci când vei simți că nimeni nu mai crede în tine.
Ce este femeia, în esența ei?
Femeia fie e un ghimpe în coasta ta, care-ți aduce agonia durerii surde a unei morți lente, fie un pansament pentru rana din dreptul inimii fără puls de iubire. Iar dacă, în sensibilitatea ei, devine fiară spinoasă, gata să-ți devoreze fărâma de non-rațiune care ți-a rămas de pe urma faptelor tale, adu-ți aminte, în neștiința ta, că tot ce vezi e reflexia oglindită a propriului tău suflet.
Privește înăuntrul tău, găsește și îmbrățișează demonul ce-a preschimbat-o în ce e azi, iar abia apoi o vei recăpăta la forma ei inițială, așa cum a fost dintotdeauna.
Esența ei e parte din esența ta.
Tu decizi în ce-o transformi.
Lucian Pușcașu
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger