De ce trăim într-o lume nedreaptă? Cum poţi deveni un om de caracter

Trăim într-o lume în care a fi o persoană de caracter are din ce în ce mai puţină valoare. La o primă vedere, societatea pare să fie împotriva oricărui om cu caracter, descărcându-şi armele mai repede şi mai dureros de fiecare dată când acesta caută să se împotrivească regulilor ei murdare. Într-adevăr, a avea o tărie de caracter în ciuda tuturor necazurilor şi nedreptăţilor, e un act de curaj din ce în ce mai greu asumat.

Dacă prin expresia “a avea caracter” înţelegem o persoană care face binele şi evită răul, raportându-ne la portretul unei lumi care valorizează mai mult răul decât binele, întrebarea e firească: mai are sens să fiu o persoană morală, bună, de caracter?

Mă adresez acelor oameni care încă mai cred că dreptatea e o valoare, că frumosul e o valoare, că binele e o valoare şi că virtuţile încă reprezintă o valoare. Altfel, întrebarea noastră capătă o nouă dimensiune şi un nou contur, care e de fapt titlul articolului: cum poţi deveni o persoană de caracter când totul pare împotriva ta? Aparent poate părea aproape fără răspuns…

Pornind de la originile binelui şi ale răului văzute prin prisma psihologiei, vom încerca să găsim răspunsurile care să ne ofere adevărul şi să încline balanţa reînnoindu-ne astfel promisiunile

1. Caracterul, pedepsele şi originile sale evoluţioniste

Supravieţuirea speciei noastre s-a ghidat după două direcţii: Adaptare şi reproducere. Adaptarea era crucială datorită pericolelor care se aflau la tot pasul. Astfel, ocazii de a fi rănit sau omorât (pedepse) se iveau în orice moment, faţă de momentele recompensării eforturilor depuse (hrană, sex, odihnă), care erau periodice.

Primejdiile l-au forţat pe individ să îşi dezvolte tot mai mult capacităţile de supriavieţuire, pe când plăcerea sexului sau a hranei, nu. Organismele care au fost mai bine adaptate la rău, au avut o probabilitate mai mare de a supraviețui și, în consecință, ar fi crescut probabilitatea de a da mai departe aceste gene.

Astfel, creierul şi-a dezvoltat mult mai mult receptivitatea faţă de pedepse decât de recompense, receptivitate care a rămas până în zilele noastre, influenţându-ne caracterul şi înclinaţia genetică de a construi şi a răspunde la un mediul pe măsură.

De exemplu, o persoană care ignoră pericolul chiar și o singură dată poate să moară. Supraviețuirea necesită atenție orientată spre rezultate negative. Binele si frumosul, doar te relaxează, nu te dezvoltă.

2. Psihologia comportamentală

Studiile din domeniul psihologiei comportamentale au ajuns la concluzia că caracterul se formează, într-o anumită măsură, prin recompensele şi pedepsele pe care le primeşte o persoană de-a lungul timpului.

Dacă faci un lucru şi primeşti o pedeapsă, mintea ta ştie că ai făcut ceva rău. Prin urmare, vei căuta să nu mai faci. Dacă primeşti o recompensă, mintea ta va şti că ai făcut un lucru bun şi continuarea comportamentului respectiv.

Plecând de la ideea cum că caracterul se formează în urma experienţelor de viaţă, ne-am putea întreba, pe bună dreptate, ce se va întâmpla cu fiecare dintre noi dacă impactul pedepselor e mai mare faţă de impactul lucrurilor pozitive din viaţa noastră? Ştim deja că societatea ne face mai mult rău decât bine.Mai are rost să trăim?

3. Caracterul e mai puternic influenţat de pedepse decât de recompense

În învățare se pot folosi recompense sau pedepse pentru a oferi feedback. Mai multe studii au comparat eficacitatea celor două pentru învățarea în sarcini. Sarcinile solicitau un răspuns activ din partea participanților.

Rezultatele au confirmat că pedepsirea răspunsurilor incorecte a fost mai eficientă decât recompensarea răspunsurilor corecte în sensul impactului asupra procesului de învăţare. Mai simplu spus, persoanele care erau pedepsite „băgau la cap că nu e bine aşa”, decât cei care făceau ceva bine şi erau recompensaţi.

Astfel, învăţarea în negativ e mai eficientă, dar mai costisitoare pentru că poate produce multă durere şi emoţii negative. În acest sens, motivația evitării pierderii este mai mare decât motivația de a câștiga ceva. Avem o predispoziţie proprie pentru a oferi mai mult pedepse, decât recompense. Aşadar, trebuie să avem grijă şi să fim conştienţi de ce consecinţe pot aduce comportamentele noastre.

4. Procese neurologice

Studii din domeniul neuroştiinţelor sugerează că stimulii negativi influenţează mult mai puternic activitatea cerebrală decât stimulii pozitivi. Spre exemplu, în identificarea unor sarcini ce presupuneau activităţi negative şi pozitive, participanţii unui studiu au înregistrat amplitudini mai mari ale undelor cerebrale din creier când observau comportamente negative faţă de cele pozitive.

Creierul nostru alocă mult mai multe resurse pentru ceea ce e negativ şi mult mai puţin pentru ce e pozitiv. De aceea probabil oamenii sunt mult mai vigilenţi când e vorba de pericole decât de eventuale oportunităţi.

Spre exemplu, dacă ar veni cineva la tine şi ţi-ar spune cum poţi câştiga 5000 de euro în doar patru ore, prezentându-ţi trei argumente, ai fi probabil reticent. Dar dacă vine altcineva şi îţi spune că eşti bolnav de cancer şi îţi prezintă tot trei argumente, ai fi la fel de reticent, dar l-ai asculta mult mai atent pentru că nu vrei să rişti!

Când doreşti să faci un lucru nou, prima dată îţi vin în minte toate scuzele şi fricile pentru a nu face acel lucru, mai degrabă decât motivele pentru a continua şi persevera proiectul respectiv. Frica de a pierde e mai mare decât curajul de a câştiga. Experimentăm mult mai intens frica şi pericolul, decât curajul şi oportunitatea.

5. Caracterul, creierul şi frica

Alte studii din domeniu au concluzionat că evenimentele care activează frica lasă urme în creier. Chiar dacă primejdia a fost înlăturată, creierul încă mai are unele regiuni încă active (asta explică vigilinţa de după un eveniment ce provoacă anxietate), iar la emoţiile pozitive nu se întâmplă acest lucru.

Urmele lăsate în creier nu pot fi şterse, doar tratate. Ele vor fi acolo pentru totdeauna. E un lucru pe care negativul îl poate face, dar pozitivul nu.

Un caracter propriu în voia sorţii?

Însumând cele discutate până aici ne putem pune întrebarea din titlul articolului: „Cum să faci faţă într-o lume în care sunt promovate mai mult pedepsele şi sabotajul, decat încurajările şi recompensele?”

O întrebare extrem de bună care, pe bună dreptate, ne-ar pune pe fiecare dintre noi pune pe gânduri. Nu încurajez gândirea negativă şi dorinţa de a scoate în evidenţă părţile negative pe care ni le oferă viaţa, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim indiferenţi.

Astfel, vreau să îţi ofer două răspunsuri de tip recomandare pentru a face faţă calvarului vieţii şi pentru a fi o persoană de caracter.

1. Atrage ce e pozitiv şi important în viaţa ta

Primul e destul de simplu şi intuitiv. Se referă la a prelua în mod conştient controlul asupra vieţii tale şi a atrage ce e pozitiv şi de valoare pentru tine. Da, societatea mai mult te pedepseşte decât te ajută, dar există o mulţime de lucruri frumoase în această lume care îţi pot îmbucura sufletul.

Poţi să stai cu familia, să râzi cu prietenii, să desenezi, să dansezi, să sari cu paraşuta sau poţi mângâia un căţel. Posibilităţile sunt aproape infinite.

Din punct de vedere statistic ar trebui ca la fiecare lucru negativ să faci de 2 sau de 3 ori mai multe lucruri pozitive, benefice pentru tine. Astfel vei înclina balanţa în favoarea binelui, iar viaţa ta va deveni mai colorată.

Răul vine pasiv, iar binele vine activ. Asta înseamnă că tot ce e negativ vine singur în viaţa ta, fără efort, iar pentru pozitiv trebuie să iei atitudine. Caută aşadar să fii proactiv şi să atragi ce e pozitiv în viaţa ta.

2. Raportează-te la setul propriu de valori

Prima recomandare a vizat aspectele de suprafaţă prin acţiunile pe care le poţi lua. A doua face referire la aspectele interioare care se află în profunzimea fiinţei tale, mai exact la valorile personale.

Importanţa caracterului în contextul de faţă e dată de raportarea şi valorizarea a ceea ce se află în interiorul nostru, mai mult decât ce se afla în afara noastră. Concret, cu cât vei fi mai bine ancorat în realitate, stăpân pe ceea ce eşti şi ceea ce vrei, cu atât vei fi mai puţin afectat de tot ceea ce e în jurul tău, fie pozitiv, fie negativ.

Astfel orice stimul extern îşi va pierde din intensitatea subiectivă deoarece focusul principal cade pe ceea ce valorizăm şi ne reprezintă la contact cu acesta. Spre exemplu, dacă de mâine s-ar micşora cu 20% salariile tuturor bugetarilor, probabil toţi vor fi nemulţumiţi, o parte dintre aceştia vor dori să îşi schimbe locul de muncă, iar o altă parte vor prefera să continue jobul respectiv deoarece le confera sens şi semnificaţie, prin iubirea cu care fac activitatea respectivă.

Probabil acum înţelegi de ce, spre exemplu, profesorii care îşi iubesc meseria sunt mulţumiţi să continue a o practica, chiar dacă salariul şi sistemul educaţional îi descurajează. Artiştii nu primesc recunoaştere şi apreciere în societatea actuală, deşi muncesc mult şi sunt devotaţi vocaţiei lor.

De ce antreprenorii caută în mod continuu să-şi crească afacerile şi să aducă prosperitate financiară, chiar dacă sunt împovăraţi de fel și fel de legi în această direcţie.

Concluzie

Cand îţi cunoşti valoarea, caracterul, identitatea, cine eşti, de ce eşti capabil şi direcţia în viaţă, eşti dispus să plăteşti un anumit preţ pentru tot ceea ce îţi rezervă viitorul. În acest caz, caracterul tău se sprijină pe aceste principii ce servesc drept stâlp în călătoria vieţii tale. Datorită lor, tu nu te clatini.

Îţi găseşti satisfacţia adevarată nu din sursele exterioare (ceea ce îţi oferă societatea), ci din cele interioare (esti împăcat cu tine insuţi având satisfacţia lucrului bine facut). Eşti conştient că ai fost fidel vocii tale interioare care îţi ghidează viaţa, iar aceasta te animă şi te înnobilează. Ceea ce e în exterior şi plăcerile efemere nu mai au aşa mare importanţă pentru tine.

Ţie ce îţi dă putere şi speranţă să învingi în lupta vieţii? Ce te face un om de caracter?

Lucian Puşcaşu

P.S. Un articol pe aceeşi tematică, complementar celui prezentat poţi găsi dând click aici.

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger