Sensul existenţial reprezintă o problemă majoră în viaţa noastră, dacă nu, chiar problema centrală. Omul cât trăieşte caută să ofere un sens vieţii sale. Cu cât eforturile de a-l găsi sunt mai mari, cu atât mai mari vor fi eforturile de a păstra sensul, a-l valorifica şi apăra cu orice preţ. Sensul oferă ordine în viaţa omului şi un scop de a trăi. Îi răspunde la întrebările existenţiale şi îi oferă satisfacţie şi împlinire oriunde s-ar afla. Prin sens, călătoria vieţii noastre prinde un contur, o culoare şi un ideal de a o trăi. Sensul nu este altceva decât cea mai înaltă şi mai pură expresie de a trăi după valorile personale. Dar ce se întâmplă când omul îşi pierde sensul propriu? Răspusul simplu ar fi: apariţia depresiei, dar e mai mult decât atât.
Apariţia depresiei e însoţită de câteva mici simptome, dar ea se poate agrava. Pe cât de mult ne-a înălţat şi împlinit sensul pe perioada când îl aveam, pe atât lipsa lui ne poate distruge încet sănătatea psihică, o primă dovadă fiind apariţia depresiei. E înscris în natura umană nevoia de a-şi descoperi un sens. Dacă îl căutăm prea mult şi nu îl găsim, riscul iarăşi e de a cădea în ghiarele depresiei.
Orice lucru bun în lumea aceasta are şi un revers. Pe cât de benefic e sensul pentru viaţa noastră, pe atât de greu ne poate fi să trăim fără el, sau mai rău, cu gândul că l-am pierdut. Pierderea lui poate constitui nucleul depresiei oricărui om.
În articolul trecut, pe care dacă nu l-ai citit încă, o poţi face dând click aici, am vorbit despre cum oamenii au ajuns să caute şi să îşi construiască un sens în viaţa lor. Am detaliat care este raportul dintre viaţă, sens şi fericire, şi cum mintea noastră caută se le armonizeze între ele.
Totodată, am formulat o recomandare foarte importantă pentru a nu risca să pierdem sensul şi să cădem în tulburările depresiei. Am detaliat beneficiile şi partea pozitivă a construcţiei de sens în vieţile noastre, fie generală, fie particulară. Pentru astăzi vreau să ne concentrăm pe cea negativă, după cum probabil ai intuit. Vorbesc despre pierderea sensului şi regăsirea lui.
Simptomele depresiei
Criza de sens e nucleul depresiei care aduce cu sine mai multe simptome conforme. Cum intensitatea depresiei poate varia, fiind tot mai puternic negativă, simptomele vor fi pe măsură. Îţi voi lăsa o listă de simptome ale depresiei explicate. Dacă te regăseşti în ele, se poate să fi căzut și tu în groapa depresiei.
a) Lipsă de energie. Parcă nu mai ai chef de nimic. Simţi că totul e degeaba. Ar trebui să ai o vitalitate la fel de puternică ca a oricărui alt om de vârsta ta, dar nu e aşa. Cu toate că majoritatea oamenilor au o energie moderată pe care o pot folosi în activităţile lor, tu nu mai ai puterea de a face mai nimic.
b) Emoţii negative cronice. Apariţia depresiei e caracterizată în principal de aceste emoţii. Trăieşti pe un fond emoţional negativ. Cu cât emoţiile negative ale depresiei sunt mai puternice, cu atât ele îţi vor provoca o durere emoţională mai puternică. Apariţia depresiei e caracterizată de o emoţie de mâhnire/ supărare dusă la extrem, foarte intensă. Orice alte emoţii familiare ei vor consolida prezenţa depresiei.
c) Dispariţia plăcerii în lucrurile care odată ne încântau. Pentru tine cuvântul fericire şi-a pierdut din semnificaţie. Nimic din ceea ce îţi făcea plăcere odată nu mai e valabil acum. Tu ştii teoretic ce te-ar face fericit. Ştii ce e frumos pentru tine şi ce îţi colorează viaţa. Cu toate astea ele nu mai au efect asupra ta.
d) Reducerea performanţelor. Probabil teoretic ştii ce trebuie să faci şi cum să faci pentru a obţine rezultatele pe care le obţineai odată, dar simţi că nu mai merită. Totodată, ştii ce trebuie să faci şi în mod practic. Ai câteva competenţe la care ai lucrat în trecut. Nu se pune problema să îţi fi uitat deprinderile. Problema e că pur şi simplu, atunci când le practici, ele nu mai dau aceleaşi rezultate ca altă dată.
e) Reducerea relaţiilor sociale. Oamenilor, pe bună dreptate, nu le place să aibă în preajmă persoane depresive. Totodată, nici cei ce au căzut în depresie nu mai au chef de relaţii sociale. Astfel se rup legăturile de natură umană cu cei din jur. Nu mai ai satisfacţia şi nevoia de a fi printre ei, dar şi ei preferă să te ţină la distanţă. Nu toţi, dar o bună parte.
f) Reducerea calităţii vieţii în ansamblul ei. E o sumarizare a celor enumerate. Parcă viaţa ta, în ansamblul ei, nu mai e cum era odată. Te duci în jos şi te întrebi dacă chiar mai merită trăită. Bineînţeles că vrei să cauţi motivele pentru care să regăseşti satisfacţia, dar parcă nu reuşeşti.
Cauzele timpurii ale depresiei
1. Lipsa unei explicaţii pentru ceea ce se întâmplă în viaţa ta. Mintea noastră caută să înţeleagă ceea ce se Întâmplă în lumea exterioară, dar mai ales în cea interioară. Vrea să ştie ce cauzează tot ceea ce există şi e important pentru noi.
Aşadar, nu tolerează incertitudinea. De fapt, foarte puţini oameni reuşesc să o tolereze. Astfel, dacă trăieşti fără a avea o explicaţie pentru toate evenimentele pozitive şi negative din viaţa ta, încet-încet vei trage concluzia că tu trăieşti la voia întâmplării, că viaţa face ce vrea ea din tine. Astfel de gânduri vor da naştere depresiei, iar când îţi vei da seama, va fi deja prea târziu pentru că eşti deja mult afundat în ea.
“Voi spune Domnului: Nu mă osândi, lămureşte-mă să ştiu pentru ce te cerţi cu mine.” 13.25 “Pentru că ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere”. (10.12; 13.25 – Cartea lui Iov)
Recomandare: Stai cu tine însuţi din când în când şi reflectează cu privire la viaţa ta. Uita-te în urmă la călătoria pe care ai avut-o până în prezent. Caută cauzele adevărate pentru ceea ce ţi se întâmplă. Analizează evenimentele majore şi pe cele minore şi caută răspuns pentru ele.
Nu-ţi lăsa totuşi mintea să te păcălească cu răspunsuri de genul “aşa a vrut soarta, am avut ghinion/noroc, aşa a fost să fie etc.”. Caută cauzele reale care ţin de controlul tău. Nu-ţi arunca puterea sub scuzele sorţii.
2. Tot ceea ce credeai odată că e important pentru tine acum nu mai are nicio valoare. Acest principiu apare la persoanele care şi-au împlinit visul, dar nu le-a adus fericire aşa cum au sperat. Uită-te la unele dintre marile celebrităţi.
Ajung pe culmile faimei, ale bogăţiei şi recunoaşterii, dar sfârşesc în cele mai cumplite momente acoperiţi de vicii, repulsie, durere. Ce să mai vorbim de simptomele depresiei? Pentru ele, viaţa a fost o minciună, iar când au realizat asta era deja prea târziu.
“Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi truda cu care m-am trudit, şi, iată, totul este deşertăciune şi vănare de vânt şi fără niciun folos sub soare”. (2.11 – Cartea Ecleziastului)
Recomandare: În cazul de faţă, când semnele depresiei se arată, trebuie, ca şi la punctul anterior, să ne reevaluaăm viaţa, idealurile şi valorile personale. Poate un lucru avea foarte mult sens pentru noi la un moment dat şi ne-am pus toată speranţa în el.
Poate chiar aproape am ajuns să ne împlinim visul, dar constatăm că el nu mai are valoarea pe care credeam că o va avea în trecut. Cu toată tăria ta de caracter, trebuie în acest moment să îţi reevaluezi viaţa şi să îţi reconstruieşti idealurile şi un nou sens!
E foarte dificil să renunţi la ceva în care ai crezut ani de zile, dar e cel mai bun lucru pe care îl poţi face acum pentru tine. Da, e dureros să renunţi la ceva ce ţi-a conturat drumul vieţii, dar mai dureros va fi să îl păstrezi şi să ajungi în miezul depresiei şi al crizei de sens existenţiale.
Cum apare lipsa de sens în viaţa noastră?
Am detaliat deja în articolul trecut cum se formează sensul în viaţa noastră. Mergând mai departe, după ce construim un sens stabil căutăm să construim viaţa îl jurul său. Bineînţeles, în viaţă lucrurile nu sunt roz şi apar diferite evenimente care încep să pună la îndoială sensul pe care noi l-am construit.
Spre exemplu, poate ai ajuns la o anumită vârstă şi ţi-ai creat o carieră de succes, dar eşti frustrat pentru că nu ţi-ai întemeiat o familie. Problemele se multiplică, iar îndoiala cu privire la sens e din ce în ce mai mare.
Astfel, mintea noastră începe să raţionalizeze situaţia şi să apere sensul. Te vei gândi că da, nu ai familie, dar ai o carieră frumoasă la care ai muncit ani de zile. Ai oameni cărora le-ai îmbunătăţit viaţa, iar acum ai respectul şi admiraţia lor.
Problema e că în timp, se acumulează tot mai multe astfel de greutăţi. Ajungi seară de seară de la lucru acasă, te simţi singur, fără o persoană care să te iubească sau nişte copii care să sară de gâtul tău. În fiecare zi, durerea devine din ce în ce mai apasătoare, iar scuzele şi raţionalizările tale încep să nu mai fie atât de credibile.
Într-un final recunoşti “Ce folos au toate reuşitele mele dacă nu le pot împărtăşi cu oamenii pe care îi iubesc?” Atunci se rupe ceva în tine şi umbra depresiei se îndreaptă către tine. Poate e cel mai greu punct din viaţa ta… dar poţi trece peste el.
Cum ieşim din miezul depresiei?
Să presupunem că nu ai reuşit să identifici şi să previi din timp semnele timpurii ale depresiei. Sau poate eşti deja prins în mrejele depresiei şi a lipsei de sens. Ce poţi face în acest caz? Cel mai simpu şi evident răspuns ar fi să îţi construieşti un alt sens.
Ai nevoie de un nou ideal în care să crezi şi care să îţi construiască o nouă viaţa. Desigur, cum spuneam şi adineauri, poate fi dificil să reconstruieşti un nou sens, în primul rând pentru că nu mai ai speranţă, parcă nu mai ai putere să crezi în ceva pentru că ai rămas dezamăgit.
Iar apoi, o nouă viaţă sprijinită pe un nou sens nu se schimbă de la o zi la alta. Trebuie să îţi rezervi timp de introspecţie, de reflecţie continuă asupra identităţii tale, a valorilor pe care le ai şi asupra unui nou potenţial ideal.
Din fericire, a-ţi construi un sens cu origini într-o ideologie, ideal sau vis propriu conferă sensului un caracter general. Ele nu sunt singurele modalităţi de a avea un sens. Poţi face câteva lucruri particulare care să îţi ofere un sens mai mic, dar foarte însemnat.
Astfel, sensurile particulare poate nu vor fi la fel de puternice precum sensul tău general existenţial, dar dacă ţii cont de mai multe dintre ele, acestea pot înclina balanţa în favoarea ta. Ele te vor ajuta să traversezi mai uşor drumul fără sens, până când acesta dispare sau până îţi construieşti un altul. Sunt câteva metode:
1. Mai multe sensuri particulare
Dacă ai un singur sens în viaţa ta, acesta va primi tot creditul tău. Însă dacă ai mai multe sensuri pariculare, în caz că îl pierzi pe unul, te poţi baza pe celelalte. Ne trebuie mai multe sensuri: familie, profesie, prieteni etc. Viaţa are mai multe domenii. Ai face bine să îţi construieşti câte un sens pentru fiecare.
Spre exemplu, dacă un sens dispare din viaţa noastră (îmi moare copilul), tu încă mai ai profesia prin care poţi ajunge la oamenii care au nevoie de ajutorul tău. Încă mai ai prietenii şi rudele care cred în tine şi te sprijină până treci de această durere.
E teribil de rău ce s-a întâmplat, iar doar timpul ne poate ajuta să ne împăcăm cu ideea. Acest timp va trece mult mai blând pe lângă noi, cu mult mai puţină durere dacă ne sprijinim pe umerii celorlalţi doi stâlpi: prieteni şi profesie.
2. Rutinele cotidiene
Sunt acele reguli de viaţă care acţionează ca nişte şine de tren pentru traiectoria vieţii noastre. Odată întipărite, ele ne guvernează în mod inconştient alegerile de viaţă. Cu cât o obişnuinţă e mai veche, cu atât e mai bine întiparită în tine, iar impactul ei în lipsa de sens va fi pe măsură.
Exemplu de rutine: mers la muncă, făcut curat în casă, plimbat căţelul, cântat la pian, cititul unei cărţi, luat copilul vecinei de la grădiniţă etc. După cum poţi vedea, putem face rutine din absolut orice.
De ce funcţionează aceste rutine? Pentru că, ele ne dau sentimentul că am făcut ceva în decursul zilei. Oricât de mic ar fi acel lucru, dacă el există, e important pentru că a fost făcut. Apariţia depresiei vine cu sentimentul cum că viaţa noastră a fost trăită degeaba.
Dacă însă noi facem în fiecare zi acele mici lucruri care au o fărâmă de importanţă, ele contracarează sentimentul lipsei de valoare a propriei vieţi. Tu te gândeşti, datorită depresiei, că viaţa ta a trecut degeaba, dar apoi te uiţi peste agenda ta şi vezi toate activităţile pe care le-ai făcut peste zi. Apoi te uiţi în urmă la toţi anii şi găseşti acele mici obişnuinţe caracteristice ţie care ţi-au adus satisfacţie în toţi anii.
Recomandare: construieşte regularităţile din timp, nu aştepta momentul depresiei. Dacă ai ajuns deja în momentul depresiei, nu vei mai avea putere să construieşti aceste obişnuinţă. Îţi trebuie nişte reguli aşa de bine înrădăcinate în tine care să te ţină în acţiune în mod inconştient, indiferent de perioadele de criză existenţială prin care tu treci.
Cand cădem în criza de sens, a depresiei, cădem pana la automatismele noastre (sunt în depresie din cauza lipsei de sens, dar eu tot citesc acele 30 de pagini pe zi pentru că am facut-o ani de zile).
Automatismele sunt acţiunile repetate din tine. Ele îţi guvernează acţiunile. Chiar dacă tu ai căzut în ghiarele depresiei, tu trebuie să faci rutinele. Automatismele nu ţin cont de stările noastre, implicit de cea de lipsă de sens.
3. Cultivarea unui uşor dispreţ de sine
Asta e printre favoritele mele.Suntem prea centraţi pe noi înşine când ne construim sensul. Spre exemplu literatura asta motivaţională ne bagă în cap că suntem cei mai buni, că trebuie să avem o încredere în sine până în tavan şi înapoi de mare, că trebuie doar să credem în noi înşine etc.
Ba mai mult, lumea în care trăim parcă strigă “Ieşi în faţă! Fă-te remarcat!!” Toate astea sunt doar nişte prostii care ne pompează egoul şi amorul propriu.
Aşa ne considerăm nişte mici dumnezei câte odată, de parcă pământul s-ar învârti în jurul nostru, iar cerul ar trebui să ne pună la picioare toate cererile. Parcă fiecare dintre noi vrea să fie vedetă, influencer, mare om de afaceri, să îşi pună poze cu el din Tenerife în timp ce bea un Mojito pe plajă, sau să i se ofere nu ştiu ce renume şi respect. Nu e ceva greşit să vrei lucruri frumoase de la viaţă. Problema apare când tu crezi că le meriţi fără niciun motiv, asigurându-ţi mai mult credit decât meriţi.
Lucrurile acestea se întâmplă fiecărui om, mai mult sau mai puţin. Amorul propriu ne pompează ego-ul considerându-ne mai mult decât suntem. Însă la apariţia depresiei, cu cât te-ai urcat mai sus pe scara auto-afirmării şi autorealizării, cu atât căderea ta va fi mai mare! Lasă aroganţele deoparte şi ai curajul să spui: “Nu sunt atât de important”.
În momentele în care simt că şi pe mine mă ia amorul propriu şi mă complac în propriile trăiri imaginare în care eu sunt cel mai bun, mă duc în faţa oglinzii şi mă întreb cu o uşoară ironie: “Cine naiba eşti tu? 🙂
Ce eşti tu în comparaţie cu acest Univers? Un nimic. Lumea asta poate funcţiona şi fără prezenţa ta. Trăieşte-ţi timpul cum ştii mai bine, dar adu-ţi aminte că viaţa nu îţi datorează nimic şi că nu e sigur că vei reuşi vreodata să obţii tot ceea ce vrei.” Acelaşi lucru ai putea să faci şi tu din când în când: adu-ţi aminte că nu eşti atat de important pe cât ai crede.
Recomandarea e ca din când în când să încetăm să ne luăm prea în serios nevoile, pasiunile, dorinţele. În dfinitiv cine naiba suntem noi ca să ne luam aşa în serios? 🙂 Uneori să avem o uşoară ironie faţă de noi înşine, să nu ne preţuim foarte tare şi să preţuim ceva ce e mai sus decat noi.
Să căutăm ceva care ne dă nouă valoare, şi nu noi să îi dăm valoare: poate patria, poate Dumnezeu, poate un cod de etică. Putem crede chiar că sunt alte persoane mai importante decât noi, iar datoria ce o avem este de a ajuta acea persoană în misiunea lui.“Eu vă botez cu apă, dar vine cineva care eu nu îi sunt vrednic să îi dezleg cureaua încălţămintei. Eu doar îi netezesc calea” – Ioan Botezătorul.
4. Cultivarea bucuriilor, a plăcerilor şi a valorilor
Până la urmă, viaţa e frumoasă, chiar dacă e grea. Sunt multe lucruri care ne pot aduce satisfacţie şi plăcere. Ţine de tine să îţi cultivi bucuria lucrurilor mărunte. Poate va exista un moment în care nu vei avea sens, dar viaţa cu toate comorile ei există independent de tine şi depresia ta.
Dacă îţi cultivi zilnic un sentiment de recunoştinţă şi de recunoaştere a frumosului în toate câte există, îţi va fi mai uşor să le recunoşti şi atunci când viaţa ta îşi va pierde din culoare.
Admiră iarba verde, cerul senin, razele care îţi încălzesc faţa, vântul care suflă lin, zumzetul albinelor şi mirosul de primavară înflorită sau de toamă apusă. Fiecare lucru mic, admirându-l, ascunde bucuria de a trăi.
“Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi desfăteze sufletul cu mulţumirea din munca sa” (Cartea Ecleziastului, 2. 24)
5. A face lucrurile fără scopul unui sens
E favorita mea din această listă. Repet ideea cum că foarte puţini oameni pot tolera incertitudinea. În tot ceea ce facem căutăm să găsim un sens. Vrem să avem sentimentul că fiecare acţiune a noastra aduce un rezultat, dacă nu, de ce l-aş mai face?
Noi oamenii vrem să ştim DE CE să facem un lucru sau altul. Dacă de ce-ul nostru e slab sau inexistent, noi nu mişcăm un deget. Astfel, există riscul de a rămâne blocaţi în drumul vieţii. Dependeţa de sens ne poate sabota călătoria.
Recomandarea ar fi ca uneori să facem lucrurile fără vreun sens în minte. Ştiu. Poate ţi se pare că… nu are sens. 🙂 Să fiu sincer, şi mie mi se pare la fel. Dar uneori, a face lucrurile fără nicio noimă, îţi poate antrena toleranţa la frustrare atât de mult, încât atunci când vei avea o adevărată depresie şi criză de sens, nu o vei mai simţi atât de tare.
Spre exemplu, toată activitatea mea pe blogul Dezvoltare Interioară are un sens şi un plan bine construit în spate. Îmi place să cântăresc lucrurile, să le fac în mod profesionist şi să aducă rezultate.
Asta îmi oferă sens. Dar din când în când, mă împac cu ideea că poate vor fi articole care nu vor fi de folos niciodată cuiva, în mod real. Poate nu vor fi citite de nimeni. Poate că le-am scris degeaba. Aceste lucruri se pot întâmpla independent de puterea mea. Sigur că eu fac tot ce pot mai bine, dar nu am totul sub control.
Dacă din când în când aleg să fac lucrurile ştiind că poate nu au niciun sens, asta mă va ajuta pe mine peste ani de zile, în caz că idealul care îmi dă mie sens nu va fi realizat. La fel îţi recomand şi ţie. Fă uneori anumite lucruri fără a avea un sens în minte. Le faci… pentru că le faci. Acest principiu urmează regularitatea de la punctul 3: nu e nevoie mereu, ci din când în când.
6. Credinţa
E ultimul şi cel mai important principiu, aş spune eu. Pe cât e de important, pe atât e de simplu: Să credem! Nu avem nevoie de alte explicaţii. Credinţa prin natura ei nu necesită explicaţii. Aleg să cred în ceva chiar şi atunci când nu mai am speranţă în nimic.
Când totul pare împotriva noastră, atunci apare momentul cheie: credinţa noastră fie se spulberă complet, fie devine mai puternică şi mai vie ca niciodată! Alegerea e la tine. Ce pot spera e că vei avea puterea să faci alegerea corectă…
“Caci umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (Corinteni II, 5.7)
Prezenţa depresiei şi-a făcut apariţia în viaţa ta? Ori ai avut vreo experienţă legată de apariţia depresiei peste care ai reuşit să treci? Care dintre aceste metode le-ai aplicat şi te-au ajutat? Aştept cu mare interes experienţele tale într-un comentariu.
Lucian Puşcaşu
P.S. Ca şi în articolul precedent, reamintesc că aceste informaţii provin din studiul psihologiei ca ştiinţă şi din expertiza clinică a domnului profesor universitar Mircea Miclea. Eu doar am adus câteva completări şi informaţii suplimentare unde am crezut că e cazul.
Dacă vrei să afli mai multe despre tratarea depresiei, o poţi face accesând platforma online a domnului profesor construită special pentru tratarea depresiei. Acolo vei afla mai multe detalii. Ai un link chiar aici.
P.P.S. Am scris un eBook complet, de 43 de pagini, doar despre depresie numit “Alungă Depresia! Intervenții cognitiv-comportamentale”. eBook-ul conține informații teoretice scrise într-un limbaj foarte simplu care te vor ajuta să te familiarizezi cu conceptul de depresie, precum și intervenții specifice pentru a reduce simptomele și a-ți recăpăta starea de bine. Totodată, eBook-ul e scris în așa manieră încât să fie util și oamenilor care cunosc o persoană depresivă și pe care vor să o ajute. Doar aruncă un ochi aici.
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format audio.***
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger