Dependența de oameni ascunde un sentiment de incompetență și o neîncredere în sine de a depăși obstacolele vieții. Depdendența include sentimentul inutilității și al neajutorării. Pentru o persoană care e dependent de ajutorul celorlalți, viața pare mult prea grea de trait.
Bineînțeles, percepția cum că greutățile vieții sunt mult prea mari pentru a fi purtate de unul singur e total greșită. Dependența vine din perioada copilăriei în care părinții nu ți-au dat suficientă autonomie în a te descurca singur cu provocările pe care le poate avea un copil.
Astfel ai crescut cu ideea cum că problemele sunt prea mari pentru a te descurca de unul singur și că ai nevoie constant de o persoană puternică în viața ta pentru a-ți continua existența fără prea mari bătăi de cap. În acest articol vom demonta această capcană mentală, a dependenței, și vei învăța să devii mai independent de cei din jur.
Cum știi că dependența e capcana ta mentală?
Sentimentul general pentru depdendenţă este neputinţa de a te descurca cu problemele vieţii. Astfel, apelezi la ceilalţi pentru ajutor. Capcana constă în credinţa cum că nu ai resursele necesare pentru a rezolva provocările vieţii. Astfel, te simţi inadecvat într o lume atât de mare şi complicată şi incompetenet la cerinţele ei.
Gândirea pleacă în două direcţii cum că e prea mult pentru tine deoarece eşti prea slab, ori lumea prea dură, şi importanţa şi valorizarea celorlalţi. Fără ei, nimic nu merge. Te ţii scai de ceilalţi, le cer ajutorul constant şi te foloseşti de diverse strategii pentru a beneficia de ei.
Când e vorba de luat decizii, ceri părerea celorlalţi, sau să decidă ei în locul tău, dacă s-ar putea. Te face să te temi de schimbare. Când mediul e sigur, ştii la ce să te aştepţi şi la cine să apelezi. Într-un mediu nou, totul e confuz şi te simţi mai vulnerabil decât eşti.
1. Te simţi mai curând copil decât adul când vine vorba de asumarea responsabilităţilor.
2. Nu te simţi capabil să te descurci singur în viaţă. Nu faci faţă situaţiilor de unul singur.
3. De obicei ceilalţi se ocupă mai bine de tine decât o faci tu.
4. Prefer îndrumare şi asistenţă continuă pentru a rezolva sarcinile.
5. Te consideri inferior, prost sau inutil.
6. Mai mereu te simţi copleşit de responsabilităţi.
Originile capcanei dependenței
Cauzele sunt două:
1. Părinţi supraprotectori care sufocă copilul şi nu îi lasă oportunitatea de a dezvolta autonomie.
2. Părinţii subprotectori care nu se implică aproape deloc în viaţa copilului, acesta maturizându-se înainte de vreme, dar într-un mod nesănătos.
Acţiunile părinţilor se îndreaptă în două direcţii: a oferi protecţie şi sprijin, o bază securizantă şi oferirea oportunităţi de a dezvolta autonomia şi sentimentul de independenţă.
Voi oferi o listă cu câteva fraze care s-ar putea să te reprezinte, ori în trecut, ori în prezent.
1. Părinţii sunt supraportectori şi se comportă cu tine ca şi cu un copil.
2. Părinţii iau decizii în locul tău.
3. Părinţii se ocupă de aspectele vieţii tale, astfel încât nu mai ai oportunitatea de a face tu lucrurile cum vrei.
4. Nu ai un sentiment al propriului sine. Parcă părinţii tăi trăiesc prin tine.
5. Nu ai emoţii negative, cum ar fi supărarea, faţă de ei. Nici nu ai avea de ce pentru că nu îţi oferă responsabilităţi.
6. Dacă faci ceva pe cont propriu, ori îţi expui o părere personală, eşti criticat.
7. Părinţii preferă să îţi dea sfaturi înainte să gândeşti tu singur problema.
8. Părinţii ţi-au impus convingerea cum că lumea este un loc primejdios şi că trebuie să te protejezi de ea.
9. Când ai parte de un eşec, ţi se pare un dezastru, comparativ cu ce erai obişnuit până acum.
Se spune că iubirea este infinită şi niciodată prea multă, dar în acest caz nu poate fi vorba de iubire. Părinţii aparent sunt extrem de iubitori prin gesturile lor tandre şi protective, dar ei fac acest lucru nu din iubire pură în totalitate, ci e o formă de protecţie împotriva unei forme de abandon, vor să fie cu copilul lor mereu pentru a nu se simţi singuri, dar astfel răpesc şansa la autonomie.
Da, există şi dragoste în gesturile lor, dar nu şi libertate şi încurajare de care copilul are nevoie pentru a deveni independent. E sufocată de anxietăţile şi neliniştile interioare ale părinţilor.
Apare în două forme:
a) submimare: părintele submimează eforturile copilului de a acţiona într-o manieră autonomă. Nu le valorizează, mai exact.
b) impunere: părintele rezolvă problemele copilului înainte ca acesta să aibă şansa de a duce singur la capăt sarcinile.
A. Subprotector
Relaţia dintre părinte şi copil nu este una de apropiere, ci de contopire. Identităţile lor sunt fuzionate. Astfel, nu îţi mai dai seama unde începe indeitatea unuia şi unde se termina identitatea celuilalt. Trăiesc unul în altul. Aici este vorba despre o altă capcană, sinele diminuat.
B. Suprotector
E la polul opus, în care părinţii sunt prea slabi pentru a avea grijă de copii, fie sunt neglijenţi cu privire la nevoile lui. Te afli în această situaţie dacă:
1. Nu ai primit suficient sprijin şi protecţie din partea părinţilor.
2. Trebuie să iei decizii mature fără a avea un sprijin. Oamenii se aşteaptă să gândeşti şi să te comporţi ca un adult.
3. Trebuie să te comporţi ca un adult în familie pentru că nu are cine, deşi tu te simţi ca un copil.
Aici e vorba de o nevoie de dependeţă care nu există. Copilul îşi doreşte pe cineva ca să îl sprijine şi să îl ajute, dar nu găseşte pe nimeni în jur. El rezolvă probleme cu o anxietate foarte mare şi cu frica de a nu fi suficient de competent pentru a rezolva toate aceste lucruri. Se simte singur, obosit şi stresat pentru toate acestea.
Emoția caracteristică dependenței
Emoția principal este anxietatea, care e frica intense de a nu fi copleșit de provocările pe care le ai. O altă emoție caracteristică este furia, deşi în majoritatea timpului este neconştientizată. Dacă e să fii sincer cu tine, vei observa că nu îţi place ca ceilalţi sî fie atât de protectori cu tine.
Situaţia aceasta te înfurie. Nu poţi risca a te înfuria pe ei deoarece îi poţi îndepărta, iar tu ai convingerea că ai nevoie de ei. Eşti blocat în acest cerc vicios. Nu poţi trăi nici cu ei, dar nici fără ei.
Dependența în relațiile de cuplu
Voi oferi câteva situații în care tu te simți atras de o anumită categorie de persoane, accentuându-ți sentimentul de dependență.
1. Partenerul îţi pare o figură parentală, puternică şi protectoare. Nu pare niciodată nesigur sau vulnerabil.
2. Partenenrul te tratează ca pe un copil, iar ţie îţi place asta.
3. Nu iei decizii până nu te consulţi cu el, iar dacă se poate, el le ia în locul tău.
4. Te pierzi fără partener. Parcă lumea nu mai funcţionează fără el.
5. El te critică dacă iei decizii singur.
Contradependența
Contradependenţă e o reacţie contrară, dar superficială a sentimetnului de dependenţă. E un răspuns la complexul de inferioritate pe care îl ai, de frica de a fi dependent de alţii. Tu ştii că eşti dependent, dar vrei să compensezi asta.
Astfel, faci lucrurile cu anxietate. La fiecare nouă provocare, tu ai îndoieli, dar ele nu sunt atât de mari precum e ideea de a fi din nou dependent de cineva, iar sentimentul de supracompensare vine ca răspuns la aceste trăiri. Ideea e simplă: ai fost dependent în trecut şi nu mai vrei asta.
Tratament pentru a trata dependența
Ca orice altă capcană, dependența este doar o iluzie. În realitate, eşti mult mai capabil decât ai părea. Ce e drept, sunt unele situaţii în care chiar nu eşti capabil de a le rezolva deoarece ai tot evitat de-a lungul timpului provocările şi nu ai apucat să îţi dezvolţi abilităţi.
Însă, sunt multe lucruri pe care le exagerezi cu privire la tine. Îţi diminuezi prea mult potenţialul şi dramatizezi prea mult ce înseamnă o provocare.
1. Caută să înţelegi starea de dependeţă din copilărie. Caută copilul interior din tine care a fost fie supraprotejat, fie nu primea deloc ajutor.
2. Fă o listă cu sarcini şi responsabilităţi pentru care depinzi de alte persoane. Ierarhizează-le.
3. Începe să lucrezi la acele mici sarcini fără ajutorul nimănui. Ştiu că îţi este teamă. Ia-o uşor. Recâştigă-ţi indenpendeţa furată în copilărie.
4. Consolidează câştigul şi perseverează în faţa eşecurilor. Lasă sentimentele de inutilitate în urmă şi permite-ţi să te bucuri de reuşitele tale. Ele sunt doar ale tale, dacă le faci singur.
5. Reevaluează relaţiile din trecut şi caută să observi tiparele repetitive pentru a cunoaşte mai bine capcana şi a şti cum să te fereşti de ea pe viitor. Acceptă ponteţialii parteneri care îţi oferă autonimie şi te încurajează la luarea independentă de decizii.
6. Evită persoanele de sex opus care sunt foarte autoritare şi protective, care ştii că te atrag.
7. Asumă-ţi responsabilităţi noi fără a cere ajutorul. Permite-ţi să greşeşti şi să înveţi din aşa ceva.
Dacă eşti contradependent aplică toate principiile, dar la polul opus. Admite că ai nevoie de ajutor şi permiteţi să nu mai duci lupta de unul singur. Formează echipe în proiectele tale profesionale şi dă-ţi voie să faci lucruri în comun cu prietenii tăi.
Dependența în cele trei stiluri comportamentale
Stilurile de coping sunt modalități comportamentale ale unei persoane, modalități care vin ca reacție a unei traume emoționale. Mai exact, sunt date de modalitățile de a te comporta în contexte similare celor din trecut care îți activează dependența.
1. Capitulare: Le ceri celorlalți să ia deciziile în locul tău. E exemplul clasic de dependență.
2. Evitare: Evită provocările, ori situațiile de risc. Știi că iar vei fi dependent, te vei simți anxios și chiar furios. Preferi să eviți aceste consecințe negative.
3. Contraatac: Devii excesiv de independent. Nu ceri nimănui nimic. În acest caz se manifestă contradepenența.
Concluzie
Dependența e o capcană mentală care îți oferă un sentiment al inutilității însoțit de emoția anxietății și furiei. Dependența îți deformează viziunea asupra raportului tău dintre capacitățile pe care le ai și provocările vieții.
Vezi lumea înconjurătoare ca un labirint cu pereți imenși, în care te simți pierdut și copleșit. Toate astea sunt doar iluzii. În realitate, provocările nu sunt mai mari decât capacitățile tale. Trebuie să încetezi în a te subestima și să iei, pe rând, câte o sarcină și să o duci la capăt.
Te vei convinge cât de capabil ești, iar dependența va dispărea de la sine. E timpul să devii adult în toată regula. Nu mai lăsa pe ceilalţi să îţi conducă viaţa!
Lucian Pușcașu
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger