Orice problemă emoțională apare când simțim un dezechilibru. Dezechilibul poate fi cu privire la job-ul nostru, relația pe care o avem, un eveniment neașteptat în familie, sau chiar toate acestea deodată. Astfel că, dezechilibrul trebuie adus în vedere cumva, iar mintea noastră face acest lucru prin emoțiile pe care le simțim. Așa apare un dezechilibru emoțional, prin problemele emoționale pe care le avem.
Creierul nostru ne vrea binele. Vrea să fim fericiți și să funcționăm sănătos pentru a ne bucura de viață. Însă buna funcționare nu este posibilă dacă ceea ce este valoros pentru noi nu poate fi avut.
Prin urmare, creierul ne dă un semnal printr-o emoție prin care vrea să ne spune: “ai grijă că ceva nu merge în viața ta. Te țin în dezechilibru emoțional până rezolvi problema. Astfel că, un dezechilibru emoțional este consecința nevoilor neîndeplinite din viața noastră.
De ce dezechilibru emoțional?
La fel cum o plantă are nevoie de apă, soare, căldură și îngrășământ pentru a crește sănătoasă, iar în caz contrar, se va încovoia, își va usca ramurile și-și va îngălbeni frunzele până când va primi ceea ce are nevoie, la fel și omul are nevoi emoționale care trebuie îndeplinite și va rămâne în dezechilibru emoțional până le va rezolva.
Însă de foarte multe ori însă, nevoile noastre emoționale nu pot fi îndeplinite. Vrem sentimentul de apartenență, dar poate nu avem abilități de comunicare dezvoltate și suntem anxioși în situații sociale astfel că nu putem cunoaște noi oameni și un potențial partener.
Poate am vrea să ne bucurăm de un corp sănătos și frumos, să ne simțim bine în propria piele, dar nu ne permitem să ducem un stil de viață atât de sănătos pe cât ne-am dori. Ori poate suntem atașați de familie și prieteni și am dori să fim aproape de ei, dar cerințele și responsabilitățile ne-au împins în afara granițelor țării.
Toate acestea ne întristează sufletul și ne afectează buna funcționare deoarece nevoile emoționale nu sunt opționale, ci necesare. Însă mintea noastră nu face distincție între real și imaginar. Pe ea nu o interesează că nu știi să comunici, că n-ai posibilități financiare sau că ești în afara țării. Ea vrea să îți rezolvi viața îndeplinindu-ți nevoile, și nu o interesează cum.
În consecință, trăim într-un continuu dezechilibru emoțional neputincioși pentru că nu putem schimba nimic în lumea reală. Ce putem face în schimb?
Stoicismul – leac pentru dezechilibru emoțional
Într-adevăr, trebuie să ne folosim de lucruri din lumea exterioară pentru a ne îndeplini nevoile, dar ele nu sunt mereu accesibile. Soluția ar fi să le îndeplinim prin ceva ce se află dincolo de lumea reală și anume cea a idealurilor filosofice.
Cumva, oamenii au această capacitate: să își restabilizeze echilibru emoțional în absența propriu-zisă a nevoilor, prin suplinirea lor cu un set de credințe și valori care să-i ridice deasupra acestor nevoi, ei identificându-se și trăind conform lor și nu nevoilor.
Dintre toate curentele filosofice, stoicismul îndeplinește cel mai bine nevoile emoționale prin stilul filosofic de a aborda viața și mersul ei în absența lucrurilor pe care ni le dorim. Astfel că vom lua cele șase nevoi care duc la dezechilibru emoțional și vom oferi răspunsuri stoice pentru fiecare în parte
1. Singurătatea și apartenența la Univers
Ne simțim singuri pentru că nicăieri nu este locul nostru și nu avem alături pe oamenii care sunt ai noștri. Câtă vreme vei considera doar un singur loc al tău și te vei identifica doar cu o anumită categorie de oameni, vei fi vulnerabil.
Însă înțeleptul știe că nu s-a născut să stea într-un loc sau să aparțină unei locații. El caută să vadă întregul tablou, toată viața ce o are înainte și să îmbrățișeze toate comorile acestei lumi. El nu are motive să se simtă singur pentru că Universul este casa lui și tot ce se află în el îi aparține pe deplin.
Așadar, când te simți singur, adu-ți aminte că ești un cetățean al Universului, că ești conectat la tot ceea ce vezi, simți și cunoști, iar respectivul dezechilibru emoțional va fi remediat prin sentimentul de apartenență.
2. Abandonul și Filantropia Stoică
Ne simțim abandonați când nu mai găsim relații semnificative, când raporturile interpersonale sunt lipsite de adăncime și când oamenii importanți din viața noastră ne părăsesc.
Dar cum ar fi dacă am oferi lucrurile de care avem nevoie în mod necondiționat pentru alții, creând noi semnificații pentru ceilalți, a sparge scuturile superficialității și a înțelege și accepta că oamenii nu rămân cu noi pentru totodeauna?
Cum ar fi dacă am accepta că totul este trecător, inclusiv prezența oamenilor în viața noastră, dar e important să le oferim substanță în timpul scurt care ne-a fost dat să fim cu ei?
Toate acestea ne îndeamnă filantropia stoică să le facem și anume să ajutăm necondiționat pe ceilalți, după puterile noastre, fără a aștepta ceva în schimb, mulțumindu-ne cu satisfacția binelui făcut și a bucuriei că ne-am demonstrate nouă înșine că suntem compasionali, iubitori și cu un caracter frumos.
Când te simți abandonat, adu-ți aminte de conceptul de filantropie stoică, iar ceea ce ai tu nevoie de la alți oameni îți vei oferi tu singur, prin a oferi tu în primul rând altora ceea ce ai nevoie.
3. Lipsa de independență și dihotomia controlului
Când simți că nu ai autonomie și control în viața ta, adu-ți aminte de dihotomia controlului propusă de filosoful Epictet: adevărata libertate se manifestă doar în lucrurile care depind de noi și nu în cele din afara sferei noastre de control. Acela ar fi un abuz de libertate care ne-ar face nefericiți.
Înțelepciunea constă în a admite că ceea ce nu ține de noi poate fi seductiv, dar nu demn de dorit.Căci ceea ce este cu adevărat al nostru este suficient pentru a ne face să fim liberi și fericiți, iar a privi cu ochii lacomi la ceea ce nu ne este dat să ajungem, ne va condamna la suferință și dezechilibru emoțional.
4. Inferioritate și Providența
Când te simți inferior sau poate chiar greșit ca persoană, aruncă-te în brațele Providenței. Ai fost creat de o divinitate plină de iubire, din iubire, pentru a trăi cu iubire și pentru a împărtăși altora iubirea ce o ai.
Cum poți crede tu că ești inferior altora când Providența ne iubește pe toți în mod egal? Cum poți fi tu defect când știi că ești creația perfectă a Forței Infinite? Când simți că nimeni nu te mai iubește și nu te acceptă, înalță-ți ochii către cer și lasă prezența Providenței să-ți mângâie chipul trist și să-ți cuprindă trupul firav. Vei experimenta mai multă iubire decât sufletul tău mic poate cuprinde.
5. Exprimare liberă și Virtuțile morale
Ai un job care nu te reprezintă, un angajament pe care trebuie să-l respecți deși nu mai ai niciun motiv, ai un program încărcat ce nu-ți permite să faci ceea ce îți place și responsabilități care te țin în priză șapte zile din șapte?
Poate. Dar printre toate astea mereu există timp și posibilitatea la un lucru: a face binele. Pentru stoici binele echivalează cu trăirea unei vieți virtuoase. Când faci jobul care nu te reprezintă îți exersezi disciplina și cumpătarea. Când ai un angajament îți iei riscuri având curaj, iar când ai multe responsabilități, le îndeplinești pentru că alții și-au pus încrederea în tine.
Aceasta este fericirea ta: indiferent de ce ți-ar arunca viața înainte, tu poți face o oportunitate de a trăi în virtute, iar asta îți umple sufletul de fericire și satisfacție. Oare nu ai fost tu creat pentru a trăi frumos? Oare nu prin virtuți îți exprimi adevăratul sine? Oare nu a face binele este ceea ce te reprezintă?
6. Limite realiste și conștiința morții
Când simți că nu ai limite, că ești mult copleșit de mândrie, îndreptățire și nevoia de auto-afirmare, aduți aminte că ești doar un simplu muritor, spunându-ți în sine “memento mori”.
Vei avea momente în care te vei simți îndreptățit la mai mult, când oamenii se vor comporta nedrept față de tine, când vei face binele și vei fi răsplătit cu rău în schimb. Înalță-ți gândul peste toate acestea aducându-ți aminte că viața e scurtă, iar tu ești un simplu muritor.
Ce rost ar avea să ceri ca lucrurile să fie exact cum vrei tu? Oare darul vieții nu e mai de preț decât toate motivele pentru care să fim îndreptățiți? Oare dreptul la viață care ne-a fost dat fără să-l merităm, nu este mai important decât dreptul la posesiuni și beneficii pe care le merităm? Oare nu ne frustrăm pentru prea puțin, când deja avem prea mult?
Concluzie
Pentru o viața emoțională sănătoasă trebuie să ne îndeplinim nevoile emoționale. În caz contrar vom suferi un dezechilibru emoțional. Din păcate, nevoile nu pot fi îndeplinite mereu din lipsa de resurse, persoane și context de viață.
Chiar și așa, ele pot fi satisfăcute sau cel puțin suplinite prin Stoicism. Dacă aplicăm principiile filosofice ne putem ridica deasupra tuturor nevoilor, restabilind astfel orice dezechilibru emoțional pe care l-am putea avea.
Lucian Pușcașu
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger