Home » Blog » Empatia: slăbiciune sau putere? Un element definitoriu pentru a fi uman

Empatia: slăbiciune sau putere? Un element definitoriu pentru a fi uman

empatia

Empatia în adevăratul sens al cuvântului

Dacă consideri că empatia este o prostie, ori că oamenii sunt răi și nu merită empatia ta, aș vrea să știi povestea reală a profesorului Anatol Hold de la Universitatea din Pennsylvania.

Foarte pe scurs, un tânăr din Philadelphia i-a molestat sexual fetița în vârstă de trei ani și jumătate. Imaginează-ți pentru o secundă cum te-ai simți, ce ai gândi și cum ai acționa dacă ai fi în locul acestui tată căruia i-a fost abuzată fetița.

Cel mai probabil ți-ar fi groază doar să-ți imaginezi acest scenariu, darămite să-l și trăiești. Înainte să-ți imaginezi cele mai negre acțiuni pe care le-ai face, te invit să citești în continuare cum a procedat tatăl fetiței.

Hold a declarat într-o scrisoare pentru Philadelphia Bulletin în care speră că uciașul va fi adus în fața instanței, tratat din punct de vedere psihologic, dar NU condamnat la pedeapsa cu moartea. Sună șocant și prostesc, nu?

În scrisoare, Hold scria: “Dacă l-aș fi prins pe băiatul acesta în timpul actului, mi-aș fi dorit să-l omor. Acum, că nu mai există cale de întoarcere pentru ce a făcut, îmi doresc să îl ajut. Să nu lăsăm trăirile omului cavernelor să ne influențeze. Mai degrabă să-l ajutăm pe el, cel care a făcut un lucru atât de omenesc.

Acest om nu a fost nicidecum indiferent de evenimentul în cauză, ba din contră. Inima sa de tată a fost răvășită pentru fetița lui de trei an și jumătate care acum nu mai e. Ce e important este că înțelepciunea și empatia sa i-a permis să vadă dincolo de durerea pe care o simțea.

A văzut în mod rațional că ucigașul nu este nimic altceva decât o persoană extrem de instabilă emoțional, plină de traume și frustrări, fără un sentiment al valorii personale și al valorizării binelui. Nici nu ne putem imagina prin ce a trecut un astfel de om de a ajuns în această situație.

Într-un alt caz, Joseph Sturek, un asistent la unitatea de sănătate mentală și psihoterapie de la Spitalul de Stat Islip din NewYork s-a simțit teribil de întristat când fetița lui, Jennifer, în vârstă de doisprezece ani a fost găsită de fratele ei, ucisă cu brutalitate în urmă cu câteva zile.

Când dovezile au indicat clar că făptașul este vecinul său, un băiat în varstă de 15 ani, Sturak a declarant “Trebuie să îl iertăm pe băiat. Este foarte bolnav. Jennifer ar fi vrut să-l iertăm.

Poate că ești puțin șocat de relatările celor doi bărbați a căror fetițe au avut parte de asemenea orori. Într-adevăr, nu mulți dintre noi suntem capabili de asemenea acte și nu le vedem logica. Însă bărbații în cauză sunt cât se poate de sănătoși fizic și emoțional.

Ei nu sunt indiferenți la maltratarea și moartea fetițelor, ci găsesc puterea de a trece peste evenimentul în sine și de a face bine acolo unde se poate, în ciuda celor întâmplate. Acești doi oameni își pot păstra empatia în această situație extremă. Astfel, putem afirma că empatia este caracteristica oamenilor puternici.

Empatia te face om

În cele două exemple putem observa două elemente care merită luate în seamă: comportamentele abuzive duse la extrem din partea băieților și empatia de care dau dovadă tații fetițelor, în dorința lor de a-i ajuta pe aceștia. Atitudinea și comportamentele distructive ale celor doi băieți pot scandaliza, pe bună dreptate, pe oricine. Gravitatea faptelor este, fără îndoilă, una foarte mare.

Referitor la atitudinea și comportamentele celor doi bărbați, lucrurile stau cu totul altfel, aflându-se la poli total opuși. Dacă faptele celor doi băieți sunt condamnabile, ale bărbaților sunt admirabile, pline de compasiune și empatie.

Tu ce atitudine ai vrea să ai? Cu siguranță că nu prima, dar e și foarte greu să ne consierăm capabili de a doua. Cu toate astea, putem fi de acord cu un lucru: primul scenariu este lipsit de umanitate, iar în al doilea, umanitatea își atinge apogeul prin empatia acordată.

A fi empatic este o caracteristică umană. Empatia te face om. Se spune că un lucru este la fel de valoros pe cât este de greu de obținut. Dacă facem paralela cu situațiile de mai sus, putem înțelege cât de valoroasă este empatia.

Empatia prin acceptare și iertare

Desigur, empatia nu este o chestiune de “a fi sau a nu fi”. Ea este o abilitate, iar trăsătura de a fi empatic se dobândește treptat și se desfășoară pe un continuum. Asta înseamnă că poți fi puțin empatic, foarte empatic, extrem de empatic sau potrivit de empatic. În orice caz, empatia este relativă.

Iar dacă empatia este în primul rând o abilitate, ea se poate învăța. Sunt mai multe componente care alcătuiesc empatia, iar vestea bună este că noi le putem dezvola la propria persoană.

În primul rând este nevoie să accepți o situație sau o persoană, iar abia apoi o poți ierta. Aceste două lucruri sunt, în opinia mea, apogeul empatiei. Aceste două lucruri depind foarte mult de context și de tăria noastră de caracter. Contextul nu-l putem controla, dar caracterul nostru merită șlefuit zilnic.

Rafinarea caracterului și a minții noastre, în scopul de a dobândi empatia prin acceptare și iertare se realizează atunci când combatem tendințele de a judeca și de a critica. Acestea două din urmă sunt cancerul pentru relațiile interpersonale.

Din judecată și din critică se nasc o bună parte din problemele și conflictele dintre oameni. Dacă reușești să combați aceste tendințe, vei fi mult mai uman și empatic.

Acceptarea și iertarea este o provocare și pentru mine. Caut, de fiecare dată când am ocazia, să îmi analizez gândurile și să combat tendința mea de a judeca și a critica. Știu că acest lucru mă va face un psiholog mai competent și, mai important, o persoană mai bună. Aceasta este motivația mea, sper să o găsești și tu pe a ta.

Empatia prin renunțare la critică și judecată

A renunța la critică și judecată nu este un lucru ușor. Ele sunt, de fapt, rezultatul unui stil de gândire extrem de toxic, învățat de-a lungul vieții. Schimbarea constă în a identifica tiparele de gândire care au dus la critică și judecată și de a le înlocui cu alte tipare ce duc inevitabil la acceptare și iertare, la empatia dorită.

Astfel, vreau să îți ofer trei insight-uri la care te invit să reflectezi pentru ca, în timp, să renunți la gândirea de tip critică și judecată și să o adopți pe cea de acceptare și iertare prin care se caracterizează empatia.  

1. Acceptă imperfecțiunea oamenilor ca formă inerentă a existenței umane. Sunt câteva lucruri în viața asta care sunt atât de evidente încât parcă nici nu avem dubii la ele: că fiecare om va muri la un moment dat, că vremea este schimbătoare, că schimbarea e la ordinea zilei.

Printre aceste lucruri se află și imperfecțiunea oamenilor. Toți avem defectele noastre într-o mai mare sau mai mică măsură. Noi nu putem controla sau influența imperfecțiunea umană. Ea pur și simplu există ca o proprietate a vieții, o condiție de care oricum ne vom lovi la un moment dat.

Dacă imperfecțiunea oricum există și oricum suntem și vom fi afectați de ea, ce sens ar mai avea să ne deranjeze? E o normalitate care nu se va schimba. Hai să nu ne mai concentrăm pe ea atunci. Făcând acest lucru, empatia noastră va fi mai ușor de arătat.

2. Răzbunarea și furia mai rău fac. Din punctul anterior reiese că suntem înclinați spre imperfecțiune, și e adevărat. Nu vreau să spun că suntem răi, ci să suntem predispuși să facem greșeli.

Însă dacă suntem înclinați biologici să facem rău ori să ne înfuriem, asta nu înseamnă că acest impuls trebuie să ne și domine. Când faci un bine, te simți bine, dar când faci un rău ajungi să te simți rău în cele din urmă.

Și eu și tu avem impulsul de a recurge de a face fapte rele. Gelozia, lăcomia, mândria ori alte vicii există în fiecare dintre noi într-o anumită măsură. Și îndrăznesc să spun că e normal să fie așa datorită înclinației noastre biologice. Dar nu e normal să cădem la mila lor.

„Să gândeşti este dificil. De aceea, majoritatea oamenilor judecă“–Carl Gustav Jung

De la impulsul de a face rău, de a critica și judeca și până la fapta în sine intervine rațiunea noastră. Avem tot dreptul de a alege cum vrem să ne comportăm. În ciuda înclinației noastre de a face rău, hai să ne dovedim empatia printr-un stil de gândire rațional, având comportamente pe măsură. Asta ne duce la punctul trei.

3. Aplică justiția. Avem înclinații spre împerfecțiune. Ne vine mai la îndemână să criticăm și să judecăm decât să acceptăm și să iertăm. Dar impulsul nostru nu echivalează acțiunea. Ești responsabil pentru deciziile tale, iar comportamentele tale atrag diferite consecințe de tipul răsplată sau pedepasă.

Și e normal și benefic să fie așa. Dacă ceea ce faci tu este bine, răsplata te va încuraja să faci și mai mult bine. Dacă ce faci este rău, vei fi pedepsit și-ți vei învăța lecția. Justiția este o metodă excelentă de a dezvolta empatia la tine însuți și la alte persoane. Așadar, dreptatea este o virtute ce merită respectată pentru binele tuturor.

Empatia prin validarea emoțională

O altă modalitate prin care-ți poți antrena empatia, poate mai simplă și mai practică este de a valida emoțiile celor din jur (e valabil și pentru emoțiile tale). Validarea emoțională înseamnă că emoția unei persoane are sens pentru tine, chiar dacă modul în care persoana gândește este incorect.

Spre exemplu, dacă tu ai fost înșelat, durerea ta emoțională are sens pentru mine. Caut să mă conectez cu suferința ta emoțională, admit faptul că nu meritai așa ceva și vreau să cred că-mi dau seama cât îți este de greu.

Însă nu pot fi de acord cu tine când spui că faptul că te-a înșelat e cel mai rău lucru și că te-a distrus complet. Poate aveați un copil și erați căsătoriți, poate te înșela și fugea cu toți banii tăi, poate în durerea și nebunia ta, comiteai o faptă penală și ajungeai în închisoare. Dacă e să ne gândim la astea, e clar că nu ești distrus și că nu e cel mai rău lucru posibil.

Eu sunt convins că suferi, că ai motiv pentru care să suferi, că valorizai această relație, pe această femeie și că plănuiai un viitor frumos împreună, însă nu sunt de acord cu convingerea ta cum că ești distrus și condamnat la nefericire. Eu îți accept și îmbrățișez emoția, însă nu sunt de acord cu stilul tău de gândire pentru că e nerealist și își face rău. Asta este empatia.

Prin același procedeu vei trece și tu pentru a-ți dezvolta empatia. Doar caută să înțelegi motivul pentru care cineva suferă, găsește sensul suferinței sale, dar nu fi neapărat de acord cu gândrea sa toxică.

Nu e nevoie să ai pretenția imediată să gândească rațional. În astfel de momente cu toții suntem susceptibili. Dar de asta ești tu acolo, să îi oferi sprijinul tău emoțional, să-ți oferi empatia.

Empatia orientată spre propria persoană

E un lucru frumos să oferi empatia ta oamenilor. Dar la fel de frumos și corect este să primești și tu empatie la rândul tău. Pentru sănătatea ta mintală și emoțională, e nevoie să te simți înțeles, să-ți exprimi emoțiile și să primești empatia de care ai nevoie.

Empatia poate veni din două direcții: de la alți oameni și de la propria persoană. Doar caută acele persoane cu care te poți conecta și te poți deschide. Poate fi vorba de un prieten foarte bun, partenerul de cuplu, un terapeut sau un membru al familiei.

Condiția necesară pentru acești oameni este ca ei să fie sănătoși emoționali. Cu cât o persoană este mai stabilă emoțional, cu atât va fi mai capabilă de empatia necesară ție. Tu decizi cui merită să-ți deschizi sufletul.

Cu privire la empatia proprie orientată spre tine însuți, ea capătă forma auto-compasiunii. Auto-compasiunea este, de fapt, o terapie în sine foarte eficientă care va aduce beneficii pe plan fizic și emoțional. Nu o voi detalia mai mult deoarece am scris deja un articol despre acest subiect pe blog.

Când nu este indicat să folosești empatia

Să ne înțelegem: empatia merită oferită doar atunci când este cu adevărat nevoie de ea. Mai exact empatia e necasară în situații în care nevoile emoționale nu sunt îndeplinite: de a fi înțeles, de a nu fi singur, de a fi apreciat, de a fi iubit etc.

Însă dacă e vorba de furie inutilă, de dramă exagerată, de scene puerile și scenarii iraționale, lucrurile se schimbă. Aici nu trebuie oferită empatia. Persoana doar se victimizează, iar dacă oferi empatie nu faci decât să-i încurajezi comportamentul.

Văicărerile inutile nu reflectă o durere reală, ci doar niște toane emoționale venite din neîndeplinirea unor mofturi ori prin cedarea puterii personale, asumând rolul de victimă.

Dacă o persoană își dorește ceva, întrebă-te dacă dorința sa vine dintr-o nevoie emoțională reală, neîndeplinită (exemplu: își dorește o relație pentru că se simte singur de mult timp). Însă dacă e o nevoie emoțională, să o numim artificială (exemplu: vrea o mașină ca să arate cine este, vrea jucăria aceea că s-a plictisit de cea veche), empatia nu-și are locul. Ba mai mult, îi vei face mai mult rău respectivei persoane pentru că-i vei încuraja atitudinea imatură emoțional.

Rămâne la înțelepciunea ta să analizezi contextul în care ești pus, de a cântări lucrurile și de a decide dacă și cum omul din fața ta merită să beneficieze de empatia ta.

Ce se întâmplă dacă nu primești empatia la momentul potrivit

Empatia nu este un moft emoțional, ci o necesitate emoțională. Empatia este una din ingredientele necesare pentru creșterea noastră sănătoasă ca oameni. Exact cum un copac are nevoie de apă, soare și o temperatură potrivită pentru a crește, la fel și un om are nevoile sale pentru a crește, printre care și cea de empatie.

Dar ce se întâmplă când empatia nu vine la momentul potrivit, pentru nevoile noastre emoționale? Cu siguranță, doar lucruri negative, cele mai intense luând forma unor traume emoționale. De regulă acest lucru se întâmplă în copilărie, uneori și la vârsta adultă.

Astfel, consecințele negative care se pot perpetua pe întreaga noastră viață și a o sabota sunt:

1. Tentativa de a-i face pe plac părintelui invalidant și a-l impresiona, astfel încât să fii acceptat. În copilărie empatia e mai necesară ca oricând. Din nefericire, unii părinți nu sunt capabili să ofere empatia copiilor lor.

Acest lucru va duce la credința cum că empatia se obține doar dacă muncești pentru ea. Astfel, vei crește considerând că nu meriți iubire și acceptare și că trebuie să alergi pentru ele, făcându-le plăcerile celor din jur. Asta poate duce la cea de-a doua consecință:

2. Inversarea rolurilor de atașament prin îngrijirea celorlalți, în special a părintelui care invalidează. Dacă nu primești empatia ajungi să crezi că trebuie să ai grijă de alții pentru ea.

Faci acest lucru în repetate rânduri și devine un mod de a fi. Vei crește și vei avea tendința obsesivă de a te autosacrifica pentru alții, crezând că doar așa vei fi acceptat și validat. Din nou, acest lucru este greșit.

3. Escaladarea exprimării emoționale (urlete, țipete). Unii dintre noi suntem mai vulnerabili și sensibili emoțional. Dacă empatia nu este simțită în momentele delicate, iar auto-controlul nu este bine dezvoltat, situația se poate solda cu comportamente exagerate: uși trântite, injurii, comportamente agresive etc.

4. Refugiu în fantezie și vicii. Aici nu e nevoie de multe explicații. Am auzit deja amândoi despre situații în care persoana bea, fumează, recurge la sex sau la fantezii sexuale pentru a încerca să-și îndeplinească nevoile emoționale. Această consecință este una dintre cele mai grave și periculoare.

5. Implicare în comportamente sexuale excesive pentru a simți afecțiune și dorință din partea altora. Face referire și derivă din punctul anterior, dar merită menționată într-un chip special. Tendințele de validare emoțională nesănătoasă se pot materializa în comportamente sexuale compulsive.

6. Intelectualizarea și negarea nevoilor emoționale. E credința de a te considera puternic dacă nu primești empatia. Consideri că nu ai nevoie de ea. În realitate, oricine are nevoie de empatie.

Toate acestea duc la și adâncesc problemele emoționale cum ar fi dependențe, dereglare emoțională, dramatizare, anxietatea, alexitimie, tulburări de consum de substanțe și relații toxice.

Concluzie

Așadar, empatia este o componentă esenția a vieții de relație și un stâlp pentru stabilitatea noastră emoțională. Empatia este o caracteristică și o abilitate care poate fi antrenată, fiind totodată cea care umanizează omul. Empatia este un semn al oamenilor sănătoși emoțional, este un simbol al oamenilor puternici.

Lucian Pușcașu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebookprecum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger

E-BOOK GRATUIT DESCOPERĂ-ȚI VOCAȚIA
Sunt de acord să mă abonez la acest blog.
Dacă îți place acest Blog înscrie-te acum în comunitatea educației emoționale Semped și vei primi informații săptămânale prin e-mail. Totodată vei primi cadou eBook-ul "Descoperă-ți și trăiește-ți Vocația"
Vei primi 2 articole gratuite pe săptămână prin e-mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *