Home » Blog » Gândeşte precum Profesorul. Psihologia serialului La Casa de Papel

Gândeşte precum Profesorul. Psihologia serialului La Casa de Papel

La casa de papel

Îmaginează-ţi cum ar fi să poţi vedea viitorul. Să ştii ce se va întâmpla, când se va întâmpla, cum se va întâmpla şi unde se va întâmpla un lucru şi, mai ales, ce consecinţe va avea asupra ta. Să ai o viziune atât de clară asupra viitorului încât să nu ai niciun dubiu cu privire la faptul că lucrurile nu s-ar întâmpla aşa cum îţi doreşti. Dacă ai văzut serialul “La Casa de Papel”, despre care îţi voi vorbi în continuare, probabil că intuieşti că acest scenariu e posibil într-un mod foarte realist.

Îmainează-ţi cum ar fi să poţi înlătura fiecare risc care ameninţă obiectivele tale, oricât de periculoase ar fi ele. Să ai abilitatea de a vedea clar fiecare mică ameninţare şi să ştii cum să o ocoleşti în cel mai subtil mod posibil, astfel încât, din exterior, oamenii să vadă un om pe care norocul parcă îl însoţeşte pretudindeni când, de fapt, el acţionează la perfecţie, cu profesionalism şi bună ştiinţă.

Imaginează-ţi cum ar fi dacă, de aici înainte, vei lua cele mai bune decizii pentru viaţa ta. Doar ştii clasicul clişeu: luăm decizii greşite, învăţăm din ele, iar pe viitor ne promitem să acţionăm mai bine, dar plătind preţul pentru eroarea comisă în prezent. Dar dacă, pentru o secundă, s-ar găsi o metodă prin care să nu mai iei decizii greşite. Niciodată.

Fiecare decizie, mai mică sau mai mare, te-ar duce către o lume cum doar în fanteziile tale găseşti. Toate ezitările şi calculele tale ar fi înlocuite cu dorinţa de a decide din nou şi din nou, ştiind că riscul e redus la zero, iar câştigul e absolut.

Fiecare act decizional ar fi o treaptă pe scara succesului care te-ar duce spre un cer pământesc, un ideal care este posibil în lumea reală, dar la care doar foarte puţini oameni au acces.

Imaginează-ţi cum ar fi să fii cu cinci paşi înaintea tuturor, iar ei până să îşi dea seama, tu să fi obţinut de mult ceea ce ţi-ai dorit. În cele din urmă, imaginează-ţi că tot ceea ce vei planifica se va întâmpla conform planului.

Deşi toate aceste idei par ideale, iar idealul nu poate fi niciodată atins, serialul La casa de papel ne întoarce această preconcepţie la 180 de grade! Astfel, La casa de papel oferă o portretizare a consecinţelor reale ale unui plan făcut cu cap, realizat la virgulă, în cele mai minuţioase detalii.

Gândeşte precum Profesorul din La casa de papel

Pornesc de la premisa cum că ai văzut deja serialul La casa de papel, deci vei înţelege despre ce voi vorbi în următoarele rânduri, din punct de vedere al acţiunii serialului. Nu voi scoate în evidenţă calitatea serialului şi nu-l voi cataloga ca fiind “bun sau rău”. Nici măcar despre procesul şi importanţa planificării nu vom vorbi pentru că am făcut deja asta în articolul trecut.

Ceea ce avem de învăţat, în opinia mea, din La casa de papel, este modalitatea de gândire a Profesorului, de la deciziile raţionale pentru viitor până la acţiunea în situaţii limită. Am analizat serialul La casa de papel şi am observat câteva tipare comune de gândire şi de abordare a problemelor pe care le poţi adopta şi tu în viaţa de zi cu zi.

Sun Tsu şi Arta Razboiului, Profesorul şi La casa de papel

Înainte de a vedea principiile propriu zise, aş vrea să aduc credit lui Sun Tzu. Acesta a fost celebrul general chinez care a trăit acum 2500 de ani, ce a revelat în cartea sa “Arta Războiului” principalele tactici de abordare a unei situaţii de razboi. Pe scurt, sunt nouă principii descrise de către Sun Tzu ca fiind fundamentale pentru atingerea victoriei în războaie.

Deşi în timpurile în care trăim nu mai avem parte de războaie şi cuceriri clasice, cartea de faţă e mai de actualitate ca oricând. Aceste tactici le-am regăsit în construcţia firului narativ pentru La casa de papel, într-o formă foarte subtilă. Astfel, principiile Artei războiului nu sunt aplicabile doar în conflictele dintre naţiuni, ci în problematicile din rutina zilnică.

1. Cunoaşte-ţi adversarul, cunoaşte-te pe tine însuţi

a) Cunoaşte-te pe tine însuţi

Expresia “a te cunoaşte pe tine însuţi” e esenţa filosofiilor greceşti. Ea e gravată la intrarea oracolului din Delphi pentru a aminti fiecărui trecător care e condiţia absolut necesară pentru orice realizare din viaţa sa. Profesorul a respectat acest principiu fără nicio abatere.

La casa de papel începe cu selectarea membrilor viitoarei bande. Deşi combinaţia lor pare nebunească la prima vedere, adevărul e că punctele forte ale unora compensează slabiciunile altora.

Profesorul a analizat bine profilul lor psihologic, care s-a dovedit a satisface criteriile sale de selecţie. Astfel, Profesorul îi cunoştea pe fiecare în parte mai bine ca oricine: speranţele, nevoile şi interesele fiecăruia şi le-a folosit eficient pentru a crea banda perfectă care avea să dea spargerea secolului Băncii Spaniei.

Principiul “cunoaşte-te pe tine însuţi” nu e valabil doar în cazul grecilor antici şi nici doar pentru o trupă de nebuni care vor să jefuiască Banca Spaniei ca în La casa de papel. Acest principiu are aplicaţie în toate domeniile vieţii, în cel mai mic amănunt. D

acă viaţa e o călătorie de creştere şi învăţare, unde nevoia de a fi deschis şi flexibil la schimbare e singura certitudine, atunci acest principiu te va duce nu doar la salvare, ci și la creştere şi prosperitate.

Aşadar, valorizează-ţi timpul, respectă-ţi priorităţile şi asimilează experienţele. Dacă ţii cont de aceste trei condiţii, vei urca, nu în primul rând pe scara succesului, ci vei coborî în abisul propriei fiinţe, iar ce vei găsi acolo va avea mai multă valoare decât avuţiile din lumea exterioară.

b) Cunoaşte-ţi adversarul

Caracterul manipulativ al profesorului e prezent pe toată durata serialului La casa de papel. Ca un maestru păpuşar, Profesorul cunoaşte slăbiciunile fiecărei marionete şi le exploatează într-un mod atât de subtil, încât furia lor generează haos şi dezbinare între adversari, fără măcar a bănui că există cineva din exterior care trage sforile.

Tot în primul sezon din La casa de papel observăm cum Prefesorul exploatează punctele slabe ale lui Raquel Murillo pentru a se apropia de ea. El se informează despre situaţia sensibilă a familiei ei, despre conflictele maritale cu soţul şi le foloseşte într-o manieră contraintuitivă la fiecare telefon de negociere pentru a deruta şi mai mult adversarii şi a câştiga timp.

Ca un campion şahist, Profesorul îşi calculează fiecare mişcare în toate scenele ce alcătuiesc serialul La casa de papel, dar mai ales în a-i determina pe oameni să facă ceea ce îşi doreşte el, într-o manieră atât de subtilă încât, din exterior, totul pare natural, decurgând de la sine, făcă ca nimeni să bănuiască că el sau altcineva conduce lucrurile într-o anumită direcţie.

Într-o altă scenă, Profesorul îl destabilizează psihic pe Alberto, soţul lui Raquel, determinându-l să se încaiere într-o bătaie fizică pe un drum pustiu. Subtilitatea şi dibăcia Profesorului se remarcă prin faptul că nu-l înfruntă direct pe adversar, ci îl determină pe el să pornească cearta. Prin aceasta, manipulatorul câştigă două avantaje: 1) timp şi spaţiu, întorcând ulterior situaţia în favoarea lui şi 2) credit din partea lui Raquel de care se va folosi ulterior pentru a se apropia şi mai mult de ea: “Salva, îmi pare bine că l-ai bătut pe soţul meu!”

Ca un jucător profesionist de poker, Profesorul împarte cărţile fiecărui jucător astfel încât el să nu aibă cea mai bună mână, dar ca fiecare să joace cu mâinile dorite de el. Toate acestea se întâmplă fără a exista bănuiala că cei de la masă joacă cu cărţile oferite de către Prefosor.

În caz că lucrurile aveau să scape de sub control, iar inamicii reuşeau la o nouă rundă să împartă ei cărţile, Profesorul izbutea cu ceea ce i se oferă, într-o manieră plină de eleganţă şi mister.

În general, acţiunea serialului La casa de papel se petrece tăcut, departe de ochii mulţimii. În rare cazuri, cunoaşte câteva momente de impact mondial. Acestea constau în apariţiile Profesorului, constrâns să joace cu cărţile oferite de către inamici, dar într-o formă la care ceilalţi nu s-ar fi aşteptat.

Astfel acesta dă în vileag înscenarea cum c-ar fi ucis-o pe Raquel/ Lisabona, tratamentul crud la care a fost supus Rio şi incompetenţa autorităţilor, făcându-i pe el şi banda sa să pară nevinovaţi în faţa adunării de oameni, câştigându-le simpatia.

De prea multe ori ne aruncăm cu capul înainte pentru a întâmpina situaţii şi oameni fără ca măcar să avem habar în ce ne băgăm.

Orice situaţie aduce atât oportunităţi, cât şi riscuri, iar oamenii au propriile lor interese de care trebuie să ţii cont pentru a şti dacă costurile asocierii tale cu ei sunt mai mari decât beneficiile. În acest caz, ai face bine să stai departe, sau mai bine să întorci lucrurile în favoarea ta.

A înţelege aşadar cum funcţionează oamenii şi care sunt intenţiile lor reprezintă o prioritate pentru tine, iar exemplele din La casa de papel ilustrează cel mai bine acest lucru.

2. Mintea ta e cea mai preţioasă armă

Era un citat de-a lui Napoleon Hill care spunea că mai mult aur s-a scos din minţile oamenilor decât s-a extras din pământ. Adevăratele comori iau naştere din dedesubturile minţii noastre, şi nu în plan exterior.

Tot ceea ce există în lumea reală a fost realizat de oameni, prin mintea lor. Aşadar, mintea e un instrument minunat care poate atât să creeze, cât să şi distrugă, iar în La casa de papel putem observa aceasta în nenumărate cazuri.

De studiul întregii minţi umane se ocupă psihologia ştiinţifică, deci nu voi intra prea mult în detalii în acest articol. Astfel, voi puncta doar două idei care mi s-au părut mai relevante şi mai vizibile în La casa de papel, idei cu care aş vrea să rămâi.

a) Gândire raţională

Capacitatea de a gândi clar, realist şi analitic e crucială pentru a lua cele mai bune decizii. În foarte multe cazuri, facem contrariul, deci luăm deciziile pe bază de emoţii şi ajungem să le regretăm mai târziu.

Emoţiile sunt foarte bune în sinea lor. Ne colorează viaţa şi ne fac să simţim că trăim cu adevărat. Problema apare când noi aplicăm funcţia lor în luarea de decizii. Aşa iau naştere certurile, conflictele, învinovăţirea şi, în general, lucrurile regretabile. Nu folosi aşadar emoţiile în contexte în care nu îşi au locul.

Într-o scenă din La casa de papel, în care lucrurile scapă de sub control, profesorul trebuie să vină cu o nouă soluţie la problema apărută. Interesant este că îşi dă seama ce a provocat problema şi cum aceasta îl afectează: “Nu pot gândi. Sunt prea ataşat de emoţiile pe care le simt.” Astfel, evită să ia decizii pe moment, eliberându-se de constrângerile emoţionale, făcând ordine în gânduri.

Gândirea raţională e cea care face lumină în haosul minţii noastre. Nu ar trebui ca emoţiile să înlocuiască niciodată raţiunea şi nici invers. Consecinţele acestui fapt sunt uşor observate şi în La casa de papel:

Apropierea Profesorului faţă de Raquel aproape că compromite planul, furia şi revolta lui Tokyo creează conflict ce poate fisura unitatea în grup creată în ultimele cinci luni, iar pasiunea lui Denver pentru Monica îi întunecă judecata şi îl face uşor influenţabil. Sunt doar trei scenarii, dar sigur te poţi găsi regăsi şi tu în ele. Reţine aşadar că îmbinarea emoţiilor cu raţiunea nu aduce nimic bun, cel mai adesea.

Încă o dată, nuaş vrea să crezi că una e mai bună ca cealaltă, ci că atât emoţiile, cât şi raţiunea trebuie folosite în contexte specifice de viaţă. Pentru aceasta voi îndetalia această idee în următorul subpunct. Recomandarea este să îţi dezvolţi ambele laturi: şi cea raţională, şi cea emoţională pentru a beneficia la maxim de ele.

Personal, sunt o persoană foarte emotivă căreia nu îi place să ia decizii cu capul ci cu inima, dar de-a lungul timpului am realizat că e nevoie să îmi dezvolt şi cealaltă latură decât cea înnăscută. Astfel, în prezent, îmi planific timpul, analizez experienţele şi descopăr multe alte lucruri şi extrag învâţături, fără a mă ataşa emoţional de ele, în caz că ele se dovedesc a fi greşite.

Gândirea raţională e un act cultural, dezvoltat prin efort susţinut. Noi nu suntem făcuţi să gândim raţional, ci să căutăm reproducere. Spre exemplu, o lucrare academincă sau un eseu ştiinţific necesită mult mai multă concentrare şi efort mintal, comparativ cu un act sexual.

Deci aşteaptă-te să te simţi incomod când gândeşti. Vor apărea conflicte între idei, remuşcări, sentimente de intoleranţă la incertitudine şi poate chiar frustrări cu privire la propria persoană. În ciuda disconfortului, aminteşte-ţi că gândirea raţională ne deosebeşte de animale, cel puţin într-o primă fază.

La casa de papel şi importanţa emoţiilor

Frumuseţea filmului îmbină multe elemente de conflict psihologic dus la extrem, comportamente contradictorii şi personaje eterogene, iar punerea lor la comun evidenţiază şi mai mult individualitatea fiecăruia.

Are coerenţă logică îmbinată cu situaţii dramatice, de suspans şi de contraintuiţie. Pe lângă toate acestea, un element aş scoate în evidenţă: îmbinarea emoţiilor cu raţiunea care va aduce fie rezultate dezastruoase, fie comori ce nu constau în câştiguri materiale.

Încă de la început, Profesorul taie orice cale de înfiltrare a emoţiilor în planul său. Le dă membrilor trupei nume de oraşe, le interzice să aibă legături personale, le oferă activităţi de relaxare doar ca recompensă pentru studiul planului.Teoretic, el caută să construiască o lume a raţionalului. De ce? Pentru că doar asupra raţiunii poţi avea control, dar asupra emoţiilor nu.

Pe parcurs însă, emoţiile îl fac să descopere dragostea, extazul, neprevăzutul şi pasiunea, dar şi să fie la un pas de a nărui tot planul. Emoţiile l-au ajutat să simtă această călătorie împreună cu banda sa şi să câştige mai mult decât banii Băncii Spaniole.

Emoţiile l-au ajutat să creeze legături atât de puternice încât nici măcar raţiunea nu le putea gestiona sau subjuga: “Denver, Rio a comis o greşeală, dar şi tu ai greşit. Ţi-ai târât tatăl pe acoperiş, puteaţi să muriţi amândoi – dar banda a fost acolo. Helsinki, ai dus maşina la fier vechi, dar nu ai distrus-o – banda a fost acolo. Ai oprit maşina târziu, Narobi. Şi a intrat poliţia. Şi aţi scăpat prin tunel pentru că Berlin.. a rămas să îi întârzie – Banda a fost acolo. Am făcut o greşeală. Am scăpat frâiele. Dar banda a fost acolo.

Emoţiile trăite lângă alţi oameni crează legături profunde ce nu pot fi rupte, indiferent de logica raţiunii. Raţiunea e forate bună în luarea deciziilor, ajustarea planurilor şi analiza şi învăţarea din greşeli, dar ea e fără putere când emoţiile ne copleşesc. „Raţiunea este sluga emoţiilor.” – David Hume

b) Gândire flexibilă

După cum am mai spus şi în articolul precedent, a întocmi un plan bun nu e decât primul pas din o mie spre realizarea obiectivelor, dar planificarea continuă reperzintă restul de 999. Aici apare gândirea flexibilă.

Trăim într-o lume dinamică, în continuă mişcare, iar schimbarea apare la tot pasul. Schimbările în cele mai multe cazuri interferează cu planul nostru iniţial, fâcându-l să fie aproape nefolositor. E nevoie să te adaptezi continuu acestor schimbări prin a ajusta planul iniţial la noile cerinţe, altfel eforturile tale sunt zadarnice şi vei eşua.

Regizorii serialului La casa de papel ştiau acest principiu şi l-au utilizat pentru a crea intrigă şi acţiune continuă. Astfel, punctele de suspans apăreau atunci când unul sau mai mulţi protagonişti se abăteau de la planul iniţial

În astfel de momente, Profesorul era nevoit să regândească situaţia şi să ajusteze planul: s-a deghizat în om al străzii pentru a nu fi prins, a plecat în pădure pentru a-şi pierde urma şi a adăugat noi elemente şi strategii care să înlăture cât mai repede obstacolele şi să îi facă pe aliaţii săi să ajungă mai repede la obiectivul lor.

În viaţa de zi cu zi avem parte de diverse situaţii neprevăzute. Un plan static şi rigid nu ne va ajuta pe termen lung deoarece natura şi societatea nu se adaptează la nevoile noastre. În domeniul antreprenorial nu firmele cele mai mari supravieţuiesc pe timp de criză, ci acelea care se adaptează noilor cerinţe de pe piaţă, care rămân flexibile.

Chiar dacă nu eşti antreprenor, nu eşti scutit de provocările din rutina zilnică. Unele dintre ele sunt aşteptate, iar altele apar din senin. Datoria ta este să îţi dezvolţi o gândire flexibilă care să te ajute să îţi adaptezi întreaga existenţă la orice lucru neaşteptat şi nedorit.

3. Scopul tău nu este să îţi învingi inamicul, ci să îl supui fără luptă

Încă din primele momente am putut remarca originalitatea serialului La casa de papel care are tema de “jaf al mafiei”, dar într-o formă extrem de diferită de cel clasic, cu care ne-a obişnuit Corleone din “The Godfather”.

La casa de papel păstrează tema jafului, dar îi oferă o nouă perspectivă, mult mai intelectuală. Astfel, La casa de papel transformă ideea “jafului armat” într-un “jaf calculat”, dintr-un război al armelor şi al dominaţiei fizice, într-un război psihologic, în care inamicul nu este invins conştient, ci supus fără ca măcar să îşi dea seama.

Profesorul reuşeşte să creeze acest efect cu o precizie matematică în rândul poliţiştilor, punându-i pe piste false, punându-le la îndoială încrederea unora în alţii şi plantând sămânţa conflictului de ficare dată când avea ocazia.

a) Puterea persuasiunii

Caracterul manipulativ şi persuasiv al profesorului se resimte în toate interacţiunile pe care acesta le are de-a lungul derulării serialului La casa de papel. El e manipulativ cu duşmanii săi şi persuasiv cu aliaţii, totul în scopul executării la perfecţie a planului.

De foarte multe ori, oamenii nici măcar nu ştiu ce vor. Aici intervine elementul de persuasiune. Persuasiunea este etică, dar manipularea nu. În caz că nu vrei să jefuieşti şi tu monetăria Spaniei, aş spune să nu fii manipulativ, ci doar persuasiv. Determină-i pe oameni să adere la credinţele şi la dorinţele tale dacă ştii că aşa le faci un bine.

Cele mai multe realizări au plecat de la lideri care şi-au impus viziunea lor asupra celor din jur, oferindu-le un scop comun pentru care să lucreze. Acest principiu e uşor de observat şi în La casa de papel. Protagoniştii nu au niciun ţel de a comite o mişcare atât de mare până când Profesorul nu intervine cu planul şi viziunea sa. Dacă nu ar fi fost persuasiv, nu ar fi convins pe niciunul să-şi schimbe viaţa.

b) Negocierea

În filmele vechi, mafia lua tot ce îşi dorea cu forţa. Astăzi, avem o nouă perspectivă mult mai elevată şi mai manierată: negocierea. În serialul La casa de papel, negocierea este folosită ca strategie pentru a câştiga timp şi ca parte a planului prestabilit. Prin negociere, profesorul reuşeşte să restabilizeze situaţiile scăpate de sub control.

Acest tip de negociere are aplicaţie şi în zilele noastre. Nu aş vrea să te gândeşti la ea ca în forma clasică în care tu vrei să cumperi un produs din piaţă şi negociezi cu vânzătorul să mai taie din preţ. Negocierea presupune mai mult de atât.

E o artă prin care poţi schimba resurse minime personale cu servicii şi beneficii maxime din partea altor persoane. Pentru tot ceea ce e valoros trebuie să munceşti. Dar cine spune că trebuie să munceşti tu pentru toate? Lasă-i pe alţii să muncească şi învaţă să oferi cât mai puţin pentru a primi cât mai mult.

Pe lângă bani poţi ajunge la relaţii, oportunităţi, delegarea de sarcini, câştigarea timpului şi evitarea muncii excesive şi inutile. Practic poţi negocia orice într-o interacţiune cu o altă persoană când vine vorba de a primi sau a oferi ceva. Această abilitate n-ar trebui să lipsească din arsenalul tău.

Concluzie

La casa de papel este un serial care ilustrează foarte bine principiile războiului psihologic, a planificării îndetaliate şi a flexibilităţii la situaţiile neprevăzute. La casa de papel înfăţişează într-un mod uneori dus la extrem, dar realist, consecinţele luării de decizii pe bază de emoţii şi necesitatea raţiunii şi analizei pentru a combate problemele create.

Totodată, oferă o urmă de umanitate în care emoţiile pot fi simţite fără urmă de raţiune, iar efectele ei ajung să fie atât de înălţătoare încât niciun plan respectat cu stricteţe nu-l poate duce pe asemenea culmi.

Raţiunea te ajută să iei decizii neregretabile, dar emoţiile de fac să duci o viaţă pe care n-o vei regreta. Înţelepciunea constă în a şti când să asculţi de una şi când de cealaltă.

Lucian Puşcaşu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebookprecum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger

E-BOOK GRATUIT DESCOPERĂ-ȚI VOCAȚIA
Sunt de acord să mă abonez la acest blog.
Dacă îți place acest Blog înscrie-te acum în comunitatea educației emoționale Semped și vei primi informații săptămânale prin e-mail. Totodată vei primi cadou eBook-ul "Descoperă-ți și trăiește-ți Vocația"
Vei primi 2 articole gratuite pe săptămână prin e-mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.