Home » Blog » Imaginea de sine. Cum se formează stima de sine a unei persoane?

Imaginea de sine. Cum se formează stima de sine a unei persoane?

imaginea de sine

Imaginea de sine este compusă din totalitatea percepțiilor pe care le ai cu privire la propria persoană. Aceste percepții pot fi uneori pozitive, iar alteori negative. Ele alcătuiesc percepția generală pe care o ai despre tine însuți.

Imaginea de sine mai este numită și stima de sine, care poate fi ridicată (pozitivă) sau scăzută (negativă). În acest articol vom arăta cum se creează imaginea de sine, ce o face să fie pozitivă sau negative și cum poți face trecerea de la una la alta.

Stima de sine are două aspecte interrelaționate: implică un sentiment de eficacitate personală și un sentiment de valoare personală. Este suma integrată a încrederii în sine și a respectului de sine. Este convingerea că cineva este competent și merită să trăiască.

Explicații științifice pentru imaginea de sine

Literatura de specialitate a definit imaginea de sine în patru modalități, în funcție de modalitatea de a o aborda și analiza. Fiecare definiție are importanța ei în a înțelege ce este imaginea de sine, deci nu aș spune că una e mai corectă decât cealaltă.

În primul rând, cea mai de bază definiție este aceea că stima de sine este o atitudine de respect sau lipsă de respect față de propria persoană. Ca și în cazul oricărei alte atitudini care se ține față de un obiect dat, aceasta poate implica reacții cognitive, emoționale și comportamentale pozitive sau negative.

Dacă atitudinea ta față de tine însuți este una pozitivă, te gândești cu plăcere la cine ești și te comporți într-o manieră care să denote respect față de tine însuți, atunci imaginea de sine este una bună.

Dacă atitudinea este una negativă, caracterizată de evitarea de a te gândi la propria persoană datorită unor emoții negative și care e susținută de comportamente de autosabotare sau care te pun într-o lumină proastă, atunci imaginea de sine este negativă.

Un al doilea tip de definiție se bazează pe ideea unei discrepanțe între imaginea de sine pe care o ai în prezent (reală) și cea pe care ți-ai dori să o ai (ideală). Cu cât aceste două percepții sunt mai strânse, cu atât este mai bună imaginea de sine și cu cât este mai mare decalajul dintre cele două, cu atât mai multă încrederea de sine va avea de suferit.

Mai simplu spus, dacă ești în prezent așa cum ți-ai dori să fi în mod ideal, imaginea de sine coincide cu tot ceea ce îți dorești de la tine, deci va fi bună. Dar dacă ești tot mai diferit față de cum ai vrea să fi, imaginea de sine va fi negativă și nu-ți va plăcea propria persoană.

Un al treilea mod de a defini imaginea de sine este dat de răspunsurile psihologice specifice pe care o persoană le oferă când este întrebată detalii despre ea însăși, mai degrabă decât asupra atitudinilor generale. Aceste răspunsuri sunt unele afective, bazate pe sentimentele generate de gândul la propria persoană. Ele sunt pozitive versus negative sau acceptare versus respingere.

În cele din urmă, e o funcție sau o componentă a personalității. În acest caz, respectul de sine este privit ca o parte a sistemului de sine, sistem ce definește imaginea de sine în ansamblul ei. De obicei are legătură cu motivația, autoreglarea sau ambele. Așadar, respectul de sine definește imaginea de sine pe care o ai.

Din ce e compusă imaginea de sine

În primul rând, trebuie luat în considerare elementul cognitiv. Imaginea de sine înseamnă caracterizarea unor părți ale sinelui în termeni descriptivi: putere/ vulnerabilitate, încredere/ neîncredere, curaj/ slăbiciune. Înseamnă să te întrebi ce fel de persoană ești și să te poți descrie îndetaliat.

În al doilea rând, există un element afectiv cu valență pozitivită sau negativită. Afectivitatea se bazează pe părțile din care e compusă imaginea de sine (putere, vulnerabilitate, încredere etc.). În funcție de ele, se formează imaginea de sine.

În al treilea rând, există un element de evaluare, o atribuție a unui anumit nivel de demnitate conform unor standarde păstrate în mod ideal. Mai exact, ai anumite criterii cu privire la ce înseamnă pentru tine binele și răul.

Pe baza lor faci o judecată a elementelor personalității tale (putere, vulnerabilitate etc.) Dacă elementele sunt pozitive și satisfac criteriul, atunci vei avea o stimă de sine crescută. Dacă ele nu satisfac criteriul, stima de sine va fi negativă sau scăzută.

Cum apare imaginea de sine?

Percepțiile ce alcătuiesc imaginea de sine se formează în copilărie, în primii ani de viață. Imaginea de sine începe să se formeze încă de la vârsta de 2 ani. Dar pentru a se forma, trebuie să aibă din ce. E nevoie să existe acele percepții care să o formeze. De aceea, mintea copilului caută să extragă păreri despre el însuși de la oamenii din jurul său pentru a dezvolta imaginea de sine proprie.  

Din păcate, acest lucru nu este îndreptățit pentru tine. Ai propria libertate de a alege să îți construiești imaginea de sine după cum vrei tu și nu condiționat de alții. Vorbele și părerile părinților și cunoscuților nu sunt conforme cu realitatea, dar tu, copil fiind, tinzi să crezi tot ce ți se spune. Acest lucru nu ar fi neapărat rău dacă tot ceea ce primești din mediul exterior ar fi pozitiv. Imaginea de sine ar fi una bună.

Problema apare când feedback-ul nejustificat este negativ și nerealist. Astfel, mintea ta de copil care absoarbe totul ca un burete va trage concluzia cum că e greșit ceva la tine deoarece mama și tata nu au cum să greșească, pentru că ce spune mama și tata este sfânt! De aici pornesc o groază de probleme…

Când ești mic, nu ai capacitatea de a gândi critic și de a te analiza în mod obiectiv. În schimb, ai tendința de a asculta și internalize vorbele și faptele părinților tăi. Lucru firesc de altfel. Copilul crede și face ceea ce vede la mama și la tata. Dacă este apreciat, iubit și respectat, imaginea de sine va fi una pozitivă. Dacă este criticat, nevalidat și neînțeles, consecințele vor fi pe măsură.

Ai imaginea de sine negativă?

Dacă ai imaginea de sine negativă, deci o stimă de sine scăzută, vreau să conștientizezi că o cauză poate fi vocea părinților tăi care ți-au spus că nu ești bun în copilărie. Vorbele lor critice s-au întipărit în mintea ta, chiar dacă ele sunt neadevărate.

Cel mai probabil, poți găsi o grămadă de motive pentru a accepta ideea că ești o persoană valoroasă, însă vocea lor critică nu-ți dă voie să accepți asta. Trebuie să identifici această voce critică și să te convingi că este doar o convingere implantată de alții și care nu are niciun temei în lumea reală.

E nevoie să pui în balanță vocea critică cu argumentele și dovezile reale care susțin ideea că ai valoare și să le confrunți. Poți face acest lucru cerând ajutorul unui prieten sau mai bine a unui psiholog.

Pune pe foaie toate dovezile care contraargumentează părerea părinților și prin care poți să îți reconstruieși o nouă convingere și odată cu ea imaginea de sine în consecință. Acesta ar fi primul pas..

În ce direcție se dezvoltă imaginea de sine?

În primul rând, trebuie menționat faptul că prima nevoie a oricărui copil este siguranța. De aici pleacă tot. Siguranța este fundamentul pe care el își poate crea nu doar imaginea de sine, ci și percepția sa timpurie despre ce înseamnă oamenii și viața în ansamblul ei.

Importanța atât de mare a nevoii de siguranță e un lucru firesc, de altfel. E înscris în codul genetic al specie noastre să căutăm siguranța pentru că ea ne garantează supraviețuirea. Și oamenii la vârsta adultă o caută. Preferăm să știm că avem garanția unei vieți sigure decât să ne avântăm spre necunoscut. Dacă pentru adulți siguranța e priortară, cu atât mai mult va fi pentru copil.

Astfel, în mod intuitiv, copilul caută să câștige siguranța în mediul în care trăiește. În această direcție, el își dezvoltă o serie de metode proprii pe care le învață sub forma unor regularități la contactul cu mediul exterior, care îi aduc siguranța.

Spre exemplu dacă plâng, mama vine și mă ia în brațe, deci mă liniștesc și mă simt în siguranță. Dacă arăt cu degetul spre biberon mama mi-l aduce, eu mănânc din el și astfel supraviețuiesc. Dacă vreau să fiu schimbat de scutec, plâng, spre a o atenționa pe mama de nevoia mea de a fi curat. Mama are grijă de mine, iar eu mă simt în siguranță.

Sămânța care devine copac

Aceste exemple de regularități sunt relativ simple, formate în sânul familiei. Dar ele pot crește în complexitate atunci când copilul pășește înafara familiei, la contactul cu lumea și viața reală. Nevoile sale de siguranță, iubire, atenție și înțelegere rămân la fel, dar nu mai pot fi aplicate aceleași reguli învățate. Ele trebuie îmbunătățile și adaptate la noul mediu, mediul social.

Astfel, se formează primele reguli și asumpții prin care copilul învață cum funcționează mediul, cum funcționează el ca persoană și care sunt efectele celor două. Dacă efectele sunt pozitive și nevoile sunt îndeplinite, stima de sine va fi pozitivă. Dacă efectele sunt contrare, stima de sine va avea de suferit.

Asumpţiile învăţate în copilărie sunt de tipul oamenii mă vor ______ (iubi, respinge trăda, înțelege, accepta, pedepsi, alunga, ajuta etc.) dacă se întâmpla regula aceasta _____ (mă comport frumos, ei pleacă oricum, am performanțe ridicate, nu acord încredere, ofer respect etc.) atunci am parte de siguranță și o păstrez.

Astfel, se pune întrebarea “Ce fel de persoană trebuie să fiu ca să nu mai fiu ameninţat/ expus la pericole (fizice, sociale etc)?”. Această întrebare poate genera o mulțime de probleme… În funcție de cum răspunzi, vei dezvolta imaginea de sine în mod superficial sau în mod real.

Imaginea de sine reală vs. imaginea de sine falsă

Dacă eforturile tale se îndreaptă spre a satisfice criteriile altor oameni de a te considera o persoană faină, însoțite de nevoia de a obține anumite performanțe pentru a-ți confirma valoarea personală, atunci imaginea de sine va fi una falsă.

Pentru a fi reală, imaginea de sine nu trebuie să se sprijine pe factori externi cum ar fi oamenii, performanțele, evenimentele etc. Pentru a fi o persoană cu imaginea de sine pozitivă trebuie să ai convingerea că orice lucru, pozitiv sau negativ ce-l atragi în viața ta, nu te definește ca persoană. Vom prezenta acum indiciile care arată cum este imaginea ta de sine.

Imaginea de sine reală implică următoarele:

• Simțire demnă și valoroasă

• Ești satisfăcut de sine, te placi ca persoană

• Accepți punctele slabe

• Nu ai nevoie de validarea și atenția continuă a oamenilor

În schimb, imaginea de sine falsă este sprijinită pe o încredere în sine superficială, care vrea să pară înaltă, dar este scăzută. Ea implică următoarele:

• Te simți foarte mândru și superior față de ceilalți

• Nu-ți place să vezi punctele slabe în tine, sau alții să le vadă

• Ai tendințe exagerate de apărare împotriva posibilelor amenințări la valoarea și imaginea de sine

• Ai o puternică tendință de implicare în activități de auto-promovare

Trecerea de la stima de sine falsă la cea reală

E un subiect mult prea profund și amplu pentru a-l lămuri în două paragrafe. Am scris deja un articol întreg despre cum să îți construiești imaginea de sine pozitivă chiar aici. Totuși, voi prezenta o idee extrem de simplă și utilă a psihologului Albert Ellis care, dacă ajungi să o integrezi, te poate scuti pentru totdeauna de sinele fals. Astfel, vei fi tu cel real, care va duce o viață autentică.

            Ellis propune cinci idei empirice ce pot fi urmate:

            1. Individul există.

            2. El alege dacă rămâne sau nu în viaţă.

            3. El alege ce doreşte: mai multă plăcere sau durere

            4. El poate decide în favoarea traiului și a plăcerii, pe baza ipotezei „E bine să trăiesc și să mă bucur de viață”, sau pe baza ipotezei „Eu sunt bun și de aceea merit să trăiesc și să mă bucur de viață”. Dacă pornește de la prima premisă, evită să se evalueze, chiar dacă își evaluează performanța. Dacă ia decizia pornind de la cea de-a doua ipoteză, aduce sinele în discuție și se auto-evaluează.

            5. Dacă alege prima variantă, nu se mai auto-evalueaza, şi trăieşte bucurându-se de viaţă.

            Știu, e un raționament extrem de simplu din punct de vedere logic, într-adevăr, dar poate să ridice multe probleme când vine vorba de înțelegerea lui, ca să nu mai vorbim de integrarea lui în filosofia noastră de viață.

Ellis spune clar: Individul există, alege viața și se poate bucura de ea pentru că pur și simplu există. Aceasta ar fi varianta optimă de a înțelege ce este viața și cum se raportează ea la noi. Problema apare când judecata noastră este fix pe dos: În funcție de cum suntem noi tragem concluzia dacă merităm sau nu viața.

Observi diferența? Pornind de la ideea că viața îți aparține, ajungi să îți dai seama că meriți tot ce e mai bun de la ea. Din păcate, tendința umană este de a face evaluări, evaluări și iar evaluări. Așa ajungem să punem pe primul loc propria persoană și să considerăm că viața se învârte în jurul nostru și nu invers. De aici apare foarte ușor autosabotajul, tendința de a crede că e ceva greșit la tine și lupta continuă de a construi stima de sine falsă.

Dacă nu ai mai face evaluări și ai accepta faptul că ești un simplu om în călătoria vieții sale, fără alte adăugiri, ți-ar fi mult mai ușor să trăiești autentic și ai fi mai satisfăcut de tot ceea ce îți oferă viața.

Pentru a te ajuta să adopți mai ușor această filosofie de a privi viața raportată la propria persoană, îți voi oferi, în continuare, o analiză a costurilor aduse de imaginea de sine falsă și beneficiilor aduse de imaginea de sine reală.

Avantajele și dezavantajele evaluări

Dezavantajele evaluării:        

1. Utilizare de  timp și resurse, pentru evaluări. Fiind preocupat mai mereu de ce vor crede alții despre tine, vei investi foarte mult timp și energie. Și pentru ce? Pentru o părere superficială a unui om care nici măcar nu îți este, cel mai probabil, prieten sau cunoscut? Merită efortul?

2. Nu vor exista niciodata răspunsuri exacte in urma evaluării. Nu există criterii prestabilite. Nu ai niciodată certitudinea că un om te place sau nu în mod total. Poate are niște sentimente pozitive pentru tine astăzi, dar ele nu vor mai exista mâine. Nimic din ceea ce vine de la cei din jur, cu mici excepții, nu este pentru o viață.

3. Natura umană tinde spre negativitate. Datorită susceptibilitatii pe care o are, de regula, ființa umană, ne-am evalua mai degraba negativ decât pozitiv. E mult mai ușor să vedem și să facem ce e rău decât ce e bine. Așadar, înclinația e a dezvolta o stimă de sine negativă, chiar dacă realitatea nu o susține. Fii conștient de asta!

Avantajul principal al non-evaluării:

Dacă nu te evaluezi și te accepți așa cum ești, vei scăpa de o groază de probleme și te vei elibera de presiunea întrebării “sunt destul de bun?”. Mintea noastră este construită spre a face evaluări, cu atât mai mult asupra propriei persoane, deci e destul de ușor să dezvolți imaginea de sine falsă, în mod superficial.

Dacă nu ești printre norocoșii care au avut părinți care le-au îndeplinit nevoile atunci când erau copii și le-au construit o imagine de sine sănătoasă, atunci îți voi propune într-un alt articol metodele prin care să îți construiești imaginea de sine reală. Până atunci, soluția propusă de psihologul Albert Ellis pare una foarte eficientă: ACCEPTAREA.

Acceptarea presupune a trece peste toate condiționările Vei trăi cu credința dogmatică “sunt în viață, deci sunt valoros” care te va apăra de orice alte tendințe de auto-evaluare, care oricum te-ar sabota prin cele 3 dezavantaje enumerate. In schimb, aceasta credință oferă oportunitatea de a ne deschide spre lucrurile bune în viață și a merge spre ele.

Tot ce pot spera este că vei găsi curajul să lași în urmă toate credințele negative care ți-au condiționat imaginea de sine și că vei găsi înțelepciunea de a te accepta așa cum ești tu, real autentic, dincolo de tot ce ai fost condiționat să crezi despre tine însuți.

Lucian Pușcașu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebookprecum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger

E-BOOK GRATUIT DESCOPERĂ-ȚI VOCAȚIA
Sunt de acord să mă abonez la acest blog.
Dacă îți place acest Blog înscrie-te acum în comunitatea educației emoționale Semped și vei primi informații săptămânale prin e-mail. Totodată vei primi cadou eBook-ul "Descoperă-ți și trăiește-ți Vocația"
Vei primi 2 articole gratuite pe săptămână prin e-mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.