Situaţiile dificile sunt la ordinea zilei, iar şansa de a intra într-un conflict interpersonal e la fel de mare. Abilităţile de a gestiona şi trece cu succes peste situaţiile de conflict interpersonal n-ar trebui să lipsească din arsenalul şi stilul tău de comunicare.
Tu eşti în stare să ai o conversație inteligentă, logică, și semnificativă cu persoanele din jurul tău, probabil şi ceilalţi oameni pot acest lucru, dar nu suntem perfecţi şi ajungem uneori să nu ne mai înţelegem.
Bineînţeles că nimeni nu doreşte, cel puţin raţional, să se afle într-un conflict interpersonal, dar se întâmplă. Motivele pentru care conversațiile ajung în acest punct sunt diverse: persoana are o zi proastă şi crede că şi-a găsit ţap ispăşitor, are probleme emoţionale, a fost informată greşit cu privire la tine etc.
Când folosesc termenul de “conflict interpersonal” nu mă refer doar la cearta dintre doi oameni. Poate fi vorba de la sarcasm, ironii, glume neagreabile, până la acuzaţii nefondate, injurii şi calomnie.
Vreau să rămâi cu ideea că nu ar trebui cu niciun motiv să începi un conflict interpersonal cu cei din jur. Foloseşte următoarele principii doar pentru a te descura cu situaţiile de conflict interpersonal, atunci când acestea nu pot fi evitate.
1. Evită defensivitatea în orice conflict interpersonal
Prima regulă când ai parte de un conflict interpesonal este să nu te justifici sub nicio formă în faţa celuilalt pentru acuzaţiile care ţi se aduc. În clipa în care începi să te aperi împotriva unei acuzații, ai pierdut.
Când faci acest lucru, dai crezare la ceea ce spune. În acest punct eşti pus cu spatele la perete, încercând să te aperi. Este greşit. Din păcate, la acest lucru suntem cu toţii înclinaţi instinctual să-l facem, însă nu va duce nicăieri.
Pur şi simplu nu poţi câştiga într-un conflict interpersonal dacă joci în apărare, chiar şi pentru câteva momente deoarece ajungi să pierzi teren şi minute preţioase. Dacă ai urmărit vreodată pe cineva aflat în modul defensiv căruia i s-au adus acuzaţii, ai fi putut vedea cum s-a transformat în sac de box pentru cuvintele celui ce a atacat.
Când te aperi, chiar şi cu succes, îi dai celuilalt noi motive să vină cu alte acuzaţii. Tu te aperi şi de acestea, dar el continuă cu altele şi tot aşa. Eşti prins într-un cerc vicios.
Chiar dacă ai reuşi să faci faţă cu succes la orice conflict interpersonal într-o manieră defensivă, tot vei lăsa impresia că eşti vinovat de ceva. De ce? Pentru că asta fac persoanele vinovate. Doar se apără pentru că n-au niciun alibi de partea lor.
2. Acceptarea ideii care a generat acel conflict interpersonal
Cealaltă mare greșeală este de a accepta premisa adusă în discuţie și de a susține acel punct. Prin premisă se înţelege ideea care a dus la respectivul conflict interpersonal. Dacă accepţi premisa şi mergi pe ideea pe care ţi-a impus-o rivalul tău, ajungi să joci după regulile lui şi pe terenul ales de el.
De exemplu, într-o situaţie de conflict interpersonal, cineva spune: „Tu nu arăţi foarte bine. De ce nu ai mai multă grijă de tine?“. Punctul de pornire pentru conversație este că tu nu arăţi foarte bine. Dacă continui ideea aceasta, inevitabil vei ajunge să intri în modul defensiv, dar mai ales, admiţi în mod indirect că el poate avea dreptate, iar tu trebuie să munceşti pentru a-i arăta că nu este aşa.
Inevitabil vei fi pus în postura de a te justifica pentru ceea ce faci şi ceea ce nu faci. Convesaţia va fi doar despre tine şi acuzele care ţi se aduc. Poate cel mai nasol lucru, dacă ai acceptat de la început premisa, va trebui să o continui, iar asta nu te va pune într-o manieră favorabilă.
De exemplu, dacă spui, „Ei bine, asta pentru că am fost treaz toată noaptea…“, apoi celălalt răspunde cu: „De ce ai fost treaz toată noaptea? Nu ai reuşit să facă X la timp?“ inevitabil va trebui să răspunzi şi la această acuzaţie. O vei ţine tot aşa şi vei pierde teren. Ca şi la primul punct, tu vei părea persoana vulnerabilă, forţată să se apere.
Soluţia
Cea mai bună apărare e atacul. Bine, nu în sensul propriu. Asta nu înseamnă că trebuie să adopţi aceleaşi comportamente ca şi persoana din faţa ta, ci să îl pui în încurcătură, demontându-i argumentele şi acuzele la adresa ta.
Deoarece obiectivul nu este să ajungi în modul defensiv, ai nevoie să mergi în ofensivă. Dacă aduci şi tu acuzele tale, el nu va avea timp să le aducă pe ale sale. Astfel, te poți apăra fără a deveni defensiv.
Când eşti întrebat un lucru și simţi că e o lovitură grea pe care n-o poţi contracara, răspunde simplu şi fără bătăi de cap cu: „Ce răspuns te-ar satisface?“ Când pui această întrebare vei primi una din cele două răspunsuri:
a) Confuzie: Este posibil să primeşti un „nu știu“, caz în care se poate răspunde cu „Ei bine, dacă ai pus întrebarea și nu știi care este răspunsul dorit, măcar parţial, cum ar trebui eu să știu?“
b) Nesiguranţă: Celălalt răspuns va fi probabil ceva specific, dar cel puţin acum ai câştigat teren. Mai important, chiar dacă răspunsul e concret, persoana va fi puţin destabilizată psihic deoarece nu se va aştepta la o asemenea întrebare. Ba mai mult, ea va fi pusă cu mâinile la ceafă. Puncte în plus pentru tine!
O altă soluţie ar fi să îi pui o întrebare asemănătoare, dar mai concretă şi care să îl dezarmeze complet. De exemplu, un conflict interpersonal a pornit de la ideea cum că tu eşti prea tânăr pentru a face un lucru.
Cineva spune că nu ești destul de mare pentru a face X. În loc să spui: „Da, dar eu sunt aşa şi aşa (Care este defensiv, pentru că acum cauţi alte motive prin care să compensezi lipusurile din acuzaţiile aduse), răspunsul preferat ar fi „Câți ani ar fi ideal să fi avut?“
Să spunem că ar răspunde cu estimarea de 33. Aici vei răspunde cu „Ei bine, ce zici de 31? Încă e prea tânăr?“. Acum, persoana trebuie să apere ceea ce a spus ea în loc să te aperi tu.
Aici e cea mai bună parte. Când cineva cere informaţii mai specifice, este mai greu pentru ea să justifice declarația ei și credințe corespunzătoare. De exemplu, ea acum trebuie să definească diferențele dintre 33 și 31 şi mai ales, care sunt motivele raţionale pentru care eşti prea tânăr comparativ cu vârsta nou admisă. Nimeni nu poate face acest lucru şi chiar de-ar face-o, tot se află în postura de justificare.
Strategia de aici este să-i ceri să explice de ce premisa lui este corectă, nu răspunsul. Pentru cineva din exteiror care asistă la respectivul conflict interpersonal dintre voi, va parea a fi foarte rigid și inflexibil pentru că rivalul tău trebuie să se apere împotriva propriilor sale idei.
Și, în realitate, orice idee sau credință care se reduce la ceva specific sună aproape întotdeauna o prostie când încerci să contraataci. Doare pune-i o întrebare cu privire la ceea ce ea crede şi cere detalii pentru a argumenta punctul ei de vedere.
3. Declaraţiile tâmpite care duc la conflict interpersonal
În unele cazuri, ai parte de nişte acuzaţii atât de prostenşi încât nici nu îţi vine să răspunzi la ele. Da, sunt de-a dreptul puerile, dar alegi să le ignori, vei părea că ai ceva de ascuns. Totodată, nici nu poţi nega toate acuzaţiile pentru că nu ai stabilit faptul că ele ar fi false. Astfel ai da dovadă de o formă de ofensivitate nesănătoasă.
Gândeşte ipotetic. Ce putem spune despre acele momente când cineva spune ceva prostesc despre tine, dar nu sub forma unei întrebări? Orice încercare obișnuită de a te apăra va suna că justifici comentariul și ca vei deveni defensiv și supărat. Din nou, şi aici poţi întoarce lucrurile în favoarea ta.
Soluţia
Ca răspuns la ceva ridicol ca, „Ai fi nimic fără mine“ sau “E atât de prostesc ce ai făcut,“ spune: „Nici măcar tu nu crezi ce spui.“ Acum, din nou persoana trebuie să apere şi să justifice ceea ce a spus. Mai important, respectivul conflict interpersonal pleacă de la motivele sale şi nu de la ale tale. Acum dezbaţi modalitatea sa de gândire şi nu faptele sau identitatea ta.
Un alt tip de răspuns este: „De ce ai spune ceva de genul asta?” sau „De ce găseşti vina în orice? Nu ești deloc fericit cu ceva în viața ta?” Dacă el îţi pune întrebări total prosteşti, eşti îndreptăţit să faci acelaşi lucru, dar într-o formă mult mai inteligentă. Îl vei face să pară că e ceva greşit cu el şi că va trebui să se justifice singur.
Un alt lucru de ţinut minte: niciodată nu trebuie să spui cuvântul „eu“. Dacă o faci, respectivul conflict interpersonal va fi despre tine și vei fi nevoit să te justifici.
Întoarce orce argument
Bine, dar ce se întâmplă dacă pierzi argumentul la un moment dat, sau eşti acuzat de un lucru pentru care chiar nu ai dovezile de partea ta? E simplu, o iei pe ocolite. Dacă nu îţi place întrebarea, atunci nu răspunde la ea, ci la o alta diferită. Pentru a face acest lucru, pur și simplu spun ceva, cum ar fi, „În ceea ce privește ce?“ sau „La ce te referi mai exact?“
Aceasta forțează persoana să reformuleze întrebarea și vei răspunde la această întrebare nouă specifică în loc de cea originală. Toate acestea fără a părea să-l fi evitat. De exemplu, eşti întrebat: „Cum se face ca toți lucrătorii se plâng de condițiile din firma ta?“
Nu există nici o metodă de a putea răspunde la aşa ceva în aşa manieră de a câștiga. Deci, când situaţia capătă contur de conflict interpersonal, cere-i celeilalte persoane să clarifice întrebarea ei și să răspundă la întrebare nouă specifică. Iată cum s-ar putea face schimbul: „La ce te referi mai exact?“ Probabil s-ar răspunde cu:„Mai multe persoane au spus că nimeni nu are pauze de prânz suficient de lungi.“
Acum ştii exact că oamenii se plâng de ora de prânz în loc de faptul abstract cum că fiecare lucrător se plânge de condițiile din firmă. Devine o întrebare mult mai ușor de gestionat şi de răspuns, la care se poate face faţă.
De aici ai de unde continua argumentele, iar situaţia de conflict interpersonal nu mai are aceeași culoare negativă, ci una de oportunitate şi îmbunătăţire. „Pauze de prânz?“ răspunzi și continui. “Cât timp le-ar trebui să mănânce masa de prânz?“
Ai reușit să răspunzi la o întrebare nouă, l-ai pus în defensivă, și l-ai forța să intre în detalii. Acum nu pari că încerci să te fereşti de întrebare, ci că vei părea deschis la discuţie.
Foloseşte reformularea în situaţiile de conflict interpersonal
Uneori poate nu vei avea idee ce întrebare să pui, dar vei avea ideea în minte despre cum ai fi vrut să ţi se pună întrebarea, sau cel puţin în ce direcţie să meargă conversaţia. Mai exact, după ce a fost pusă o întrebare grea, răspunde cu „Cred că ceea ce vrei să spui cu adevărat este…“ (Și apoi spui fraza ta derivată din enunţul său).
Vom lua tot exemplul şefului de companie care e acuzat că nu îşi face bine treburile. I se spune: „Eu nu cred că ești capabil de a rula această companie.“ Conform principiului reformulării, el va răspunde cu: „Cred că ceea ce spui de fapt este că, dacă aș putea să-ți arăt cum pot reduce costurile şi crește veniturile, ai fi interesat, nu?“
În acest caz nu a fost implicată întrebarea lui în mod direct, ci motivația din spatele ei. El este obligat să fie de acord, deoarece nu ar fi probabil nici un alt motiv pentru care nu ar fi capabil să ruleze companiei.
Acest principiu funcţionează în orice domeniu al vieţii. Ţi s-a spus, „Eu nu cred că îţi pasă de această relație.“ Tu spui: „Cred că ceea ce spui de fapt este că ai fost rănit și trebuie să fiu în măsură să-ți arăt că niciodată nu se va întâmpla din nou.“ Acum ai ceva specific cu care poţi lucra. Răspunsul inteligent la întrebări abstracte este aproape imposibil.
Îngheaţă situaţia de conflict interpersonal
În cele din urmă, atunci când ești sub armă și ai nevoie de timp pentru a planifica strategia, stopează utilizarea conversație. Acestea sunt expresii care păcălesc mintea pe moment. Cu alte cuvinte, acestea provoacă ascultătorul să răspundă la ele. În timp, creierul lui încearcă să proceseze informația.
Folosește-le atunci când ai nevoie de a obține controlul asupra conversației, să câştigi ceva timp. Ele îţi dau ceva timp pentru a-ţi aduna gândurile în timp ce alții pierd teren datorită timpului alocat gândirii.
Câteva exemple de întrebări care îngheaţă conflictul interpersonal:
„De ce mă întrebi ce nu știi sigur?“
„Chiar crezi ceea ce gândeai că știi?“
„Înțeleg ce spui, dar nu-l face să fie adevărat.“
„Dacă te-ai fi așteptat să crezi asta, nu ai mai fi spus-o.“
„Întrebarea ta este ceea ce ai știut că este, nu-i așa?“
„Crezi că știi la ce te-ai gândit?“
„Ești conștient de ceea ce ai uitat?“
Sunt doar nişte întrebări orientative. Scopul acestui subpunct este să te facă conştient de noi modalităţi de a ieşi din situaţiile de conflict interpersonal. Dacă înţelegi principiile, cuvintele vor veni singure la momentul oportun.
Concluzie
Nu fi niciodată, dar niciodată defensiv. Nu vei avea nimic de câştigat, doar de pierdut în termeni de timp, energie, argumente şi dovezi. În clipa în care încerci să te aperi, ai pierdut.
Nu accepta automat premisa sau orice început ce te dezavantajează. Caută să înţelegi care este ideea din spate şi asigură-te că ţi-o poţi asuma.
Pentru a câştiga timp de gândire, cere-i să explice de ce el crede anumite lucruri în modul în care o face. Predinde că vrei să înţelegi punctul său de vedere.
Nu te pripi să răspunzi la o acuzaţie vagă. Nu poți câștiga. Schimbarea întrebării reduce explicaţia la ceva specific. Abia apoi vei avea tot ce îţi trebuie pentru a putea răspunde.
Dacă eşti într-adevăr în pierdere, utilizează puterea întrebărilor dificile pentru a obține ceva timp să gândeşti și să construieşti strategia de contraatac.
Poate cel mai important: orice situaţie de conflict poate fi câştigată. Joacă-ţi cărţile înţelept!
Lucian Puşcaşu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger
Îmi place articolul. Răspunde unor probleme care preocupă civilizația secolului douăzecișiunu. Ofensiva ar fii punctul forte într-o confruntare. Cu argumente logice cere obligă pe cel din fața ta să se retragă.
Ma bucura ca a fost util! 🙂
Ha ha.. AIUREA..cu țărănii neciopliți nu merge..Au nevoie sa fie scuturați la propriu de cineva cu antrenament..să le iasă fiigurile din cap..????