Cuvântul cheie al acestui articol este “învățarea”, și poate chiar cuvânt definitoriu pentru întreaga viață. Omul cât trăiește învață, zice o zicală. Specia noastră se diferențiază de celelalte câte există doar prin două lucruri: învățarea și capacitatea de a iubi. În rest, suntem toți o apă și-un pământ.
Din momentul nașterii și până la moarte, învățarea reprezintă unul din caracterele definitorii ale ființei umane în călătoria sa. Ideal ar fi ca, datorită lecțiilor din urma experiențelor acumulate, omul să dobândească înțelepciunea trăirii unei vieți din ce în ce mai armonioase, plină de împlinire sufletească.
Astfel, putem spune că învățarea are un caracter general, însă ea se manifestă concret în rutina zilnică în înclinația pentru un anumit domeniu de activitate, o profesie, un aspect specific al vieții. Ca rezultat, orice om care reușește să practice invatarea eficientă va deveni un profesionist, expert, maestru, indiferent de orientarea pe care o va avea.
Termenul de profesionist, expert sau maestru ne poate duce cu gândul la o persoană care a atins iluminarea, ori vreo formă superioară de existență într-un anumit domeniu de activitate. În general, măiestria e asociată intuitiv cu geniul, considerându-se că omul ce o posedă are vreun talent excepțional din naștere, ce apare doar la unul din un milion de oameni. Totul e greșit. 🙂
În articolul de astăzi vom analiza invatarea regăsită pe parcursul întregii vieți și fazele prin care trece orice om, prezentându-le în pași concreți pentru a demonstra că și tu poți dobândi măiestria dacă ești dispus să parcurgi acest drum.
Îți voi prezenta invatarea în cele trei mari componente ale sale, iar apoi cele trei stagii ale devenirii tale de la simplu om la un Maestru desăvârșit.
Invatarea în trei componente
1. Concentrare
Învățarea presupune dezvoltarea unor seturi de abilități pe care să le folosești pentru a găsi diferite soluții în funcție de nevoile avute. Dacă vrei să fii avocat, trebuie să știi legile, logică, argumentare, să ai o înclinație pentru dezbateri și moralitatea ca primă valoare personală. Aceste lucruri nu vin de la sine. Ești nevoit să mergi tu după ele. 🙂
Învățarea de noi abilități presupune a-ți mobiliza resursele mentale și a le folosi în vederea rezolvării de probleme cu care te confrunți în atingerea obiectivului propus. Acest lucru se realizează prin concentrare!
Când vrei să îți dezvolți o nouă aptitudine ai nevoie să fii concentrat pentru ca mintea ta să funcționeze la capacitate maximă și să dezvolte abilitatea respectivă. Practic trebuie să știi cum se face un lucru și să îl exersezi din nou și din nou până când ajungi să îl stăpânești fără niciun efort.
O perspectivă științifică
Neuroplasticitatea este proprietatea neuronilor de a crea noi legături sinaptice cu alți neuroni prin fortificarea ramificațiilor nervoase mai sensibile și nașterea altora noi. Acesta e procesul neurologic în momentul dezvoltării unei noi abilități.
Deci când practici invatarea asupra oricărui lucru, în creierul tău are loc o serie de combinații între neuroni până când tu reușești să dezvolți deprinderea respectivă. Aceste combinații sunt „activate” doar cât timp suntem concentrați, concentrarea fiind condiția esențială pentru ca neuronii să formeze rapid și eficent legăturile în dezvoltarea abilităților respective.
Atunci când exersăm, dar mintea ne stă la altceva, creierul nu mai trimite impulsuri către circuitul semnificativ pentru respectivul exercițiu. Dacă ești atent la alt lucru, ori atenția ta e distribuită în toate părțile, procesul de fortificare a ramificățiilor nervoase și realizarea de noi sinapse nu va mai avea loc.
Mai simplu spus, te minți singur crezând că faci performanță. Concentrarea maximă amplifică viteza de procesare a creierului, întărește conexiunile sinaptice și ramifică sau creează noi rețele nervoase asociate cu dimensiunea activității pe care o desfășurăm.
Putem împărți domeniile din viața de zi cu zi în două părți: a) ceea ce știi să faci deja foarte bine și b) ceea ce nu știi să faci (blocajul).
Prima parte reprezintă rezultatul procesului tău în invatarea executată corect din trecut. Acum ai ajuns bun în a face cutare lucru, deci nu mai e nevoie de concentrare deoarece căile sinaptice sunt deja construite bine.
A doua parte reprezintă situația nouă pe care încă nu știi să o rezolvi. Scopul tău este să transformi b) în a). Asta înseamnă că îți vei folosi concentrarea cât timp este nevoie până când ceea ce nu știai odată să faci, devine o abilitate și nu mai e nevoie de atenția ta, fiind făcută natural.
Concentrarea e arma secretă, dar ea trebuie folosită cu cap
În urmă cercetărilor sale, Anders Ericcson a ajuns la concluzia că această concentrare a atenției e ca un mușchi și poate duce la oboseală. El a descoperit că toți concurenții de talie mondială, halterofili, pianiști etc. manifestă tendința de a-și limita perioada de antrenament intens la 4 ore pe zi.
Odihnă și regenerarea resurselor mintale și fizice sunt condiții esențiale în programul de pregătire urmat. E nevoie de concentrare intensă în timpul antrenamentului, dar doar atât cât permit resursele interioare de care dispune individul.
Reține: pentru a dezvolta noi abilități ai nevoie de concentrare pe un singur lucru! Așa se activează regiunile din zona cortexului prefrontal care ajung să creeze acele căi neuronale necesare dezvoltării de noi abilități. La început ești total pe dinafară, creierul tău este pus într-o situație necunoscută până atunci.
Creierul, care e o mașinărie de rezolvat probleme, va începe să examineze mediul și sarcina la care este el supus și va căuta metode noi de a rezolva sarcina respectivă. Prin instrucțiuni și modelare, el își activează mai ușor cortexul prefrontal responsabil pentru invatarea de aptitudini, neuronii în cauză căutând noi metode de a rezolva acea sarcina.
E nevoie să fii concentrat, axat pe sarcină astfel încât neuronii respectivi să poată realiza acele conexiuni în creearea noii deprinderi. Astfel, dacă îți pierzi concentrarea, creierul nu mai poate genera acel impuls la fel de eficient sau chiar deloc.
Odată învățată deprinderea, nu mai ai nevoie de a face lucrurile conștient. Funcțiile sunt preluate de alte zone ale creierului. S-a arătat deja că persoanele specializate în diverse domenii, când execută o sarcină pe care o stăpânesc fără probleme, cortexul lor prefrontal e inactiv, iar alte părți ale creierului, din partea inconștientă, sunt puse în acțiune. Astfel, la început e mai greu… dar după e ușor să îți folosești deprinderea respectivă.
2. Numărul de ore investit
Probabil ai auzit deja de “Mitul celor 10.000 de ore de practică”. Cercetările arată că pentru a deveni expert într-un domeniu ai nevoie undeva la 7-10 ani de studiu prin învățarea continuă, dar făcută inteligent.
Pentru ca tot acest timp investit să te ducă cu adevărat la măiestrie, e nevoie ca fiecare acțiune să fie făcută în detaliu, cu minuțiozitate, pentru a îmbunătăți tehnica ta, spre a te apropia tot mai mult de îndeplinirea obiectivului tău.
Prin urmare, nu ai niciun beneficiu dacă execuți o mișcare la fel, de fiecare data de 10.000 de ori. Fiecare comportament al tău necesită a fi săvârșit cu inteligență, în vederea îmbunătățirii competenței pe care tu îți dorești să o dezvolți, spre a rezolva o problemă, ori a atinge un scop.
Dacă eu vreau să scriu o carte de beletristică, mai întâi învăț să construiesc un fir narativ pe care să-l urmeze romanul meu, coerent, incitant și simplu de înțeles; apoi învăț să creez o introducere în care să introduc intrigă pentru cititor, astfel încât acesta să ajungă la concluzia că merită timpul investit în a citi astfel de român;
Apoi învăț să construiesc imagini vizuale, auditive, olfactive etc. pentru a-l conduce și menține pe cititor în lumea romanului.; apoi învăț să construiesc, pe rând, câte un personaj pentru acțiunea mea, retusându-l în cel mai mic detaliu (construcție psihică, construcție fizică, stil comportamental etc.);
Apoi învăț să introduc conflict în opera literară, pentru a menține suspansul pentru cititor, asigurându-i o oarecare dinamică firului narativ și tot așa mai departe.
Cuvintele aruncate pe foaie în mod aleatoriu, fără a comunica mesajul întregii opere în cel mai eficient mod cu putință, nu fac altceva decât să formeze o salată de cuvinte, având șanse aproape nule de a face înțeles mesajul propus și de a-i oferi cititorului plăcerea lecturii.
Cuvintele trebuiesc organizate după anumite reguli, spre a forma un stil de scriere. Acest stil necesită monitorizare și îmbunătățire constantă pentru a rezulta lucrări literare din ce în ce mai bune. Același procedeu se aplică în orice alt domeniu al vieții.
Dacă faci aceeași mâncare cu aceleași ingrediente vei obține veșnic același gust. Dacă alergi 20 de minute pe zi, în același ritm, în aceeași intensitate, vei avea mereu aceeași masă musculară, fără să crești.
Dacă mănânci zilnic același număr de calorii, cum crezi că îți vei îndeplini obiectivul de a slabi? Cred că ai prins ideea. Mecanismul învățării și perfecționării în a obține rezultatele dorite e același în orice domeniu: ai nevoie de a monitoriza continuu acțiunile tale și de a găsi noi modalități de a corecta erorirle și de a îmbunătăți și mai mult ceea ce faci bine. Asta ne duce la urmatorul punct.
3. Feedback
Spuneam mai devreme că cele 10.000 de ore de practică trebuie realizate cu cap, altfel n-ar putea duce nicăieri. Acest număr poate fi privit simbolic pentru ce înseamnă profesionalismul, dar investirea lor nu presupune garanția că vei deveni un expert cum îți propui, de maestru nici nu mai zic.
Ai nevoie de concentrare și exercițiu mult timp, dar condiția pentru ca ele să funcționeze corect este ca tu să ajustezi acțiunile în funcție de rezultatul avut. În mod concret, vrei să obții un lucru, faci o acțiune și vezi ce rezultat îți aduce (cel mai probabil nu cel așteptat).
Apoi ajustezi tot mai mult acțiunea până când produce rezultatul dorit. Spre exemplu, vrei să înveți să cânți la pian o opera de-a lui Mozzart. Descompui creația în portativele sale și le exersezi pe fiecare în parte. Prima dată scoți un sunet prea grav, apoi prea acut, apoi îl aproximezi până când pianul tău produce sunetul de pe foaie.
Exersezi fiecare mică notă muzicală din întreaga creație muzicală și ajustezi metoda ta de a cânta la clape de fiecare dată când produci un sunet greșit, căutând sunetul corect. Acesta e un exemplu ipotetic în care se presupune că tu nu știi deloc muzică.
Un detaliu care face diferența
Bineînțeles, corectarea erorilor e un lucru bun, iar dacă faci asta o perioadă de timp, vei ajunge la un nivel satisfăcător în a obține rezultate prin competența dorită. Totuși ești în continuare un amator. Drumul de la amatorism la măiestrie e muult mai anevoios și presupune concentrarea atenției asupra lucrurilor care deja sunt bine făcute, dar pot fi îmbunătățite, perfecționate.
Pentru ca invatarea să fie completă, e nevoie să îți concentrezi atenția atât asupra aspectelor ce merită perfecționate, dar și asupra remodelării lucrurilor deja stăpânite, care îți conturează viziunea de ansamblu punând accent pe planul de evoluție sau pe indicațiile venite de la antrenor (dacă ai unul).
Astfel, ne dăm seama că Măiestria e un drum liniar, în mod teoretic, dar unul foarte întortocheat când ajungi la partea practică. Ea presupune urmarea unui plan dinainte stabilit, retușat în funcție de pregătirea ta teoretică.
E liniar deoarece ai nevoie ca în mintea ta totul să fie la virgulă, cât se poate de inteligibil fiecare pas făcut. Asemeni îndragitului Profesor din serialul “Frabica de Bani” care a cântărit toate acțiunile în termen de risc-beneficiu, în vederea construirii unu plan perfect cu care să dea cea mai bună lovitură existentă vreodată.
Tu, în drumul tău către măiestrie, trebuie sa lucrezi la fiecare mic detaliu astfel încat opera ta de artă sa fie perfectă. Așa este un maestru.
La un moment dat vei face lucrurile foarte bine. Însă pentru a le face excelent, va trebui să îmbunătățești fiecare mic detaliu. Asta e trecerea de la a fi expert la a fi maestru. Vom vorbi imediat despre asta.
Invatarea în cele trei etape
1. Ucenicia
E faza de început în care domeniul îți e total străin, nu ai nicio experiență, nicio pricepere și nicio idee intuitivă asupra rezolvării de sarcini din domeniul ales. Scopul în ucenicie este de a pune bazele teoretice și practice ale realizărilor pe care vrei să le ai. Elementele necesare în acest stagiu sunt:
a) descoperirea propriei înclinații
Poate cea mai importantă fază în ucenicie este să știi exact care e înclinația ta și spre ce domeniu o poți face să înflorească. Întrebarea e simplă: pe tine ce te reprezintă? 🙂 Cred că orice om are o înclinație proprie.
Dacă nu ești de acord e probabil pentru că nu ți-ai găsit-o încă pe a ta, dar ea există pentru fiecare om. Gândește-te doar la multitudinea de activități pe care le poți face într-o viață.
De la a scrie și a picta până la a construi mașini ori a clădi proiecte antreprenoriale, avem la dispoziție atât de multe domenii încât nici nu știm de unde să alegem. Sunt atât de multe lucruri de făcut și atât de puțin timp de viață încât e pur si simplu imposibil să fii bun la toate.
Deci în prima parte a vieții tale ai nevoie să pui bazele a ceea ce urmează să devii și asupra creației tale supreme. Nu poți avea pretenții la cine știe ce rezultate mărețe. La început ai nevoie să cauți metode de a te dezvolta și de a construi abilități.
Dacă nu ai aflat încă la ce ești bun, îți voi lasă câteva link-uri spre articole care te pot ajută în această direcție. Acest articol e pentru persoanele care își știu deja o înclinație și doresc să facă performanță în domeniul respectiv rapid și eficient.
b) Crearea unui plan de evoluție
Odată ce ți-ai descoperit înclinația, trebuie să începi să o fructifici. Ai anumite talente care pot fi șlefuite și transformate în abilități doar prin muncă făcută cu cap. Asta presupune a studia oamenii care au ajuns deja unde vrei tu și să urmezi pașii pe care ei i-au făcut.
Astfel, ajungi să îți creezi singur un plan de evoluție, de dezvoltare și valorificare a propriei înclinații. Când te ții de plan, invatarea e mult mai eficientă și plăcută. Așadar, la ce mai e bun planul?
1. Îți oferă claritate. Dacă începi munca după instinct vei pierde mult timp și energie fără să ajungi la rezultate. Ți-o zic din propria experiență. 🙂
2. Te face conștient de riscuri, oportunități, costuri și beneficii. Când ai în minte un plan, creierul, care e o mașinărie de rezolvat probleme, începe să caute toate metodele pentru a îmbina elementele planului tău în realizarea obiectivului respectiv. Dacă acesta lipsește mintea ta se focusează pe ce vrea ea, de obicei pe aiureli care ți vor consuma timpul.
3. Te obligă să faci reflecție. Când acțiunea nu se sincronizează cu planul, atunci apare o eroare. În acest moment ești forțat să înțelegi care sunt motivele care au dus la această eroare și cum o poți corecta. Acesta nu e altceva decât invatarea prin metodă încercare-eroare, cea mai trainică metodă în care poți obține rezultate.
2. Expertul
Bun. Îți știi înclinația. Te ții de plan. Invatarea ta e continuă, atât teoretică cât și practică. Datorită timpului investit, orelor de studiu intens și a rezultatelor obținute, deja ai ajuns într-un stadiu în care îți cunoști foarte bine domeniul, ai prins deja suficientă experiență cât să rezolvi 80% din probleme, sau măcar o bună parte din ele. În acest caz, invatarea te-a transformat într-un expert pe un anumit domeniu.
Reiau ideea inițială cum că genialitatea nu e înnăscută, ci dobândită în urma muncii continue făcută în mod inteligent. Din punct de vedere biologic, toți oamenii sunt construiți la fel. Nu ne aflăm într-un film cu supereroi în care o persoană aleatoare trece printr-un eveniment și, deodată, BAM! Devine de 10 ori mai puternic, mai rapid și inteligent, schimbându-și viața la 180 de grade.
Oricine are capacitatea înnăscută de învățare a oricărui lucru. Se pune problema dacă ai disponibilitate și putere de sacrificiu într-un efort susținut pe perioade de ani de zile. Dacă da, după 10.000 de ore de practică inteligentă te poți numi expert. Oare poți merge și mai departe? 🙂
3. Maestrul
E ultimul și cel mai greu de obținut nivel existent în învățarea și călătoria ta. Maestrul e un adevărat campion al domeniului respectiv. Aproape că nu sunt întrebări la care să nu poată răspundă. El e omul care a petrecut peste 20 000 de ore în atelier lucrând zilnic la abilitățile sale pentru a realiza, mai târziu o opera de artă.
Maestru e una cu înclinația și domeniul său
Maestrul e un profesionist care nu acționează într-un anumit domeniu, ci îl intuiește. A fuzionat cu el, iar acum a devenit o parte din acesta, este a doua sa natură.
Marii maeștrii ai lumii precum Michelangelo sau da Vinci au ajuns la acest stadiu în urma numărului impresionat de ore de muncă acumulat, ca și consecință, ultimele lor opere au fost apreciate cu o insemnanatate inimaginabilă, reușind să intuiască o altă dimensiune a artei concretizată în întruchiparea frumosului și al divinului omenesc.
Ei și-au urmat un al 6lea simt acaparat în urma anilor de muncă, simt dezvoltat prin fuziunea deplină cu munca si creatia lor. În acest stadiu domeniul propriu se mulează ca apa la mișcările maestrului, intuind fiecare mic aspect aflat la îndemână, iar operele de artă sunt rafinate și perfecționate într-o masură inaccesibilă simțurilor umane de rând.
Pentru a devein un Maestru complet
În procesul atingerii măiestriei ai nevoie să studiezi și alte domenii conexe care investighează elemente ce pot avea aplicații în obiectul tău de studiu. Realizările și descoperirile care au existat de-a lungul anilor au constat în analiza altor domenii prin descoperirea unei “verigi lipsă” ce urma a servi drept soluție pentru o problemă în domeniul principal de activitate al cercetătorului.
Cu cât citești și studiezi mai mult, cu atât mintea ta reușește să capteze fiecare informație ca într-o piesă de puzzle și să o lipească la întregul tablou: creația ta supremă din domeniul tău de interes.
Adevărații maeștrii, genii care au existat au reușit să înțeleagă domeniul lor nu doar prin prisma cercetărilor pe care le aveau la îndemână luate izolat, ci și prin analiza altora pentru a dobândi o privire de ansamblu completă, mult mai complexă.
Pont: caută să te pui în mintea unui maestru din domeniul tău de activitate (sau mentor). Încearcă să îi înțelegi cât poți de amplu modul său de abordare a domeniului respectiv, viziunea de ansamblu și stilul de a rezolva problemele.
Caută să descompui acest stil în elemente cât mai rafinate cu putință pentru a reuși să îți folosești capacitățile tale mentale în mod inteligent, astfel încât să asimilezi și să treci prin drumul măiestriei cât mai eficace cu putință.
Un al șaselea simț
După etapa de ucenicie, în care omul ajunge un expert, el caută să dea contur practic tuturor cunoștințelor pe care le-a adunat de-a lungul vieții sale, începând a lucra după propria sa intuiție, dând naștere unui nou concept ce are la bază o idee nemaiîntâlnită, ce nu are corespondent în lumea reală.
În încercarea de a face acest lucru și de a opera cu cunoștințele dobândite în perioada de ucenicie, el urmează să ofere o nouă dimensiune muncii sale, cea de experiențiere directă prin testarea noilor metode, necunoscute până atunci.
Astfel, de la expert la Maestru, cunoștințele teoretice si cele practice ce au fost asimilate prin sistemul încercare-eroare prin muncă și exercițiu repetitiv timp de ani de zile.
După atât de mult studiu intens, ele au facut modificări neurologice vizibile, transformanud-i creierul expertului într-o adevărată bibliotecă în care fiecare material al cunoștințelor și experiențelor sale este aliniat la raft, într-o ordine și armonie perfectă, expertul cunoscând fiecare mic aspect al domeniului său și cum se îmbină cu alte elemente, dând naștere unor opere inimaginabile, de top mondial. Acesta e punctul in care expertul devine Maestru.
Creațiile lor sunt rezultatul acestui mod de a stăpâni la cel mai înalt nivel domeniul în care activează. Maeștrii în șah nu iau în calcul mutarea pieselor, ci și mutările adversarului, intuiesc strategia sa de a juca și își calibrează propria strategie la a lui. În ce constă această intuiție?
Maeștrii nu mai au nevoie să gândească în amănunt fiecare informație pentru a lua o decizie în problema pe care o au. Intuiția lor este, de fapt, experiența luării tuturor deciziilor luate până în momentul prezent care au adus de fiecare dată anumite consecințe.
Astfel, nimic nu este nou pentru ei. Chiar dacă o problemă din domeniul lor pare a fi nouă, ei s-au mai confruntat cu ea în trecut. În prezent ea apare sub altă formă, dar conținutul e același.
Totul e ca un puzzle perfect construit care oferă celui ce îl construiește o nouă putere, un al 6lea simț cu privire la domeniul său de activitate. Din exterior, pare că acest lucru trece de limitele raționalului, că e un dar divin, ori o trăsătură înnăscută pe care o recunoaștem drept genialitate.
Adevărul e că acest simț provine din cunoașterea tuturor elemntelor pe care le presupune domeniul de activitate și integralea lor într-un tot unitar.
Posesorul de măiestrie vede elementele dincolo de textura lor, cunoscând în ele esența domeniului lor propriu și le oferă o nouă formă, într-o altă dimensiune. Principiile în drumul măiestriei sunt aceleași orice domeniu ai alege: dans, pictură, informatică, scriere, muzică, antreprenoriat etc.
Concluzie
Drumul de la om simplu la Maestru desăvârșit presupune trăirea conștientă a propriei vieți în acord cu darul tău înnăscut pentru a crea o lume mai bună in modul tău unic. Genialitatea nu constă într-o inteligență ieșită din comun sau vreun noroc din partea Universului, ci în cea mai nobilă și etică muncă pentru un aspect specific al vieții.
Măiestria este pentru absolut oricine e dispus să plătească prețul. Condițiile esențiale sunt: descoperirea unei înclinații înnăscute pentru un anumit domeniu, practica masivă în domeniul respectiv și ascultarea intuiției spre a da formă și grandoare creației tale finale.
Măiestria e o asimptotă ce-ți va ocupa o bună parte din viață. Acest timp, pentru a-l investi eficient, trebuie să ții cont de câteva elemente: intensitate prin concentrarea și afundarea în sarcinile de lucru, atrenamentul continuu, făcut ani de zile la rândul, și urmarea intuiției prin creativitate și soluționarea problemelor pe căi nemaigăsite până atunci.
Timpul de viață e foarte puțin. Trăiești doar o dată, dar dacă o faci cum trebuie, o data e suficient.
Lucian Pușcașu
P.S. Dacă vrei să aprofundezi subiectul “Învățare, Vocație, Măiestrie” , vreau să îți las o câteva articole complementare.
1. Cum să descoperi și valorifici aptitudinile. Plan de dezvoltare profesională
2. 5 stiluri de invatare pentru a deveni expert într-un domeniu
3. Metoda Kaizen. Calea spre a deveni Maestru
4. Vocația Daimon – Inzestrat cu Darul Suprem
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger