Numele meu este Lucian Pușcașu, autor al blogului „Semped”, psiholog, psihoterapeut cu formare cognitiv-comportamentală. Am luat hotărârea de a construi acest blog în urmă perioadei mele tumultoase din liceu în care cea mai mare preocupare a mea a fost să îmi descopăr vocația, modalitatea prin care să împlinesc voința Universului în a-i sluji pe oameni. Astfel, după câteva momente revelatorii din viața mea, am decis să urmez cursurile Facultății de Psihologie, dobândind pregătirea profesională necesară pentru a da primul contur practic vocației mele. Dincolo de aceste formalități, titluri ori competențe profesionale, îmi place să cred că lucrez zilnic la a deveni ceea ce sunt: Un om pentru oameni. Hai să le luăm pe rând
Misiunea Semped
Visul meu este unul simplu: să fac o lume mai frumoasă prin munca de psiholog. 🙂 Vreau să văd oameni frumoși, împliniți, care își urmează visele, care cred în virtuțile umane și le respectă, iubesc și sunt iubiți. Caut să realizez asta cu ajutorul materialelor mele, dorindu-mi să ajungă la cât mai mulți oameni, ajutându-i în problemele și suferințele pe care aceștia le au. Desigur, în sinea mea îmi doresc să scriu sute de articole de un impact național; îmi doresc să scriu zeci de cărți care să influențeze viața oamenilor în cel mai bun mod posibil.; îmi doresc să promovez psihologia că știință, descoperind zilnic fiecare înveliș al minții și sufletului uman; îmi doresc să creez cursuri online cu caracter terapeutic, prin care oamenii să-și vindece rănile trecutului redobândind puterea de a ierta, de crede în ei înșiși și în oameni, de a iubi din nou. Dincolo de toate aceste țeluri de suprafață după care sufletul și mintea mea tânjesc a le realiza în decurusul călătoriei mele, în sinea mea, noaptea înainte de culcare, realizez că cea mai profundă dorința este… să fi contat… pentru cine a avut nevoie. Și atât. 🙂
Astfel, materialele de pe blogul “Semped” sunt scrieri cu caracter terapeutic care vizează tratarea tulburărilor mintale (depresie, anxietăți), tulburări de personalitate (narcisism, borderline), traume din copilărie (abandon, deprivare emoțională, inferioritate), redobândirea sensului existențial dar și scrieri care vizează dezvoltarea și optimizarea personală (descoperirea vocației, învățare și performanță, eficiență, planificare, disciplină și abilități sociale).
Prin urmare, proiectul Semped dorește să îndeplinească misiunea oricărui psiholog: aceea de a promova psihologia prin prevenție (înainte să apară boala) și tratament (după ce apare boala), folosind psihoterapia (pentru a trata problemele personale) și dezvoltarea personală (pentru a fi mai rezilienți în viitor). Așadar scrierile de pe acest blog promovează psihoeducația, adică educația cu privire la dispoziția emoțională și sănătatea mintală. De aici și numele de “Semped” (Sănătate emoțională și mintală prin psihoeducație)
Tot ce pot spera este că vei găsi măcar un lucru care să-ți servească în scopurile enunțate anterior.
De ce te-ar interesa tocmai blogul “Semped”
Psihologia și conceptul de dezvoltare personală au început să fie cunoscute de prin anii 2005-2010. De-a lungul timpului, a luat o adevărată amploare acest curent de dezvoltare personală, elaborându-se diferite cursuri, programe de formare, certificări, cărți scrise și bloguri în consecință.
Dintre toate acestea, de ce ai alege tocmai blogul “Semped”?
Ce vei găsi pe acest blog sunt informații selectate din literatura de specialitate, în special din psihologia cognitivă și făcând apel la aplicațiile practice ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale. Bineînțeles, caut să scriu aceste articole într-o manieră plăcută ochiului cititorului, astfel încât nici să nu-l plictisesc cu știința greu digerabilă, dar nici să scap din vedere caracterul științific al scrierilor. În consecință, mă folosesc de un stil creativ de scriere învăluit în metafore, simboluri, povești și exemple din viața personală.
Caracterul unic “Semped”: Stoicismul
Proiectul “Semped” se diferențiază de altele prin apelul constant la învățăturile filosofiei stoice. Stoicismul este un concept relativ nou în zona psihologie și dezvoltare personală, deși el a fost înființat în urmă cu mai bine de 2000 de ani. Stoicii au fost primii terapeuți ai tuturor timpurilor, iar filosofia stoică era cunoscută drept “terapia sufletului”. Ba mai mult, studiile din psihologia modernă amintesc în repetate rânduri că ideile de studiu își găsesc origine în filosofia stoică. Astfel, o bună parte dintre intervențiile validate științific astăzi sunt preluate de la stoici. Putem spune că stoicismul este “bunicul psihologiei moderne”.
Studiind stoicismul și psihoterapia cognitiv-comportamentală, nu pot spune decât că există asemănări izbitoare între cele două cu mențiunea că psihologia este o știință actuală, iar stoicismul este o filosofie de mult uitată. Cred cu tărie că stoicismul ar aduce un plus de valoare psihologiei științifice, iar datoria mea este să îl fac cunoscut. Ba mai mult stoicismul oferă o abordare uneori mult mai caldă și mai plăcută decât însăși psihologia în sine. Așadar, cred că oamenii merită să cunoască această filosofie antică și să îi aplice învățăturile în viața de zi cu zi pentru a-și redobândi și păstra sănătatea mintală și emoțională.
Cum a început totul?
E simplu: din nevoia mea de a-mi descoperi vocația, sensul în viață, de ce-ul pentru care trăiesc. Mă întrebam mereu ce îi face fericiți pe oameni, de unde această împlinire pentru meseria lor, cum își găsesc ei forța interioară pentru a face față sarcinilor pe care le au. Mai mult decât atât, ce se va întâmpla cu mine? Voi fi și eu ca ei? Fără să-mi dau seama, aceste întrebări au reprezentat pulsiunile înclinației mele de a dezlega tainele minții și sufletului uman.
Primul meu contact cu psihologia și dezvoltarea personală a avut loc undeva la sfârșit de clasa a VIIIa, în încercarea mea de a învața, de pe internet, mai multe despre cum să ai mai multă încredere în tine și să fii mai respectat de băieții din jurul tău. Pe nesimțite devenisem absorbit de conținutul informațiilor ce aveam să le gust, acestea deschizându-mi o nouă lume pe care o intuiam în naivitatea mea de copil, dar pe care n-am ajuns niciodată să o constetientizez până atunci. În decursul perioadei de liceu am schimbat două profile, am făcut voluntariat, am muncit alături de tatăl meu, am dat 100% din mine la fiecare materie școlară, totul pentru a experimenta cât mai mult și a dobândi înțelepciunea necesară pentru a-mi răspunde la întrebările cu privire la cine sunt eu și la viitorul meu și, poate cel mai important, care îmi este sensul în viața.
După 3 ani de zile de analiză a experiențelor și personalității mele care se formase, introspecții seară de seară cu privire la valorile și idealurile mele, o ultima vacanță de vară în care am citit tot ce se putea despre vocație, scris și rescris viața continuu pe foaie pentru a o putea analiză mai bine, am avut un moment de revelație scurt și intens în timp ce îl ajutam pe tatăl meu în munca la țară, în care am putut cumva să insumez toate cele învățate în cei 3 ani de zile, și să decid să aleg calea psihologiei. Îmi place să cred că vocația mea m-a ales pe mine înainte de a păși pe acest pamant, iar momentul în care am îmbrățișat-o a fost etapă nașterii mele adevărate.
Astfel, pentru mine vocația de psiholog e mai mult decât o meserie. E un mod de a viața, de auto-descoperire, e un mod de A FI. Pentru aceasta, profesionalismul şi dăruirea sunt pe primul loc. Astfel, pot spune ca înțeleg, într-o anumită măsură, cum funcționează mintea umană și ajung la concluzia că a trece prin suferință e o condiție esențială pentru a crește și a dobândi înțelepciunea trăirii unei vieți autentice – pentru că oamenii merită să aibă un sens, o vocaţie, să fie iubiţi şi fericiţi.
Îmi place să cred că lucrez zilnic la a deveni ceea ce sunt: Un om pentru oameni.
Psiholog sau Om?
Pe scena de teatru a lumii, fiecare om din cele șapte miliarde poate juca un rol unic care să-l reprezinte.
Fiecare om este o construcție unică și o identitate particulară trimisă de Univers pe podiumul vieții. Astfel, fiecare dintre noi este diferit în felul său în ceea ce privește combinația dintre trăsături, speranțe și dorințe, toate acestea dând drept rezultat o Misiune Personală.
Știu că nu este ușor să-ți găsești sensul. Eu l-am găsit pe al meu, dar după cum pomeneam adineauri, n-a fost deloc ușor.
Am vrut să fiu profesor pentru că valorizez educația, dar nu pot sluji un Sistem în care nu mai cred.
Am vrut să fiu inginer proiectant deoarece vreau să „construiesc ceva” și eram bunicel la fizică, dar am sentimentul că sunt foarte limitat în această profesie.
Am vrut să fiu doctor pentru că m-ar ține mai aproape de oameni, dar profesia aceasta mi-ar satisface doar parțial nevoile.
Am vrut să fiu avocat pentru că iubesc dreptatea și-mi plăceau desenele animate și serialele cu „Daredevil”, dar mi-am dat seama că nu pot să jur pe Biblie.
Am vurt să dau la Facultatea de Filosofie, dar mi-am dat seama că filosofia adevărată, sau cel puțin cea care mi se potrivește mie, nu e cea platonică, predată ca o teorie despre viață, regăsită în facultăți, dar cea stoică este filosofia adevărată care mă reprezintă și care abordează viața într-o formă practică. Astfel am descoperit Stoicismul.
Am vrut să dau la Facultatea de Litere pentru că vreau să fiu scriitor, dar mi-am dat seama că scrierea e un proces personal în care comunici o trăire, o experiență, un mesaj și prin care te unești cu cititorul tău în chip tainic, modelându-i sufletul folosind cuvintele tale transpuse pe hârtie. Nicio facultate din lume nu cred că te va învăța asta. De aceea, am ales să iau acest drum pe cont propriu.
Am vrut să fiu om de afaceri pentru că îmi place să mă autodepășesc și să creez, dar nu valorizez atât de mult rezultatele exterioare oferite astfel încât să fiu ambiționat să le duc la îndeplinire.
Artă de a fi psiholog nu se învață, ci se trăiește și se experimentează. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit încât să pricepi fericirea și atât de rafinat încât să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încât să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări. Că psiholog, consideri pe toți ceilalți oameni părți din ține, frânturi ale ființei tale. (Emil Cioran)
Asemeni cuvintelor lui Cioran, consider că vocația de psiholog e mai mult decât o meserie, e un mod de a viața, de autodescoperire, e un mod de a fi. Pentru mine profesia de psiholog a început încă din prima zi în care am devenit interesat de vocația mea, de materialul meu psihic, de personalitatea mea care se metamorfoza în urma trăirilor mele. Astfel, pot spune ca înțeleg, într-o anumită măsură, cum funcționează mintea umană prin prisma experiențelor proprii și ajung la concluzia că a trece prin suferință e o condiție esențială pentru a crește și a dobândi înțelepciune trăirii unei vieți autentice.
La fel ca și tine, și eu am trecut și voi trece prin momente grele. E inevitabil. Nu mă consider cel mai ghinionist om din lume și că nici că aș fi am avut cele mai mari probleme vreodată. Însă, cred că orice om primește atât cât poate duce, că fiecare stigma rezultată din experiențele traumatice din trecut reprezintă un simbol pe stindardul noii sale ființe și ca în fiecare om exista un spartan încă adormit care poate razbate prin toate loviturile vieții. Uitându-mă în urmă găsesc aceste răni ale trecutului cele mai frumoase comori și lecții pe care le-am putut primi, acestea fiind pentru mine mângâierile tandre ale prezentului.
Știu că ai greutăți. Știu că poate te simți neîndreptățit, neiubit, devalorizat și neînțeles. Știu că până în acest punct din viața ta ai avut momente la care nu ai vrea să te întorci. Știu că poate nu ai idee care este sensul tău pe acest pământ și în care aproape ai renunțat să mai crezi. Eu mi-am descoperit sensul și cred că îl poți găși și pe al tău. Nădejdea mea e că îți voi putea oferi un strop speranța în a-ți revendică viața cu toate aspectele ei.
Îmi iubesc vocația și caut zilnic să dau misiunii mele un contur practic prin scris, psihologie, sau orice altă unealtă am la îndemână care să îi aducă împlinire persoanei cu are nevoie. Prin urmare, caut zilnic să mă dezvolt personal și să mă educ profesional pentru a face acest lucru. Cea mai mare satisfacție a mea este a pune seară capul pe pernă, împlinit pentru că scrierile mele au fost de folos unei persoane pe care probabil n-o voi cunoaște niciodată, satisfacție care mă face să mă trezesc a două zi, un pic mai devreme, pentru a o lua de la capăt din nou, sper eu, cu și mai mult profesionalism și dăruire decât ziua precedentă.
Caut să dobândesc zilnic expertiza necesară unui psiholog profesionist pentru a-i ajuta pe oameni prin psihoterapie spre a-şi vindeca rănile interioare ale trecutului, să se optimizeze şi să se dezvolte personal pentru a-şi îndeplini visele, având idealul împlinirii vocaţiei personale ce le oferă un sens propriei vieti.
Astfel, îmbinând tehnicile validate ştiinţific ale psihologiei cu elementele artei scrierii, am construit acest acest blog cu articole terapeutice şi de optimizare personală care pot fi puse la dispoziţia oricărei persoane ce îşi doreşte să dobândească succesul social, dar mai ales, cu el însuşi.
Așadar, îți mulțumesc că ești aici și sper din toată inima să găseșți cel puțin un lucru util pe acest site care să contribuie la creșterea ta personală, la videncarea propriului suflet, la redobândirea păcii și împlinirii interioare. Îți stau dispoziție cu toate priceperea, sufletul și iubirea de care pot dispune!!
Cu apreciere,
Lucian Pușcașu