Manualul lui Epictet reprezintă una dintre cele trei scrieri principale ce alcătuiesc tezaurul stoic, alături de “Scrisori către Lucilius” și “Gânduri către sine însuși”. Manualul lui Epictet conține esența tuturor învățăturilor unaia dintre cei mai influeți filosofi stoici, Epictet însuși, învățături ce au contribuit la dezvoltarea psihologiei științifice actuale.
Manualul lui Epictet e pe cât de scurt pe atât de valoros privitor la principiile și metodele prin care să-ți recapeți și menții sănătatea mintală. Pur și simplu fiecare propoziție și fiecare rând indică o tehnică sau o metodă de gândire prin care să-ți restabilizezi echilibrul interior și să-ți întărești reziliența mentală. Acesta este motivul pentru care, după mine, Manualul lui Epictet se află în topul celor mai bune cărți existente.
Prin urmare, în acest articol vom oferi câteva indicii ale faptului că progresul nostru în stoicism există, conform scrierilor din Manualul lui Epictet. Plec de la premisa că te preocupă de ceva vreme dezvoltarea ta personală și sănătatea mintală prin stoicism. Astfel că acest material îți va confirma în ce măsură ești pe drumul cel bun.
1. Modificarea relațiilor cu ceilalți
Nu te mai deranjează atât de mult cum sunt oamenii și ceea ce fac ei. Insultele și jignirile nu mai au putere asupra ta, nu creează o reacție de niciun fel. Motivul este simplu: realizezi că oamenii sunt mult mai afectați emoțional decât tine, iar comportamentele lor toxice vor veni în consecință. De ce te-ar supăra o consecință firească a lucrurilor?
Totodată nici laudele nu mai au efect asupra ta. Manualul lui Epictet ne îndeamnă ca atunci când primim laude să ne îndoim de noi înșine. Motivul e similar: oamenii nu știu de cele mai multe ori să aprecieze un lucru la adevărata sa valoare.
Dacă cineva te laudă fii recunoscător pentru intenția sa bună, dar pune sub semnul întrebării performanțele care ți-au adus laudele respective, căci ele au fost oferite tot după un sistem de gândire șubred care nu reflectă performanța ta reală.
Tot Epictet ne spune că progresăm când nu-i mai admirăm, cenzurăm sau criticăm pe ceilalți. Cu cât ești mai independent emoțional, în gândire și în faptă de alți oameni, cu atât ești mai stabil și mai bine ancorat în realitatea obiectivă. Iar asta te va face de neclintit.
2. Trecerea de la cuvinte la fapte
Conform scrierilor din Manualul lui Epictet, studenții săi la început povesteau despre experiența lor din stoicism la toți cei pe care îi cunoșteau. Explicau teoriile învățate și se lăudau despre cum i-a ajutat. Însă Epictet avertizează că acest lucru este o capcană.
Când ești mai avansat doar trăiești fără a aștepta feedback din partea celorlalți. Pur și simplu stoicismul devine o a doua ta natură, un mod de a fi și nu ți se pare mare lucru, astfel că nu te aștepți la vreo laudă sau vreo apreciere.
Tot în Manualul lui Epictet, filosoful ne spune că practica stoică trebuie să fie discretă astfel încât oamenii să nu ne pună eticheta de stoici și nici măcar de filosofi. Să acționăm în tihnă și cu rezervare și doar rezultatele noastre să contribuie la binele comun, la fericirea altora.
3. Nu ne mai atribuim atât de mult succesul nouă înșine
Nu ne mai lăudăm inteligența și abilitățile. Suntem tentați să spunem că acestea sunt ale noastre, realizări personale și că avem tot dreptul de a ne mândri cu ele. Însă după ce treci de dulceața succesului, realizezi că tot ceea ce ai este un dar din partea Universului, chiar dacă este realizat de tine și admiți că în loc să te fălești în succesul pe care-l ai, mai bine continui la munca ta filosofică de toate zilele.
Totodată, ne blamăm și criticăm pe noi înșine, devenind din ce în ce mai stricți cu privire la actele noastre. Când spun acest lucru, nu mă refer la a ne sabota stima de sine și a ne devaloriza personal, ci mai degrabă a deveni tot mai exigenți cu performanțele noastre astfel încât să scoatem maximul în fiecare moment.
În această direcție, Epictet ne îndeamnă nu să ne tratăm cu prietenie pe noi înșine, ci să ne privim ca pe niște dușmani. Știu că e mai greu de înțeles acest principiu, motiv pentru care am scris un articol separat aici.
4. Avem din ce în ce mai puține dorințe de îndeplinit
Pentru stoici dorințele sunt rădăcina problemelor emoționale, iar elibrarea de ele reprezintă începutul liniștii noastre și a adevăratei fericiri. Cu cât ai mai puține atașamente față de dorințele tale, cu atât ești mai fericit. Cum ar spune Epictet, ajungem „să ne vindecăm de orice dorință de a dobândi”.
Ba mai mult, Manualul lui Epictet spune că trebuie să ajungem până în punctul în care să nu ne mai privim pe noi înșine ca pe „un prieten căruia trebuie să îi satisfac dorințele” ci ca pe un dușman de care mă apăr și mă feresc”, exact cum spuneam anterior.
5. Viața noastre emoțională se schimbă în bine
Întreg Manualul lui Epictet urmează acest principiu. Fiecare scriere este o unealtă de a restabili echilibrul emoțional. Dacă trăiești conform acestor scrieri, echilibrul emoțional va fi restabilit în mod natural.
Astfel, vom simți mai puține emoții nesănătoase și ne vom putea bucura mai mult de cele benefice. Nu ne mai dorim atât de aprig să se schimbe lucrurile și ne bucurăm mai mult de situația actuală, indiferent de cât de rea ne-ar părea.
Ba mai mult, ajungem să simțim chiar din senin o stare de bucurie generală: ajunge să ne placă propria viață, propria persoană și Universul în care trăim. Ce sunt problemele lumești când ai cu tine un caracter atât de puternic și un echilibru de netulburat?
Nu doar Manualul lui Epictet, ci toți filosofii stoici au adus în vedere că persoana care practică stoicismul și avansează în el va fi însoțit pretutindeni, fără să vrea, de o veselie autentică ce izvorăște de undeva din adânc, neconstruită de mână umană, ci făurită de însăși divinitatea în sine.
6. Frica de moarte se diminuează
Stoicii au prezentat moartea ca nefiind ceva rău, dar un eveniment neutru, inspirați de exemplul suprem al lui însuși Socrate care și-a trăit filosofia până în ultima clipă.
Lui Socrate și altor stoici nu le-a fost teamă de moarte tocmai pentru că ei erau prea bine ancorați în filosofia lor de viață, iar când ești ancorat într-o ideologie în care crezi și ești împăcat că ai trăit conform ei, ai un suflet plin, ai sentimentul că viața ta a fost într-adevăr trăită, iar cele omenești cum este moartea nu mai are nicio putere asupra ta.
În această privință, remarca finală nu vine din Manualul lui Epictet, ci din partea lui Seneca ce ne spune că dovada supremă a stoicismul autentic apare în pragul morții. Doar atunci vom ști dacă viața noastră a fost bună și stoicismul practicat a fost real.
Dacă te miră asta, îți aduc aminte că stoicismul este o filosofie, iar ca orice altă filosofie, își propune să te învețe cum să trăiești și să mori frumos. Însă până acolo ai primele cinci principii de care să te folosești pentru a te asigura că atunci când va veni ceasul, să-l respecți cu succes și pe cel de-al șaselea și să pleci cu o inimă deschisă.
Sper să nu sune macabru ceea ce tocmai am scris pentru că ideea de bază e următoarea: dacă respecți o filosofie de viață, în cazul nostru stoicismul, cu precădere cel oferit de Manualul lui Epictet, vei fi fericit, iar uitându-te în urmă, vei constata că viața ta și-a atins apogeul.
Lucian Pușcașu
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger