Să înțelegem Natura Înțeleptului
Imaginează-ți un om perfect, din punct de vedere al minții și caracterului său.
E complet curajos în provocări, luând riscuri calculate, dar fără a fi constrâns de frici sau de speranțe deșarte. Știe cum să ia deciziile astfel că niciodată nu va regreta ceva chiar dacă eșuează. Nu are niciun viciu pentru că se bucură de tot și de toate într-o formă moderată, nu face exces.
Nu este prins în trecut pentru că e împăcat cu el. Folosește trecutul doar ca pe un material din care poate învăța sau ca pe loc unde își poate refugia sufletul pentru a se delecta cu amintiri frumoase și lucrările bune pe care le-a făcut.
Nu este dependent nici de viitor pentru că știe să ia lucrurile așa cum vin. Este conștient că toate sunt orânduite și planificate să vină în mersul lor natural, după voința Universului.
Prin urmare, nu încearcă să controleze ce se întâmplă ori să fugă de ce are în prezent. Pentru el fiecare moment își are frumusețea lui. De ce s-ar grăbi către un viitor nesigur, întorcând spatele unui prezent plin de splendoare?
Este conectat la propria persoană, dar și la cei din jur. Își construiește singur comorile interioare printre care compasiunea, înțelegerea, răbdarea, blândețea și generozitatea de care știe să se bucure, iar apoi le oferă celor din jur, fără a aștepta ceva în schimb. El face totul pentru oameni, dar fără a uita de sine.
Este corect, binevoitor, are o minte limpede și o inimă înțelegătoare. Puterea sa mentală e nemărginită astfel că nu poate fi nici distras, nici înșelat și nici nu se minte pe sine. Nu simte emoții nesănătoase chiar dacă se lasă vulnerabil.
Își face treaba perfect, indiferent ce job sau profesie ar avea: tâmplar, profesor, vânzător la magazin, cioban, deputat sau om de afaceri. El nu are nevoie de nimic, dar se descurcă bine cu totul.
Nu aspiră către lucruri deșarte în lumea exterioară, ci caută să o exploreze pe cea interioară. Paradoxal, are parte de bunurile trecătoare ale acestei lumi, dar fără să fie dependent de ele. Știe să le folosească pentru a face mai mult bine în lume.
Aceasta este Natura Înțeleptului.
Natura înțeleptului
Pentru stoici, înțeleptul este un om perfect virtuos, care duce o viață într-o armonie deplină cu Natura și are o pace nemărginită ce nu poate fi tulburată de nimeni și de nimic. Ființa sa este perfect aliniată la ceilalți oameni, la Univers și la propriul sine.
Aplică când și cum trebuie rațiunea și este împăcat cu tot ceea ce îi oferă viața astfel încât nu are regrete, remușcări sau orice rețineri în a trăi virtuos.
Pe el nu-l poate atinge viciul deoarece dorințele lui sunt stăpânite cu o măiestrie perfectă. Nu are nicio frică, cu atât mai mult frica de moarte, dar este pregătit pentru ea și o va primi cu bucurie când va veni momentul. Aceasta este Natura înțeleptului.
Astfel, se bucură de darul vieții și de timpul pe care-l are pe acest pământ, iar când va fi să-l părăsească, o va face cu inimă deschisă și fără niciun regret cu privire la viața sa care acum apune.
Natura înțeleptului are caracter de abundență. El este cel mai bogat om din lume, prin comorile spiritului și ale virtuții ce le posedă în interiorul sufletului său, deși poate nu are nimic în lumea exterioară. E cel mai bun și de nădejde prieten, chiar și pentru cei care l-au trădat și i-au devenit dușmani.
Libertatea lui este absolută, indiferent în ce închisoare ar fi închis. În cele din urmă, este complet fericit chiar dacă experimentează cele mai mari atrocități cunoscute vreodată.
Caracterul său este unul perfect nobil și frumos, iar trăsăturile sale le întruchipează pe cele ale divinității. Astfel, înțeleptul este prototipul ideal al perfecțiunii umane. Asta înseamnă Natura înțeleptului.
Natura înțeleptului e idealistă
Acest prototip de Natura înțeleptului nu va fi niciodată atins de vreun om în viață. Totuși chemarea și datoria noastră este de a ne îndrepta spre acest ideal și de a cunoaște astfel tot mai mult atributele și natura înțeleptului. În cele din urmă, să dobândim fericirea de care are el parte.
Așadar, în realitatea, înțeleptul complet nu există. Tomai de aceea se pune accent pe progresul în virtute și nu atingerea unei ințelepciuni desăvârșite în sine. Se crede că de modelul înțelepciunii ideale, cea mai apropiată persoană de natura înțeleptului, a fost însuși Socrate, iar după el, Zeno, Chleantes și Chrysipp, primii fondatori ai stoicismului.
Deci, chiar dacă nu a fost nimeni înțelept, nimeni care să posede pe deplin natura înțeleptului, au existat oameni care au aspirat către înțelepciune și au făcut progrese remarcabile. Aceștia merită luați drept modele pe care merită să le urmăm.
Exemple de oameni care au dezvoltat Natura înțeleptului
Cei mai apropiați de acest model de Natura înțeleptului au fost considerați, în primul rând Socrate, apoi Diogene cinicul, iar apoi stoicii Zeno, Cleanthes, Chrysipp și Cato. Ei au urmat principiile filosofice care le-au permis de multe ori să se ridice deasupra condiției lor umane și să treacă peste adevărate nenorociri.
Socrate și Cato au întâmpinat moartea cu un calm ca de stâncă și cu o seninătate precum cerul însorit. Diogene a trăit toată viața fericit într-un butoi și a fost de neclintit în fața unora dintre cei mai puternici oameni existenți la acea vreme, printre care și Alexandru cel Mare.
Zeno a supraviețuit unui naufragiu unde toată munca sa de o viață a fost scufundată în apele mării, reușind totuși să o ia de la capăt pe pământuri străine și întemeind astfel Școala de filosofie stoică, învățăturile ei fiind mai valabile astăzi mai mult ca oricând, după mai bine de două milenii.
Aceste personalități și situații particulare sunt doar câteva exemple, însă înțelepciunea lor avea un caracter general, pentru că ei au căutat să trăiască înțelept toată viața, nu doar în unele momente.
Întrebarea cheie: ce ar face un înțelept dacâ s-ar confrunta cu această situație dificilă? Când ai așadar o situație grea, întreabă-te ce ar face Zeno, Socrate sau alt filosof. Iar dacă nu îți vine nicio idee, atunci caută biografiile persoanelor care te inspira. Asta îți va dezvolta și mai mult în tine Natura înțeleptului.
Concluzie
În concluzie, oricine merită să aspire către înțelepciune, să-și dezvolte așa-numită “Natura înțeleptului”, chiar dacă nu se va ajunge niciodată acolo. Însă simplul act de a aspira către înțelepciune dezvoltă în noi umanitatea, puterea mentală și, în general, orice trăsătură valoroasă care aduce cu sine o viață fericită, care merită trăită.
Drumul către înțelepciune nu este unul opțional, dar nici obligatoriu. E mai mult urmarea înclinației noastre naturale, fiind ființe umane cu potențialul de a deveni Oameni. Pentru că, până la urmă, aceasta e menirea noastră: să facem binele. Pentru asta ne-am născut.
Putem face asta prin a contempla portretul ideal al Înțeleptului, prin a căuta modele pe care să le urmăm, prin a ne examina viața și a ne corecta comportamentul și prin a progresa în virtute făcând binele. Despre cum să progresezi în virtute și să devii tot mai înțelept am scris un articol chiar aici: https://www.semped.ro/introspectie-cel-mai-simplu-mod-prin-care-te-poti-dezvolta-personal/
Lucian Pușcașu
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger