Preconcepțiile se nasc când judecăm o idee prin prisma lucrurilor și experiențelor pe care le avem. Problema e că respectiva idee nu este, cel mai probabil, conformă cu experiența noastră, ci doar ni se pare că seamănă cu ceea ce am trăit. Așa se întâmplă și în cazul de față, referitor la preconcepții despre stoicism.
Când întrebi pe cineva ce înseamnă să fii stoic, nu toți se vor gândi că e un atribut al unei persoane care practică stoicismul, al unui om adept al unei ideologii sau filosofii de viață cu principii stoice.
Dar întrebarea fiind pusă, trebuie răspuns la ea. 🙂 Astfel că apelăm la gândirea colectivă sau la simțul comun și spunem lucruri care nou ni se pare că seamănă cu subiectul în cauză. Ba mai mult, pentru a cunoaște stoicismul trebuie să îl practici pentru că este o filosofie pragnatică și nu doar un simplu curent de gândire, iar asta predispune la și mai multe preconcepții despre stoicism.
Prin urmare, în acest articol vom examina cele mai comune preconcepții despre stoicism astfel încât să le dezamorsăm și chiar să ne motivăm a cerceta și mai ales a practica această filosofie pentru a ne îmbunătăți mintea și a ne aduce liniștea interioară.
1. Doar raționalitatea este în sine bună, iar emoțiile sunt tulburări ale minții
Științele cognitive au demonstrat că emoțiile nu îngreunează în mod necesar rațiunea, ci chiar o pot susține. Totodată emoțiile sunt o parte inerentă a condiției umane, precum e și rațiunea. Pe cât de rău ar fi omului să nu-și folosească darul rațiunii, pe atât de greșit ar fi ca acesta să nu manifeste emoții.
Emoțiile sunt un semnal dat de mintea noastră. Emoțiile sunt un răspuns al organismului nostru cu privire la ceea ce funcționează și ce nu în viața nostră. Așadar, rațiunea și emoțiile lucrează împreună.
Rațiunea analizează ceea ce se întâmplă în viața noastră, iar emoțiile sunt răspunsul evaluării minții noastre și mesajul care spune dacă viața noastră este în regulă sau trebuie ceva schimbat.
Fără îndoială că emoțiile pot crea și probleme atunci când sunt nesănătoase/ disfuncționale prin natura lor, dar a elmina emoțiile de la rădăcină este o idee greșită și nerealistă (e imposibil să elimini emoțiile, făcând parte din zestrea noastră genetică).
2. A fi stoic presupune a nu avea emoții
Asta e probabil una dintre cele mai comune preconcepții despre stoicism. Unii definesc cuvântul “stoic” drept un adjectiv pentru oamenii ce sunt indiferenți, care nu simte plăcere, bucurie, suferință sau durere și care, într-un cuvânt, sunt resemnați soartei. În realitate, stoicii nu căutau să înlăture toate emoțiile, ci doar pe cele nesănătoase.
Chiar Seneca afirmă într-una dintre scrierile sale că “cel care aplică principiile stoicismului este în mod necesar urmărit, fie că vrea, fie că nu, de o adâncă bucurie și de o veselie de necontenit, care vine de undeva din adâncul său deoarece își găsește plăcere în propriile resurse și nu dorește plăceri mai mari decât plăcerile sale interioare.”
Aceleași cuvinte ni le transmite și filosoful stoic Musonius Rufus care afirmă că că cel care aplică principiile stoicismului și trăiește în conformitate cu Natura va simți o “dispoziție voioasă și o fericire calmă” drept rezultat.
Dacă stoicii nu simt emoții, nu pot simți afecțiune pentru cei din jur, ceea ce este contrar cu natura înțeleptului. Deci ar fi un non-sens. În schimb, el va simți emoțiile sănătoase de compasiune, iubire și toleranță pentru a-i săi.
Citind operele și biografia stoicilor, vei descoperi că aceștia erau oameni senini, curajoși, cu o perspectivă optimistă asupra vieții. Ei prețuiau viața și o valorificau cu bucurie și entuziasm în activitățile lor zilnice. Se delectau cu plăcerile vieții, însă într-o cantitate moderată.
Epictet spune că nu ar trebui să fim „reci ca niște statui” adică lipsiți de emoții, ci mai degrabă activi, luând „acțiunile potrivite”, în a ne îndeplini îndatoririle zilnice față de Natură și față de societate, ca membrii ai familiei și cetățeni ai societății.
De fapt, cele mai noi studii din neurologie demonstrează că rațiunea și emoțiile nu pot fi separate și mai mult decât atât, dezvoltarea lor armonioasă depinde una de cealaltă, emoțiile reprezentând o parte componentă a rațiunii, inseparabilă. Propunerea constă mai degrabă în înțelegerea și gestionarea emoțiilor decât eliminarea lor, pentru a avea o viață bună.
3. Pentru a urma stoicismul trebuie să faci facultatea de filosofie
La facultățile de filosofie nu se predă stoicismul în chip special și dacă o fac, e doar în treacăt, cel puțin asta e concluzia mai multor profesori de filosofie pe care i-am studiat printre care William Irvine și Pierre Hadot.
Totodată, facultățile de filosofie prezintă filosofia drept un curent de gândire. Ei bine, stoicii din antichitate erau prea puțin preocupați de asta. Pentru ei era important cum să trăiești efectiv și nu cum să-ți dai cu părerea despre viață.
Când auzim de filosofie automat spunem că e o metodă de gândire rafinată a minții și este adevărat. Însă principiile stoicismului nu sunt deloc greu de înșeles astfel încât să fie studiate doar de intelectuali. Ba dimpotrivă, stoicii invitau pe toți oamenii să studieze această filosofie, inclusiv clasa de jos și nu doar pe nobilii și înalții societății.
Iar asta e valabil și astăzi. N-ai nevoie de un IQ de geniu, facultate de filosofie și nici măcar să fii intelectual. Ai nevoie doar de interes pentru păstrarea echilibrului emoțional și dezvoltare caracterului, disponibilitate pentru efort susținut și deschidere pentru învățare continuă. Atât
4. Stoicismul e doar o teorie despre viață
Stoicii nu erau teoreticieni, filosofia stoică are cel mai pragmatic stil dintre toate, exceptând cinismul. În prelegerile lor, învățătorii stoici puneau accent în repetate rânduri că adevărata filosofie începe după ce termină ei prelegerea, adică ce fac auditorii cu ei înșiși și cu viața lor.
Nu erau nici oameni pasivi, niște lași care se ascundeau în fața condiției precare la care erau supuși și nu erau resemnați în fața pericolelor. E ușor să spui că ești un filosof și că nu valorizezi nimic în lumea exterioară când tu de fapt chiar nu ai nimic și folosești ca scuză numele de “filosof” pentru lipsa rezultatelor din viața ta
Dimpotrivă, stoicii erau oameni implicați în viața de toate zilele, având diferite roluri sociale, dar împreună lucrând pentru o lume mai bună, toate acestea culminând cu una dintre cele patru virtuți de bază: curajul.
Spre exemplu, Seneca a avut o viață foarte activă prin multitudinea rolurilor sociale pe care le avea, toate extrem de importante. El a fost dramaturg de succes, consilier al împăratului Nero, om de stat și administrator al bunurilor materiale și al monetăriei romane (un fel de bancher în zilele noastre).
Cato cel Tânăr a luptat în prima linie pentru restaurarea Republicii romane, fiind amintit în operele lui Seneca, și catalogat drept un stoic desăvârșit. Nu în ultimul rând, Marcus Aurelius a fost unul dintre cei mai mari împărați ai Imperiului Roman.
Într-adevăr, stoicii sunt agenți activi, care lucrează de „după cortină”, îndeplinindu-și rolurile în societate și făcând o lume mai bună.
5. Este o filosofie egocentrică
La o primă vedere poate părea puțin narcisist să urmezi stoicismul pentru că e vorba despre dezvoltarea caracterului tău și pe cum faci tu lucrurile. Trebuie întâi să înțelegem ce înseamnă egocentrismul. Egocentrismul este o tendință exagerată de a atribui evenimente, acțiuni, intenții și orice lucru din viață propriei persoane.
Stoicismul te învață să îți urmezi nautra firească, scopul pentru a care ai fost creat. La fel cum păunul se împăunează nu dim mândrie ci pentru faptul că așa este specia sa, la fel și noi vrem să ne dezvoltăm caracterul pentru că e singura metodă de a duce o viață frumoasă și a ne aduce aportul în societate și nu pentru a fi admirați sau validați de alții.
Totodată, stoicimsul e filosofia care îmbrățișează cosmopolitanismul (filantropie stoică), concept similar cu cel de “iubire fraternă” propus de creștinism. Stoicii consideră că scopul nostru în viață este să fim fericiți, dar nu putem face asta în mod plenar atâta vreme cât cei din jur suferă. Așadar, îndatorirea stoicului este de a lucra pentru binele comun și nu doar pentru binele propriu.
Concluzie
Acestea au fost cele mai comune cinci preconcepții despre stoicism identificate de către mine. Dacă ai și tu una sau mai multe dintre aceste preconcepții despre stoicism, nu voi spune că articolul acesta este soluția la ele, ci a practica în mod constant principiile stoicismului. Așadar, mult succes în căltoria ta stoică!
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger