În acest articol voi oferi câteva informații extrase din eBook-ul “Pune capăt anxietății! Intervenții cognitiv-comportamentale”. Scopul acestui eBook este de a ajuta persoanele care suferă de o formă de anxietate.
În acest eBook vom descrie ce este, cum apare și cum se manifestă anxietatea în viețile noastre, precum și modalități concrete de intervenție pentru a diminua impactul anxietății. În el sunt incluse indicații generale, teorii științifice, intervenții validate științific pe care le poți aplica de unul singur propriei persoane, precum și capitole cu fiecare tulburare de anxietate luată separat.
Astfel, ebook-ul conține 38 de pagini de informații teoretice cât și intervenții practice, intervenții oferite de către psihoterapeuți în cabinetele lor, pentru a diminua problemele de anxietate.
Indicația este să folosești informațiile din acest eBook în funcție de problemele de anxietate cu care te confrunți, informațiile având un caracter foarte practic. Ține de tine să faci exercițiile propuse, chiar dacă ți se vor părea inconfortabile, totodată.
Prin urmare, în acest articol mi-am propus să îți ofer câteva fragmente din întregul eBook, iar dacă vrei să afli tot ce trebuie să știi despre anxietate respectiv toate modalitățile și intervențiile în a o trata, poți achiziționa materialul complet, accesând pagina de “Shop” a site-ului www.semped.ro
Ce înseamnă “anxietate”?
Ai avut parte vreodată de un eveniment anumite pe care ai fi preferat să îl eviți din anumite motive? Poate fi vorba de prezentarea unui proiect, a ține un discurs în public, a te urca prima data la volanul unei mașini sau a vorbi cu o persoană atractivă.
În acele momente, aveai senzații fiziologice specifice, îți bătea inima cu putere, transpirai, respirai greu și poate te înroșeai puțin la față. Cert este că îți era frică să te aventurezi în acele situații, fiinduți frică de posibilele rezultate: că nu te vei descurca, nu vei performa pe măsura standardelor așteptate, vei fi respins sau judecat de către audiență.
Dacă te-ai regăsit în această descriere, gândindu-te la un eveniment specific din trecutul tău, atunci putem vorbi de ANXIETATE.
Anxietatea reprezintă senzația de frică, de neliniște sau agitație pe care o resimte cineva într-o situație amenințătoare. Este o reacție normală a organismului care apare într-o situație catalogată ca fiind periculoasă. Anxietatea mai poate apărea și în contextual îngrijorărilor excesive.
Doar situațiile amenințătoare duc la anxietate?
Situațiile amenințătoare sunt acele situații care ne pot afecta în vreun fel sănătatea mentală sau fiziologică. Astfel, putem spune că orice eveniment care ne afectează viața în mod negativ, într-o mai mica sau mai mare măsura, va genera anxietate prin frica de a fi răniți în vreun fel.
Dar evenimentele amenințătoare sunt o raritate în ziua de astăzi, cel puțin comparând timpurile actuale cu cele din epoca de piatră. În trecut, oamenii erau predispuși oricând să fie vătămați în vreun fel deoarece pericolul era la tot pasul: animale sălbatice, lipsa de adăpost, de hrană etc.
Dar în ziua de astăzi avem legi și instituții responsabile cu controlul pericolului. Totuși, anxietatea încă predomină în viețile noastre. Care ar fi motivul? Se pare că percepția unei potențiale pierderi are aceleași efecte precum percepția pericolului de a fi vătămați.
Dacă simți că poți pierde ceva (o persoană, o oportunitate, echilibrul în plan mental, situația financiară etc) atunci vei atribui acea pierdere calității vieții tale în general. Pierderile aduc consecințe negative, de aceea nimenui nu-i place să piardă.
Preferăm să știm că suntem în siguranță și că avem control asupra situației. Dacă această siguranță este amenințată și controlul este diminuat, devenim temători și anxioși. Practic, orice pierdere percepută va dăuna calității vieții tale.
Gândul la această pierdere va genera anxietate. Așadar nu-i nevoie sa fi neapărat într-o situatie periculoasă care să-ți amenințe viața neapărat. Este suficient să te gândești la o potențială pierdere (vei pierde job-ul și-ți va fi greu să găsești altul, nu o sa-ți poți plăti datoriile, nu o să-ți iei examenele la facultate etc). În general, de fiecare data când apare fenomenul de îngrijorare cu privire la viitor și potențiale pierderi și amenințări, apare anxietatea
Răspunsul corpului la anxietate. Mecanismul “luptă sau fugi”
Deși stresul și anxietatea nu sunt întotdeauna cauzate de un eveniment sau situație simple sau ușor de identificat, le puteți simți aproape întotdeauna în corpul tău. În mod clar, o componentă fiziologică este legată de stres și de senzația de anxietate.
Experimentăm această componentă fizică a stresului ca urmare a încorporării mecanismului „luptă sau fugi” moștenit în zestrea noastră genetică. Ce este implicat în acest mecanism? Răspunsul apare involuntar ori de câte ori ești foarte speriat sau amenințat.
Gândiți-vă la ceea ce simțiți atunci când aproape aveți un accident de mașină sau după ce ați avut un alt eveniment care pune viața în pericol (chiar și în lucru mic). Vă simțiți anxios, energizat, gata să acționați.
Inima ta bate mai repede, ești mai rapid, tensiunea arterială crește, mușchii tăi devin încordați, simțurile devin mai acute și, în general, ești pregătit pentru acțiune. Aceste reacții pot fi foarte utile dacă este necesar un fel de acțiune fizică rapidă sau puternică.
Probabil ați auzit sau ați citit povești despre cineva care îndeplinește o sarcină imposibilă, cum ar fi ridicarea unei mașini, în perioada de criză. Această forță suplimentară rezultă din energia eliberată în timpul răspunsului „luptă și fugă”.
Acest mecanism învățat de-a lungul milioanelor de ani este inerent construcției speciei noastre. Așadar, la fiecare amenințare, fie mai mare, fie mai mica, vom simți anxietate drept consecința a percepției cum că vom fi puși în pericol.
La începutul umanității, în paleolitic, reacția “luptă sau fugi” era adaptativă, deoarece pericolele ce duceau la moarte erau iminente. În schimb, în zilele noastre, cele mai multe frici nu au nicio logică, nemaiexistând atâtea ocazii de a ne fi pusă viața în pericol.
Așadar, reacțiile de anxietate sunt neadaptative, pornind de la un mod de gândire irațional, contrar realității în care trăim în prezent. Același tip de reacții interne apare în timpul oricărei situații anxiogene sau a experienței de amenințare.
S-ar putea ca intensitatea să nu fie la fel de mare, dar reacțiile interne, cum ar fi ritmul cardiac crescut și respirația, sunt similare. De exemplu, atunci când trebuie să dați un test important sau când trebuie să susțineți un discurs în fața unui public numeros, probabil că veți avea unele dintre aceste reacții anxioase ca răspuns în corpul dvs.
Important este să ne amintim că mecanismul, care face parte din moștenirea noastră evolutivă, apare ori de câte ori vă simțiți temători sau amenințați, chiar dacă această amenințare nu este cu adevărat periculoasă.
Spre exemplu, dacă spuneai ceva greșit în trecut în fața tribului, acesta te putea exclude, fiind sortit pieirii. Însă, în zilele noastre, un discurs în fața oamenilor nu ar aduce consecințe nici pe departe atât de negative. Cel mai rău lucru este că-ți poți uita ideile, oamenii se vor amuza puțin și.. atât. Va fi un eveniment care oricum va fi dat uitării.
Până în acest punct am oferit informații generale despre anxietate. În continuare, vom oferi câteva descrieri scurte ale fiecărei tulburări de anxietate în parte. În eBook teoriile sunt complete, însoțite de intervenții pe care le poți face în mod specific.
1. Tulburarea de anxietate generalizată
Persoanele cu GAD par să fie îngrijorate de faptul că lucrurile rele se vor întâmpla de cele mai multe ori. Ei prezic că se vor întâmpla lucruri „teribile”, chiar și atunci când există o probabilitate foarte mică de a se întâmpla lucruri rele.
Ei cred că faptul că se simt anxioși înseamnă că se va întâmpla ceva rău – adică își folosesc emoțiile ca dovadă că există pericol undeva acolo. Mulți oameni care își fac griji cred că îngrijorarea lor excesivă îi poate împiedica să fie surprinși sau că îngrijorarea îi poate pregăti pentru cel mai prost rezultat posibil.
Dacă vă regăsiți în aceste rânduri, probabil că vă observați deseori spunând: „Da, dar dacă…?” Acest „da, dar dacă se întâmplă…” te sabotează cu o serie de rezultate posibil proaste pentru care crezi că trebuie să te pregătești.
De fapt, chiar și atunci când lucrurile se dovedesc a fi în regulă, vă puteți spune: „Ei bine, asta nu este o garanție că nu s-ar putea întâmpla în viitor!” Pe lângă faptul că vă faceți griji cu privire la lucrurile care s-ar putea întâmpla „în afara voastră”, puteți crede că „îngrijorarea mă va înnebuni” sau „îngrijorarea mă va îmbolnăvi”.
Dacă aveți GAD, puteți fi blocat într-un conflict între teama că îngrijorarea este incontrolabilă și credința că îngrijorarea vă protejează
2. Tulburare de anxietate sociala (fobia socială)
Tulburarea de anxietate socială se caracterizează printr-o teamă intensă față de situațiile sociale sau de performanță, în care cineva ar putea fi judecat sau evaluat negativ.
Persoanele cu anxietate socială tind să se angajeze în evitarea semnificativă a situațiilor sociale temute și, de obicei, experimentează anxietate extremă atunci când anticipează un eveniment sau activitate socială viitoare.
Este o tulburare de anxietate care se poate manifesta în situații multiple, inclusiv petreceri, întâlniri de afaceri, conversații individuale sau zone aglomerate în care cineva ar putea fi predispus să fie judecat sau observat de alții.
Datorită atât a eterogenității situațiilor în care un individ cu anxietate socială s-ar putea simți anxios, cât și a tendinței de a se îngrijora de aceste situații înainte de a le experimenta, tulburarea poate părea destul de similară cu GAD.
3. Fobia specifică
Fobiile sunt un tip de reacție la stres în care o persoană are o reacție puternică de teamă la o anumită situație sau stimul. Sunt destul de frecvente și pot fi descrise ca reacții automate de stres / frică, generatoare de anxietate.
Este aproape ca și cum corpul reacționează automat la stimulul fricii, fiind un fel de reacție automată, învățată. De obicei, ele sunt învățate timpuriu, într-un mod traumatic.
De exemplu, un copil poate fi fost înțepat foarte rău de un roi de albine când avea sau 5 ani, dezvoltând astfel o puternică fobie de albine. Cu toate acestea, majoritatea fobiilor nu au antecedente ușor de identificat.
Majoritatea persoanelor care au fobii evită situațiile în care sunt regăsiți stimulii fobici dar, uneori, acest lucru nu este posibil. Fobiile sunt cel mai bine tratate cu terapie comportamentală de către un profesionist. Cu toate acestea, unele dintre abordările de gestionare a anxietății din acest eBook pot fi utile.
4. Atacul de panică
Atacul de panică este un episod distinct de teama intensă acompaniat de o serie de senzaţii fiziologice (palpitaţii, ameţeli) şi simptome cognitive (credinţa că voi muri sau voi înnebuni);
Criteriul principal în această tulburare constă în atacuri de panică recurente și neașteptate. Un atac de panică este o perioadă distinctă de frică intensă sau de disconfort care atinge culmea în câteva minute.
5. Ipohondria (anxietate de sănătate)
Ipohondria este, de asemenea, numită anxietate de sănătate și este definită ca o preocupare excesivă de a avea o boală gravă sau de a te îmbolnăvi. Tulburarea este rezultatul interpretării greșite a simptomelor fizice și a senzațiilor corporale. De exemplu, o tuse persistentă sau o mică umflătură pe o parte a corpului poate fi interpretată eronat ca fiind semne de cancer.
Persoanele cu ipohondrie se vor consulta frecvent cu specialiștii medicali pentru bolile lor temute, deși reasigurarea pe care o primesc de la aceste vizite este de obicei de scurtă durată, deoarece tind să persiste în convingerea că boala este de fapt prezentă, deși nediagnosticată de către specialiști.
Până în acest punct am descris în mod teoretic fiecare tulburare de anxietate în parte. Acum vreau să îți ofer principala intervenție, principala metodă de a combate orice formă de anxietate, și anume Expunerea.
Desigur, mai sunt și alte intervenții, dar cea mai eficientă dintre toate este expunerea care merită amintită și detaliată.
Expunerea
Am rezervat un întreg capitol intervenției de bază în tulburările de anxietate: EXPUNEREA. Indiferent de tulburarea de anxietate la care vrei să lucrezi, expunerea este principalul mod prin care o poți trata, având parte de un tratament psihoterapeutic cât mai eficient. Vom descrie așadar ce este expunerea și cum o poți implementa în viața ta.
Expunerea presupune a lua contact, progresiv, cu stimulii aversivi, care îți produc anxietatea, în scopul habituării, adică a te obișnui cu stimuli până când aceștia nu mai reprezintă o amenințare percepută.
Unul dintre motivele pentru care anxietatea persistă este evitarea situaţiilor temute. Prin faptul că evităm să ne confruntăm cu fricile noastre, nu facem decât să le „conservăm”. În mod paradoxal, evitând lucrul de care îţi este frică, nu faci decât să „protejezi” frica, făcând-o mai puternică. Dacă nu o “ataci”, o laşi să te ţină prizonier. Nu există cale de mijloc.
IMPORTANT! Consecințele negative aduse de evitarea situațiilor anxiogene sunt mult mai mari pe termen lung decât consecințele pozitive aduse pe termen scurt. Pe moment evitarea aduce beneficiul reducerii anxietății, dar pe termen lung anxietatea va crește și se va extinde în situațiile evitate.
Cu fiecare evitare, anxietatea câștigă teren, iar noi pierdem controlul asupra ei. Evitarea nu e o soluție pentru anxietate. Este o amânare a anxietății și metodă de a hrăni-o și a-i oferi putere.
Soluție: Opusul evitării este expunerea. Expunerea creează reversul consecințelor negative aduse de evitare, adică rezultate pozitive, dorite de către noi: diminuarea anxietății, sentimentul controlului situației etc.
Expunerea presupune confruntarea graduală cu situațiile generatoare de anxietate. Metoda constă în expunerea repetată şi graduală la stimulii care provoacă anxietate sau frică exagerată, până când anxietatea generată de acei stimuli scade semnificativ.
Prin urmare, se concepe o listă cu situaţii anxiogene ordonate ierarhic, iar avansarea de-a lungul acestei ierarhii se face progresiv, de la situaţiile ce provoacă anxietate redusă până la cele care declanşează reacţiile cele mai intense.
Scopul este diminuarea anxietății prin habituare (normalizarea experienței de a lua contact cu stimulul amenințător. Mai exact, el nu mai este perceput ca fiind periculos, ci neutru.)
Dacă vrei să citești tot ebook-ul, o poți face intrând pe site, la secțiunea “Shop”, sau dând click aici.
Îți urez multă sănătate și succes în a-ți combate problemele de anxietate și a te bucura din nou de viață!
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger