De ceva vreme promovez stoicismul. Sunt peste 50 de articole și de video-uri pe Youtube create de mine doar despre stoicism. Putem spune că te îndemn să fii stoic zi de zi. Însă observ că oamenii consideră stoicismul un corent nou, care neceistă învățat de la zero. În realitate, tu ai deja o personalitate stoică sănătoasă mai mult decât crezi.
Cu privire la compentențele noastre, unii oameni sunt buni în mod nativ, alții s-au antrenat să fie buni. Astfel avem muzicieni talentați din naștere și muzicieni care s-au antrenat să performeze. Avem pictori care din fragedă copilărie și-au manifestat interesul pentru pictură și oameni care au ales această vocație mai mult determinați de context.
Așadar, avem oameni buni în ceva în mod natural, și oameni buni în acel ceva datorită unui efort susținut. Așa este și în cazul stoicismului. Prin urmare, în acest articol îți voi prezenta cum eu m-am regăsit în stoicism și motivele pentru care stoicismul este mai aproape decât crezi și de tine.
Stoic zi de zi fără să vrei
Marcus Aurelius îl amintește pe tatăl său adoptiv, Antoninus, ca fiind un om care a urmat principiile stoice toată viața sa și care a fost un model de inspirație pentru fiul său. Cu toate acestea, Antoninus nu a studiat niciodată filosofia stoică. A guvernat Imperiul Roman cu multă înțelepciune fără a ști până la 50 de ani că va fi împărat. Așadar, nu a avut o pregătire temeinică.
Totodată, mai mulți învățători stoici au remarcat de-a lungul timpului că erau unii dintre studenții lor care făceau progrese imense cu minim de efort și cu rezultate maxime. Ba mai mult, fără să li se predea principiile, ei acționau inconștient după ele și luau parte la prelegeri pentru că simțeau că stoicismul îi reprezintă, și nu motivați de surse exterioare.
E ca și cum i-ai da microfonul în mână unui inginer, iar el ar cânta cu un glas angelic nu pentru a fascina pe ceilalți, ci pentru că abia așteptă să fredoneze două versuri după o zi grea de muncă, în timp ce alții studiază din greu teorie muzicală și tot au dificultăți. La fel e și pentru stoicism. Tocmai de aceea, sunt șansă să fi stoic zi de zi fără ca măcar să îți dai seama. Fără alte adăugiri, îți voi spune cum am ajuns eu stoic zi de zi.
Stoic zi de zi… din acea zi, sau dinainte
Primul contact cu stoicismul au fost câteva citate de la Seneca care m-au captat instant, iar prima carte citită despre stoicism a fost “Gânduri către sine însuși” al lui Marcus Aurelius. Băi frate, nu exagerez: din sutele de cărți pe care le-am citit la viața mea, nu am avut niciodată trăirea emoțională pe care am avut-o după ce am parcurs prima pagină.
Pur și simplu mi-a răscolit lumea interioară cu totul pentru că niciodată nu am simțit un om care să rezoneze cu mine atât de mult. Citindu-i biografia lui Marcus am aflat că și el, asemenea mie, a prezentat un interes inconștient față de virtuți și față de filosofie, motiv pentru care a fost observat încăt de la vârsta de șapte ani și ales ulterior de împăratul Hadrian ca moștenitor.
Însă contactul cu scrierile lui Marcus Aurelius nu a reprezentat startul a ceva nou pentru mine, ci începutul întoarcerii la ce sunt.
Stoic zi de zi fără să vreau
Țin minte că la vârsta de 5 ani eram la grădiniță și mă jucam ceva joc în care trebuia să ascundem obiecte. Eu am ascuns un cub în buzunar și l-am uitat acolo, găsindu-l ajuns acasă. Mi se pare amuzant și acum că în acea zi toată ziua am fost speriat pe faptul că am făcut ceva greșit, pentru că am furat.
Chiar am întrebat-o pe mama daca mă pot întoarce la grădiniță să restitui jucăria. Probabil ai intuit deja că mi-a venit în mod natural să îmbrățișez virtutea dreptății.
De atunci și până astăzi nimic nu s-a schimbat. Îți spun cu mână pe inimă că nu am furat nimic niciodată: nici bani, nici obiecte și nimic altceva din ce nu este al meu. Chiar și acum când mă gândesc că am posibilitatea să fur și să încalc virtutea dreptății, parcă sângele îmi îngheață și mintea mea se clintește din loc. E un semn al faptului că încă sunt stoic zi de zi.
O altă amintire este legată de școala primară. Învățătoarea spunea despre mine la ședința cu părinții că sunt cel mai conștiincios și serios băiat din clasă. Exercitam o autodisciplină naturală și nu impusă de recompensele notelor mari sau de frica părinților, iar această indiferență la recompense și pedepse este valabilă și astăzi, dovada fiind faptul că continui proiectul Semped chiar dacă sunt atât de puțini oameni care-l apreciază. E o metodă practică de a fi stoic zi de zi.
Cât despre relațiile mele cu copiii, erau destul de temperate, lipsite de conflictele specifice vârstei. Adică nu eram omul cu care să te cerți. Uneori tratam diferite aspecte cu maturitate și chiar îmi puneam problematica trecerii timpului și hedonismului, teme pe care le-ar aborda orice stoic zi de zi.
Era o perioadă când era la modă să colecționezi diferite abțibilduri, discuri și cartonașe regăsite în pungile de chipsuri. Astfel toți copiii le cumpărau. Îmi amintesc că la un moment dat i-am întrebat pe prietenii mei: “ce rost are să cheltuiți banii pe plăcerea de a avea un disc. Până la urmă sunt doar niște obiecte, pentru că chipsurile oricum nu vă plac. Pierdeți timpul cu ceva ce oricum n-o să mai conteze mai târziu, pentru că la fel cum alte colecții de obiecte erau interesante în trecut și nu mai sunt faine în prezent, la fel va fi și cu acesta. Deci nu mi se pare că merită să le dați atâta atenție”. Îmi aduc aminte această imagine perfect, astfel că am reprodus-o cât mai acurat posibil.
Mă crezi sau nu, aceasta mi-a fost formularea la vârsta de 9-10 ani, bazată pe o gândire ce îngloba principii profund filosofice precum trecerea timpului, rezistența în fața hedonismului și virtutea cumpătării.
Poate cel mai important, eram atras să îmi fac prieteni doar dintre cei cu caracter frumos. Deși am cunoscut mulți copii și în adolescență mulți tineri, cumva inconștient am aderat la cei care împărtășeau valori similare cu mine și nu forțam prietenii cu cei care nu îmbrățișau germenii înțelepciunii.
Erau băieți mai privilegiați financiar decât mine, ori alții probabil mai inteligenți care-mi puteau face viața mai ușoară în școală, dar mie nu îmi păsa. Mă uit în urmă și îmi dau seama că cele mai frumoase prietenii, care mai dăinuie și astăzi, le-am avut și le am cu oamenii stoici, exact cum încerc și eu să fiu.
Și pot spune că la capitolul prietenie sunt cel mai norocos om în viață. Am avut dintotdeauna prieteni minunați cu care am construit legături trainice umane. N-am fost niciodată trădat de oameni pe care i-am considerat prieteni pentru că intuitiv am știut cum să îmi aleg prietenii.
Când au apărut persoane în viața mea au stat o vreme, iar apoi s-au îndepărtat natural, ulterior urmările mi-au dovedit că așa a fost cel mai bine să fie. Îmi place să cred că am scos maxim din fiecare interacțiune cu persoanele care mi-au ieșit în cale și doar cele care sunt după sufletul meu au rămas și în ziua de astăzi. Providența mi-a oferit această binecuvântare și prieteni de nădejde drept consecință.
Stoic zi de zi din copilărie
Nu eram un copil supărăcios sau alintat, iar în prezent nu cunosc emoția de supărare și nici nu pretind a avea drepturi nejustificate. N-am fost niciodată atras de valori externe și lucruri superficiale, n-am fost tentat să cred că fericirea mea ar depinde de ele și nici n-am căutat succesul pentru recunoaștere sau alte recompense, ci doar pentru satisfacția lucrului bine făcut, a credinței că ceea ce am făcut, a fost corect și virtuos.
Nu puneam la suflet vorbele răutăcioase din partea colegilor și nici nu țineam ranchiună pentru cei pentru care eram victima bullyingului. Astfel că nu am dezvoltat niciun complex de inferioritate din cauza lor.
Psiholog stoic zi de zi
Iar acum îți voi spune un lucru și mai interesant: când țin ședințe de psihoterapie, oamenii îmi spun situațiile dificile prin care trec și traumele care au rezultat drept consecință. Caut să empatizez în mod sincer cu ei și să găsim împreună soluții.
Însă când se termină terapia, fără să vreau mintea mea compară situațiile lor de viață cu ale mele și constat că de multe ori eu am trecut prin lucruri mult mai grave decât clienții mei, deși ei au dezvoltat mult mai multe traume și probleme emoționale decât mine.
Explicația care îmi vine în minte este reziliența, sau rezistența emoțională. Așa cum unii copii sunt mai rezistenți la sport, alții la durere fizică, iar alții la a persista în sarcină, eu unul aveam o rezistență emoțională probabil peste medie.
O astfel de persoană este mult mai puternică emoțional decât majoritatea oamenilor și dezvoltă mai greu problemele emoționale drept consecință. Reziliența emoțională e una dintre abilitățile principale la care aderau stoicii.
Ba mai mult, am făcut profil de mate-info în liceu astfel că nu am avut treabă cu științele umaniste. În clasa a 12a, în loc de ora de filosofie mă pregăteam la matematică pentru bac. Așadar, la toate acestea am aderat în mod natural, fără să studiez psihologia sau stoicismul.
A fi stoic zi de zi nu este un prilej de mândrie!
Trebuie să știi că-ți spun toate astea nu ca să mă laud, ci dimpotrivă o spun cu toată modestia și recunoștința pentru că nu este un merit personal ci un dar oferit din partea Universului la care răspund cu adâncă recunoștință pentru că mi-a oferit acest mod de a fi.
Unii oameni au primit darul de a se face plăcuți în mod natural, fiind carismatici și iscusiți în arta comunicării, în timp ce alții se pricep la numere și raționament matematic. Unii sunt buni la sporturi, fiind atleți desăvârșiți, alții a fi seductivi. Unii au ureche muzicală, iar alții sunt talentați la arte plastice și teatrale.
Cât despre mine, mi-a fost dat să fiu fascinat de mintea umană, de frumusețea reală a vieții și de suferința și vindecarea sufletului uman. Ce am primit, cu asta trăiesc și aș vrea să nu-mi treacă prin gând vreodată să-mi doresc altceva decât ceea ce mi-a fost dat.
A fi stoic zi de zi nu e un ideal
Iar acum, știu că poate suna destul de ideal ceea ce spun și că pare că eu nu sunt deloc predesinat la nefericire datorită gândirii mele sănătoase, dar nu este deloc așa. Încă sunt anumite goluri emoționale pe care le am și pe care le car după mine încă din copilărie.
Cu greu le tolerez anumite lucruri, nu am mereu o atitudine compasională, ci mai degrabă una destul de asertivă și directă. Sunt câțiva oameni care au reușit să mă rănească și cu greu am trecut peste, iar ideea de iertare pentru mine e de la foarte grea spre imposibilă.
Încă am o furie adunată în mine pe care nu am modelat-o și procesat-o în manieră sănătoasă în totalitate. Încă mai cad în vicii și îmi pierd timpul inutil cu diferite chestii.
Cât despre oamenii care apelează la mine pentru psihoterapie, sunt multe dăți în care eu sunt cel care învață de la ei și îmi câștigă admirația pentru felul lor de a gestiona situațiile traumatice din viețile lor, dând dovadă de mult mai multă înțelepciune decât sunt eu capabil.
Stoic zi de zi este un mod de a fi
La o primă vedere ar părea că am ales să promovez stoicismul pentru că mi-am ales profesia de psiholog și oarecum este o anexă a dezvoltării mele profesionale. În realitate, mie îmi place să cred că e invers: am ales această profesie deoarece am avut de mic copil o înclinație spre a trăi ca un stoic zi de zi și de a promova tot ce ține de starea de bine. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care îmi place să cred că psihologia m-a ales pe mine și nu eu pe ea.
Toate astea ți le spun pentru că vreau să ai încredere în faptul că e foarte probabil ca și tu să ai în tine în mod natural trăsături stoice, doar că nu ești conștient. Trebuie doar să reflectezi un pic cu privire la viața ta și să îți dai seama.
Concluzie
A fi stoic zi de zi nu este doar o chestiune de alegere, dar și una de a fi. La fel cum ai înclinații și talente pentru diferite lucruri fără să fi făcut o pregătire temeinică, la fel ai trăsături de stoic fără să fi citit măcar un citat.
Prin urmare, dacă vrei să îmbrățișezi stoicismul ca metodă de dezvoltare personală și unealtă terapeutică nu înseamnă neapărat că o vei lua de la zero. Iar dacă nu ai treabă cu stoicismul, dar te-au intrigat câteva dintre ideile prezentate în acest articol, poți consulta și alte resurse în scop de autocunoaștere personală. Ai un articol chiar aici.
Cine știe, e foarte probabil să fi stoic zi de zi fără să-ți dai seama. Călătoria ta în stoicism poate începe chiar aici, chiar acum! Profită de ocazie.
Lucian Pușcașu
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger