Home » Blog » Tot ce ştii despre disciplină e greşit! Disciplina nu ţine de talent sau voinţă

Tot ce ştii despre disciplină e greşit! Disciplina nu ţine de talent sau voinţă

disciplina

Există multe mituri false referitoare la cum se dobândeşte disciplina. Unii oameni tind să creadă că e vorba de un dar înnăscut, alţii cred că e o trăsătură de personalitate ori o abilitate specifică, iar aţii au senzaţia că disciplina e un mister elucidat doar de către oamenii de succes.

Nu voi nega responsabilitatea pe care o are fiecare în parte asupra a cum îşi construieşte viaţa şi nici asumarea responsabilităţii pentru propriile fapte. Însă disciplina presupune ceva mai mult de atât. Dacă am rămâne doar la nivelul de responsabilitate, fiecare ar face doar lucrurile care sunt necesare, iar cele utile şi cele benefice ar fi neglijate.

Astfel, toată lumea ar duce o viaţă înclinată spre supravieţuire şi nu spre abundenţă şi prosperitate, ori disciplina chiar acest lucru înseamnă: a face lucrurile care te duc mai aproape de un vis personal, în ciuda tentaţiei de a te mulţumi cu ceea ce ai în prezent. Voi reveni la acest aspect.

Intuiţia ne spune că disciplina înseamnă să faci ceea ce ştii că trebuie să faci, chiar şi atunci când nu ai chef să îl faci. Însă intuiţia nu ne spune şi cum punem dobândi în mod concret disciplina astfel încât să ne punem în postura de a face lucrurile respective. Din fericire, psihologia o poate face. 🙂

Prin urmare, în acest articol îţi voi demonstra adevărul ştiinţific din spatele disciplinei şi vom demonta câteva din credinţele populare total eronate care ne amăgesc în privinţa ei. Astfel, a atinge disciplina nu va mai fi o chestiune de noroc sau de stare de spirit, ci una de alegere conştientă prin înţelegerea factorilor care o determină. Hai să vedem care sunt.

Recompense imediate – pedeapsa îndepărtată

O mulţime din comportamentele excesive pe care le facem, în ciuda intenţiei noastre de a le controla, se datorează faptului că realizarea lor produce o satisfacţie imediată (chiar dacă sunt minore), iar costurile lor negative vin cu un preţ mult mai mare.

Un stil de viaţă nesănătos îşi arată costurile târziu, după ani de zile. În schimb, consumul alimentar, cel de alcool, fumatul sau alte vicii aduc beneficii imediate. Agresivitatea rezolvă adesea un conflict în favoarea noastră; costurile ei (ex.: distrugerea unei relaţii interpersonale, reacţii emoţionale negative din partea celorlalţi etc.), sunt mai îndepărtate şi doar posibile. O relaţie sexuală neprotejată duce la satisfacţii imediate; costurile sunt doar posibile şi oricum, nu imediate.

Pe scurt, recompensele imediate (chiar minore) sunt mai influente decât pedepsele amânate (chiar dacă sunt substanţiale). Beneficiul imediat e mai influent decât costul îndepărtat. Din punct de vedere raţional, ştim că disciplina se realizează prin a ne abţine de la toate aceste lucruri, dar emoţional suntem continuu atraşi de ele. Uneori, pare că raţiunea nu are nicio putere asupra emoţiilor. De cele mai multe ori, chiar aşa e. Hai să vedem de ce se întâmplă acest lucru.

O perspectivă evoluţionistă

Vreme de milioane de ani, omul a trăit în circumstanţe aspre, pline de pericole. Viaţa era scurtă, costurile de lungă durată ale unui comportament puteau fi irelevante deoarece nu aveau consecinţe pe termen lung. Urmărirea unui beneficiu imediat, ignorând costurile ulterioare, era o strategie, foarte adesea, adaptativă într-o viaţă minată de pericole majore şi imediate.

Pericolul domnea la orice pas. Resursele erau puţine.Raportul dintre ele era atât de neechilibrat încât principala dorinţă a omului era supravieţuirea şi reproducerea. Evitarea pericolului şi oferirea de recompense susţineau aceste două lucruri. Astfel, disciplina în perioada preistorică era inversul a ceea ce înseamnă disciplina pentru noi astăzi: recompensează-te acum, nu contează ce va fi mai mâine.

Însă aceste lucruri se întâmplau acum milioane de ani. Stilul de viaţă s-a schimbat la 180 de grade datorită evoluţiei socio-culturale. Astăzi, contextul de viaţă face ca prosperitatea şi abundenţa materială, financiară şi relaţională să fie aduse doar prin planificări pe termen lung.

În zilele noastre, disciplina este reversul a ceea ce însemna la începuturile omenirii: recompensează-te mai târziu, contează ce va fi mâine.

O perspectivă ştiinţifică

Concomitent, aşa cum arată cercetările experimentale, subiectul uman a dezvoltat şi o înclinaţie spre a procesa informaţiile despre viitor: consecinţele negative decalate în timp sunt subapreciate ca importanţă şi ca probabilitate. Astfel, ele au un impact redus asupra deciziei şi comportamentului actual.

Costurile viitoare sunt percepute, aşadar, ca fiind mai puţin probabile şi mai puţin severe decât sunt, în mod real. Aceasta e modalitatea de gândire a oricăuri om datorită stilului de gândire predominant conservator, provenit din perioada preistorică. Structura creierului se schimbă foarte greu, de aceea purtăm cu noi creierul strămoşilor noştri, exceptând neocortexul.

Recompense mici dar imediate – recompense mari, dar decalate

Comportamentele care produc recompense mici dar imediate au un impact mai mare asupra noastră. Devin mai probabile decât comportamentele care produc recompense mari dar cu decrement temporal.

Spre exemplu, dacă te-aş întreba ce ai prefera: 100 de lei acum sau 1000 de lei peste 10 ani, cel mai probabil ai prefera banii acum. Probabil vei gândi că nu se ştie ce se va întâmpla peste 10 ani, dar ştii ce poţi face cu banii aceştia acum, chiar dacă sunt mai puţini. De fapt, aşa suntem toţi înclinaţi să gândim.

A visa cu ochii deschişi te face să te simţi bine, dar studiul concentrat, poate produce beneficii mult mai mari, dar abia după mulţi ani şi nu în mod garantat.

Recompensa de a te simţi ca un campion visând cu ochii deschişi se simte acum, chiar dacă e imaginară. Însă victoria reală, în lumea în care trăim, e incertă şi dobândită cu efor şi disciplină. Acesta e motivul pentru care toată lumea visează, dar foarte puţini le şi realizează.

Pauzele, Netflix-ul etc. produc recompense imediate, de aceea ele interferează cu activităţile meticuloase, care pot produce beneficii mult mai mari dar incerte. Capacitatea de amânare a recompensei este una dintre achiziţiile de mare importanţă ale evoluţiei noastre ca specie.

Pedepse imediate – recompense amânate

Un lucru e clar: elementul temportal joacă un rol critic. Preferăm ce e imediat şi sigur satisfăcător, decât ce e îndepărtat şi probabil satisfăcător. Acest principiu stă la baza multor excese comportamentale cum sunt viciile şi obişnuinţele neproductive.

Lucrurile nu stau atât de bine când e vorba de a dobândi disciplina mult visată. Din păcate, nu doar recompensele au o putere potenţial negativă asupra noastră, ci şi pedepsele.

Pedepsele sunt şi ele implicate în deficitele comportamentale. Pedepsele sunt cele care ne pricinuiesc durere pe moment, dar care pot avea efecte benefice pe termen lung. De fapt, disciplina are inevitabil o componentă de durere. Aşadar funcţia pedepselor pentru a dobândi disciplina reprezintă inversul recompenselor: pedepsele imediate aduc rezultate pe termen lung.

Spre exemplu, consecinţa imediată a exerciţiilor fizice este oboseala şi febra musculară; beneficiile se văd mult mai târziu, după o îndelungată practică, şi, ca orice lucru care survine în viitor, sunt nesigure.

Orice schimbare, reformă, inovare a unui domeniu de activităţi sau un segment din viaţa noastră îşi arată la început costurile, abia apoi beneficiile. O activitate de performanţă necesită efort, efort, efort şi abia apoi, poate, îşi arată beneficiile. Durerea e sigură şi imediată; beneficiul e nesigur şi îndepărtat.

Marea performanţă vine târziu, după ce câştigi bătălia cu tine însuţi. Mulţi vor să devină mari performeri, vedete; câţi însă sunt dispuşi să facă sacrificii personale enorme, pentru un beneficiu îndoielnic şi îndepărtat? Disciplina apare în urma răspunsului tău la această întrebare.

Pedepse imediate, dar mici – pedepse mari, dar decalate

Principiul e simplu: preferăm pedepsele mici, dar pe moment simţite, decât cele mari, dar decalate în timp. E destul de logic. Ceea ce e imediat şi îţi produce durere te influenţează mai mult decât ceea ce e mai îndepărtat şi îţi produce o durere poate de zece ori mai mare. În a-ţi forma disciplina trebuie să te foloseşti inteligent de pedepsele imediate, dar mici, pentru a nu ajunge la cele mari şi inevitabile.

Elementul temporal joacă un rol critic: tot ceea ce pare îndepărtat în timp e subapreciat la nivel subiectiv, dar la nivel obiectiv are aceeaşi valoare. Fie că primeşti acum 50$, fie că îi primeşti în 3 ani, ei tot aceeaşi valoare vor avea (bine, depinde de inflaţie, dar ai înţeles ideea).

Implicaţii ale pedepselor şi recompenselor pentru a dobândi disciplina

Consecinţele imediate (indiferent dacă sunt recompense sau pedepse) tind să aibă o influenţă mai mare asupra comportamentelor, decât consecinţele amânate în timp. Evident, acţiunea lor este specifică. Ea depinde de context şi de domeniul de viaţă, în funcţie de diferiţi factori precum valorile personale, experienţa de viaţă, expectanţele cu privire la rezultat etc.

Spre exemplu, disciplina ta poate fi foarte bună în domeniul profesional (realizezi temele la timp, termini sarcinile rapid şi eficient), dar foarte slabă în cel social (întârzii la întâlniri, nu respecţi promisiunile făcute). Aşadar, disciplina vine pe domenii şi nu e o trăsătură a personalităţii tale.

Implicaţii ale antecedentelor

Antecedentele reprezintă factorii care declanşează un anumit comportament. Contextul în care noi învăţăm un comportament reprezintă, cel mai adesea, punctul în care se formează antecedentele. Spre exemplu, un birou aranjat influenţează mai bine disciplina decât unul dezordonat. Altfel te apuci de treabă gând vezi cum lucrurile sunt într-o ordine perfectă.

În afară de consecinţe, antecedentele care influenţează un comportament, pot şi ele contribui semnificativ la reuşita sau eşecul autocontrolului comportamentului respectiv. Modul în care ne aranjăm situaţiile, stimulii, poate face mai probabil un comportament sau altul. Dacă ţii mereu telefonul lângă tine, e mai puţin probabil să rămâi concentrat foarte mult timp, spre exemplu.

E uşor să nu păcătuieşti, când te-ai retras în pustiu; e mult mai greu când eşti star de cinema şi trăieşti în mijlocul tentaţiilor. Sfinţii au ajuns sfinţi nu datorită unui har special sau pentru că îi iubea Dumnezeu mai mult decât pe tine. Ei au avut prilejul de a se naşte într-un anumit context (Sfântul Petru), sau ei singuri l-au ales (Sfântul Pavel/ Paul).

Diferenţa nu e de “fibră morală” ci de aranjarea contextului: sfântul Petru a fost chemat pentru a fi “pescar de oameni”, iar sfântul Pavel a ales să se convertească în drumul său spre Damasc. Starurile de cinema au lumea la picioare prin reputaţia şi bogăţiile ce le au la discreţie. E aproape imposibil să nu cazi în tentaţii. De aceea aflăm poveşti incredibile de la altfel de persoane şi cum au trecut ele peste adicţii. De aici şi vorba populară “omul sfinţeşte locul”.

Implicaţiile contextului socio-cultural

Dacă analizăm modul în care societatea controlează comportamentele, pentru a dobândi fiecare disciplina, spre binele speciei (de cele mai multe ori), atunci vedem că acest lucru nu se realizează prin şedinţele de meditaţie colectivă, nici prin autosugestie, nici prin cursuri speciale de antrenare a “voinţei”, nici prin exerciţii de “întărire a spiritului”.

Toate acestea sunt doar nişte promisiuni care par să ne uşureze sufletul la confruntarea cu adevăratul sens al cuvântului “Disciplină”, dar ele doar ne amăgesc fără să ne aducă mai aproape de disciplina în sensul propriu al cuvântului. Adevărul ştiinţific constă în influenţa consecinţelor şi naşterea comportamentelor prin antecedente. Hai să vedem ce implicaţii socio-culturale se regăsesc în oportunitatea de a dobîndi disciplina.

Societatea stabileşte reguli de comportament (prin norme religioase, prin norme morale susţinute comunitar, prin sistemul de legi, reglementări, prescripţii etc.), stabileşte recompense şi pedepse (prin diverse sisteme de recompensare – salarii, privilegii, promovarea la un statut social mai bun), şi de penalizare (de la simpla dojană, la închisoarea sau pedeapsa capitală). Şi tot societatea, în măsura în care are resurse, modifică situaţiile, antecedentele (ex.: oferă anumite condiţii de habitat şi viaţă care favorizează comportamentele dorite).

În plus, societatea produce fluxuri informaţionale, cu impact covârşitor: religii, ideologii, sisteme filosofice, modele artistice sau morale, într-un cuvânt – cultura. Cultura este un arsenal enorm de instrumente prin care specia umană îşi controlează comportamentele indezirabile. Prin ea s-au tratat depresiile, nevrozele, deviaţiile comportamentale mult înaintea apariţiei psihiatriei sau psihologiei.

Cultura e la fel de importantă pentru specie ca şi rezerva genetică. Printre aceste influenţe ne păstrăm, fireşte, câteva grade de libertate. Nu multe, dar suficiente pentru a ne obliga să fim responsabili şi să dăm socoteală de ceea ce facem.

După cum societatea influenţează comportamentele prin controlul contingenţelor şi producţiilor culturale, cred că nu am avea decât de câştigat dacă am face acelaşi lucru cu propriile noastre comportamente.

Deci, concluzia fermă este să căutăm recompensele autocontrolului acordând atenţie specială modului în care ne aranjăm antecedentele şi recompensele/ pedepsele şi a modului în care ne construim teoriile despre propriul comportament.

Nu te lăsa amăgit

În rezumat, nu numai comportamentele altora ci şi propriile noastre comportamente, pe care am dori să le controlăm, sunt determinate de modul de aranjare a antecedentelor.

Suntem tentaţi mereu să credem că disciplina este rezultatul unor forţe interne (ex.: “tăria morală”, “voinţa”, “forţa spiritului”, “mobilizarea centrelor noastre de energie prin meditaţie yoga” etc.). Disciplina se obţine prin organizarea contextului, nu prin apelul la forţe mistice.

Bine, nu merită să distrugem complet aceste mituri. Câteodată avem nevoie de ele, ca de nişte iluzii pozitive, care ne fac să suportăm lipsa altor soluţii mai viabile şi să ne asumăm responsabilităţi. Susţin însă ferm ideea responsabilităţii individului, în ciuda impactului negativ al contingenţelor asupra vieţii sale.

Contexul de viaţă în care trăieşti nu este o scuză pentru a nu dezvolta disciplina prin autoresponsabilizare. Indiferent cât de sărăcăcios este mediul, ori cât de greu ar fi, nu ai scuze să nu lucrezi cu ceea ce ai.

Un lucru e sigur: nu eşti nici cea mai norocoasă, nici cea mai ghinionistă persoană din lume. Responsabilitatea ta este să faci ceea ce poţi cu ceea ce ai în locul în care te afli. Noi suntem singurii responsabili de faptele noastre, de care trebuie să dăm socoteală.

Lucian Puşcaşu

P.S. Ti-am pus la dispozitie seria întreagă de articole dedicate autodisciplinei şi performanţei în realizarea obiectivelor:

1. Tot ce ştii despre disciplină e greşit! Disciplina nu ţine de talent sau voinţa

2. Cum poţi fi disciplinat fără să doară. Autocontrolul nu este tărie de caracter

3. Adevărata disciplină. Formează-ţi propriul stil de autocontrol al obiceiurilor

4. Deveno eficient. Principii psihologice pentru a-ţi dezvolta autodisciplina.

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebookprecum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger

E-BOOK GRATUIT DESCOPERĂ-ȚI VOCAȚIA
Sunt de acord să mă abonez la acest blog.
Dacă îți place acest Blog înscrie-te acum în comunitatea educației emoționale Semped și vei primi informații săptămânale prin e-mail. Totodată vei primi cadou eBook-ul "Descoperă-ți și trăiește-ți Vocația"
Vei primi 2 articole gratuite pe săptămână prin e-mail

Un comentariu la „Tot ce ştii despre disciplină e greşit! Disciplina nu ţine de talent sau voinţă”

  1. Pingback: Cum poţi fi disciplinat fără să doară. Autocontrolul nu este tărie de caracter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *