În ultima vreme trendul învestițiilor a luat amploare în România. Fel de fel de oportunități de a investi banii pe care-i avem se ivesc sperând ca, pe viitor, să obținem și mai mulți bani, dar fără a munci pentru ei. Dacă este o idee atât de bună să investim în cele mai bune companii pentru a obține mai mult profit pe viitor, atunci în aceeași logică, ar trebui să investim în cele mai bune lucruri care să ne aducă o fericire garantată.
Dacă ești ca majoritatea oamenilor, fericirea ta se află în corpul tău, în sănătatea ta, în familia ta, în reputația, funcția, bunurile, confortul sau finanțele tale. Problema evidentă cu investirea fericirii în toate aceste lucruri este că ele pot și vor fi toate deteriorate, luate și distruse.
Stoicii au recunoscut că persoana care își investește fericirea în aceste lucruri exterioare temporare este condamnată să ducă o viață de durere extraordinară și anxietate degradantă față de preocupările materiale.
Corpul tău va îmbătrâni, sănătatea ta poate fi afectată de o simplă circumstanță a vremii; familia ta poate să moară sau să te părăsească fără vina ta; nu poți controla ceea ce alții aleg pentru tine, cum e în cazul legilor; ai putea fi concediat; bunurile tale sunt supuse furtului, iar finanțele tale ar putea fi devastate într-o clipă.
E o nebunie atunci, să ne investim fericirea în locuri în care nestematele durabile sunt atât de rare și hoții atât de frecvenți. Dacă fericirea este binele cel mai înalt al unui om rațional și dacă lucrurile care duc la fericire pot fi luate, atunci acea fericire nu poate fi binele cel mai înalt pentru că doar ceea ce nu poate fi luat trebuie să fie un bun superior. Atunci nu are sens să spunem că lucrurile exterioare ne aduc fericire.
Stoicii și-au dat seama că, dacă ne putem educa să ne bucurăm de aceste lucruri exterioare care sunt supuse pierderii, dar fără a ne găsi adevărata fericire în ele, nicio circumstanță aversivă care implică aceste lucruri nu va putea să ne rănească fericirea.
Așadar, până la urmă, în ce ar trebui să investim pentru fericire? Răspunsul stoicilor este unul simplu și categoric și anume: în virtute.
Virtutea este suficientă pentru fericire
Principala viziune contrastantă, susținută de alte filosofii, era că fericirea depindea de o combinație între virtuți și „bunuri externe”. Acestea presupun lucruri precum sănătatea corporală, prosperitatea materială și bunăstarea familiei.
Stoicii au considerat, de asemenea, „bunurile externe” ca având o valoare pe care ființele umane o recunosc în mod natural. Însă au susținut că valoarea pe care o oferă este substanțial diferită de fericire și că, de la sine, virtutea este singura și suficientă pentru a conferi o fericire completă.
Opinia stoică asupra acestui subiect a fost adesea văzută ca fiind extremă sau nerealistă: nu este evident că o viață care conține și virtute și „bunuri externe” este mai bună, cu mai multă fericire în toate sensurile, decât o viață care conține numai virtute? Ce poate sprijini viziunea stoică?
Un sprijin cheie pentru punctul lor de vedere este credința că virtutea singură oferă o bază fiabilă și consecventă pentru a duce cea mai bună viață umană (adică o viață plină de fericire), în timp ce niciunul dintre bunurile externe, luate singure, nu poate aduce fericirea.
Poți fi fericit doar cu virtute, dar nu poți fi fericit doar cu bunuri externe. Deci virtutea, singură, este legată de fericire într-un mod cauzal, în timp ce acest lucru nu este adevărat pentru niciunul dintre bunurile externe.
În acest sens, virtutea are o valoare diferită de cea a bunurilor externe; și de aceea stoicii resping ideea că virtutea plus bunurile externe conferă o viață umană mai bună decât virtutea. E o logică matematică oarecum.
Virtutea aduce o fericire treptată
Trebuie să reamintim alte trăsături distinctive ale gândirii stoice despre virtute și anume că este o formă de cunoaștere sau expertiză. Această formă de expertiză modelează întreaga personalitate adică conferind emoțiile sănătoase.
De asemenea, trebuie să fim conștienți că virtuțile reprezintă ținta aspirației umane, nu o calitate disponibilă în mod normal. Ideea de „persoană înțeleaptă” (persoana ideală din stoicism) este astfel o aspirație ideală, nu o întâmplare din viața de zi cu zi.
Prin urmare, soluția stoică pentru fericire este mai degrabă un demers derulat în timp în care noi să excelăm în virtute și nu ceva ce-l obținem negru pe alb, ca în cazul lucrurilor materiale.
Deci opinia stoică conform căreia virtutea este singura baza pentru fericire este una foarte justificată și aplicabilă în lumea reală. În schimb e mult mai dificil să se mențină afirmația opusă, platonico-aristotelică, care e mult mai recunoscută.
Prima ideea transmite că virtuțile (cum sunt dreptatea, veridicitatea și așa mai departe), sunt singurul bun real, singurul obiect propriu al aspirației umane; de asemenea, că în comparație cu virtutea, „bunurile externe” (cum ar fi recunoașterea socială, pozițiile înalte, bogăția și așa mai departe) sunt relativ banale și fără valoare.
A doua idee o întărește pe precedenta propunând baza unei strategii de luare a deciziilor în situații specifice. În orice context dat, Marcus Aurelius ne sfătuiește să reflectăm asupra situației noastre și să luăm în considerare ce virtute este necesară pentru a răspunde eficient la respectiva situație, cum ar fi blândețea, curajul, cumpătarea și așa mai departe.
Fericire = absența dorinței.
Aderența către lucrurile exterioare este dată de dorință. Lucrurile exterioare sunt mai seductive decât virtuțile deoarece ele oferă emoții intese și plăceri senzoriale care ne tulbură judecata rațională. Uneori, ele sunt atât de intense încât ajung adevărate dependențe. Acesta e un motiv în plus pentru care stoicii spun că lucrurile externe nu duc la o fericire durabilă.
Dorința naște plăcere. Dar fericirea nu înseamnă plăcere. Prin urmare, fericirea apare în absența dorinței. Fericirea este, în termeni metaforici, o stare de împlinire sufletească. În termeni psihologici, este o stare de bine caracterizată de sens și de semnificație.
Așadar, o fericire adeăvarată apare în absența dorinței. Dorința anticipează o emoție care apare ca efect al obținerii unui lucru, a unei situații specifice. Dar fericirea eudaimonică înseamnă absența emoțiilor nesănătoase.
Pacea interioară înseamnă absența dorinței de a acționa pentru a obține ceva pentru că pacea interioară nu poate fi urmărită, ci ea rezultă. Dorința apare în urma nevoii de a face o schimbare. Însă dacă observăm viața fără a simți această nevoie, evident că vom fi satisfăcuți, iar asta se traduce prin împlinire personală, prin sens și semnificație.
Astfel, nu ai cum să vezi lipsuri în viața ta și să le cataloghezi ca fiind probleme ce necesită rezolvate. Pur și simplu ești deja în starea de a fi. Și atât. Iar acest a fi este dat de valorile și virtuțile tale. În acest punct nu-ți dorești nimic pentru că ai deja totul.
Motive pentru care poți îmbrățișa concepția de fericire stoică
Dacă până acum ți-am oferit motive logice pentru care ideea de fericire ține doar de virtute și nu de ceea ce este în exterior, acum vreau să îți ofer trei motive pragmatice pentru care poți începe chiar de astăzi să investești în virtuți pentru a dobândi fericire.
1. Nu ești obligat să fii stoic
Cadrul virtute-fericire face ca problema motivației de a adopta o astfel de viață ne face să ne îndrebăm dacă merită să ne modificăm viața astfel încât să trăim mereu conform cu virtutea.
Răspunsul e simplu: poți investi în virtuți oriunde, oricând fără nicio constrângere. Nu ai nimic de pierdut dacă practici virtuțile la un moment dat în timp, iar apoi nu o mai faci. Vei simți fericire atâta timp cât trăiești virtuos, iar când nu o vei mai face, fericirea ta din acel timp nu va fi pierdută.
2. Virtutea se desfășoară pe un continuum
Cadrul stoic subliniază, de asemenea, mai mult decât majoritatea abordărilor moderne, rolul central al dezvoltării etice și ideea că dezvoltarea este un proces pe tot parcursul vieții. Asta înseamnă că trebuie să investești continuu în virtute pentru ca fericirea ta să crească și ea.
3. Virtutea nu înseamnă doar acțiune
De asemenea, în timp ce gândirea morală modernă tinde să se concentreze exclusiv pe dimensiunea benefică a acțiunii umane, celelalte cadre stoice văd virtuțile ca acoperind atât laturile legate de sine, cât și cele legate de alte experiențe umane.
Altfel spus, cadrul stoic urmărește fundamentarea vieții etice în ceea ce suntem și nu doar în ceea ce facem în raport cu ceilalți. Așadar nu trebuie să fii mereu cel mai înțelept sau nu trebuie să fii mereu curajos pentru a te bucura de fericire.
Concluzie
Ești făcut pentru a adera către fericire. Impulsul instinctual ne spune că pentru fericire sunt necesare aspectele lumii exterioare, dar rațiunea ne demonstrează că ele nu vor fi acolo pentru totdeauna. Prin urmare, îndemnul stoicilor este a investi în virtuți, singurul bun real care ne poate aduce o fericire adevărată și durabilă.
Lucian Pușcașu
P.S. Un articol care tratează în mod științific fericirea poți găsi dând click aici.
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger