Gândirea lui Albert Einstein
„O ființă umană este o parte a întregului, numită de noi „Univers”, o parte limitată în timp și spațiu. El se experimentează, gândurile și sentimentele sale fiind ceva separat de restul – un fel de iluzie optică a sa. Această iluzie este un fel de închisoare pentru noi, ne limitează la dorințele noastre personale și la afecțiunea pentru câteva persoane cele mai apropiate de noi. Sarcina noastră trebuie să fie să ne eliberăm de această închisoare prin lărgirea cercului nostru de compasiune pentru a îmbrățișa toate creaturile vii și întreaga natură în frumusețea ei. Nimeni nu este capabil să realizeze acest lucru complet, dar efortul pentru o astfel de realizare este în sine o parte a eliberării și o bază pentru securitatea interioară.” – Albert Einsein
Albert Einstein, un geniu compasional
Albert Einstein poseda nu numai o minte rațională strălucitoare, ci și un profund sentiment de compasiune. Cele două erau manifestate în trei direcții: dorința de înțelegere, un sentiment pentru funcționarea minții umane și un sentiment al tiparelor Universului, care pătrund toate acțiunile și viețile noastre, la fel ca diversele organisme care umple lumea naturală până la punctul de a izbucni la viață.
Albert Einstein avea această înțelepciune, de a înțelege sistemul de funcționare a vieții în ansamblul ei, precum și a avea sensibilitate față de fiecare mică componentă din care ea este alcătuită.
Spre exemplu, pe măsură ce faima lui a crescut, oamenii au început să-i scrie cu probleme personale. În mod surprinzător, înțelegerea sa a fost largă și profundă chiar și atunci când a venit să consoleze un tată îndurerat de pierderea fiicei sale.
El nu nega suferința pe care tatăl o simte pentru pierderea fiicei sale. Nu-l compătimea, nu-i redirecționa mintea către altceva și nici nu-i oferea sfaturi. Prin a nu face nimic din toate acestea, Albert Einstein valida durerea tatălui.
El oferă spațiu pentru durere, dar, de asemenea, reformula emoția ca un răspuns natural și nu drept realitatea situației. “Durerea ta este reală, dar nu este un motiv să suferi. Moartea poate fi tristă, dar nu poate fi niciodată oribilă.”
Formula lui Albert Einstein pentru a combate suferința
Cuvintele sale se aplică fiecărui om, în sens universal. Strategia sa pentru realizarea libertății depinde de eliminarea „iluziei” judecăților false, acceptarea a ceea ce te confrunți ca „întreg” adevărat și obiectiv și „efortul” ca act în sine.
La baza acestor trei principii sunt ipoteze despre natura umanității: pe cât de compasională, la fel de defectuoasă. Pe cât de imperfectă, la fel de receptivă la frumusețea inerentă a naturii, conținând în sine capacitatea de a găsi pace și pentru a-și crea propria siguranță.
Einstein reafirmă imediat suferința tatălui și scopul ei. Aduce în vedere valoarea vieții tatălui și a fiicei sale decedate și oferă o cale de mers înainte, fără negativitate sau realism dur. El spune: ceea ce simți este în regulă, ți se întâmplă și este legitim să simți astfel.
Prin urmare, ideea propusă de Albert Einstein este să acceptăm durerea când ea apare, să ne permitem să simțim emoțiile aferente pierderii pe care am suferit-o. Iar dacă nu e să avem noi pierderea ci o altă persoană, să ne permitem a fi prezenți la ceea ce simte.
Compasiunea începe când realizezi că ești parte din Univers
Deși probabil ai mai auzit acest principiu din domenii precum spiritualitatea sau psihologia, Albert Einstein îl propune dintr-o perspectivă matematică, fizică, dar totuși umanp.
El ne spune că trebuie să afirmăm că suntem cu toții parte din aceeași lume, dar blocați în propriile noastre minți. Să conștientizăm că într-o zi vom muri și vom lăsa în urmă viața pe care o știm.
Astfel că între momentul nașterii și al morții există un timp în care ne putem dezvolta capacitatea de înțelegere atunci când durerea, care este inevitabilă, va apărea. Albert Einstein spune că durerea naturală poate fi temperată cu înțelegere.
Cum să pui capăt suferinței, după Albert Einstein
Ca animale, nu suntem obișnuiți să gândim dincolo de ceea ce putem vedea și simți imediat. Dar dacă rămânem la asta vom trăi și muri exact ca animalele. Este vital pentru fericirea noastră să ne reconectăm mintea compasională la propria ființă în același mod în care este natural să suferim.
Dar, atrage atenția Albert Einstein, este necesar să o eliberăm, iar suferința încetează în momentul în care capătă sens. Aici am vrut să ajung.
Acesta este sensul vieții: să te străduiești să îmbunătățești viața ta și pe a altora, să faci o lume mai bună pentru copiii tăi, să extinzi empatia dincolo de cunoștințele tale immediate și să faci parte din același întreg.
Acesta este un concept simplu, dar dificil de implementat. La fiecare moment, creierul nostru hedonic și egoist va rezista, încercând să ne atragă înapoi în logica lăcomiei. Dar putem depăși aceste impulsuri și nu este nevoie să le ascultăm dacă nu dorim. Este nevoie de practică, un anumit tip de muncă pentru a realiza eliberarea din închisoare a propriilor noastre obiceiuri de gândire de tip defectuos.
Iar această practică căutăm noi să o facem aici, pe Semped. Așadar, ești invitat să parcurgi și alte scrieri de pe acest blog. Îți recomand să începi cu acest articol.
Îți mulțumesc pentru că ești aici!
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger