Viciile fac viața oamenilor mizerabilă. În concepția stoică, viciile sunt tulburări ale sufletului, echivalentul tulburărilor emoționale în zilele noastre. Astfel, omul vicios va duce o viață de sclav, înrobit fiind de dorințele toxice și de fricile care-l compleșesc.
Prin urmare, în acest articol vom afla concepția filosofilor stoici despre patimile sufletului și cum pot fi ele controlate și chiar eliminate din viața noastră
Stoicii au descris trei modalități prin care iau naștere viciile
1. Judecată iraționale privind ceea ce este bine sau rău
Viciile izvorăsc, conform stoicilor, din judecata greșită a lucrurilor instrinsec nevaloaroase ca fiind valoroase (bani, faimă, plăcere) și a aprecierea superficială a aspectelor cu adevărat importante pentru viața omului (cumpătarea, curajul sau înțelepciunea). Astfel, se pot naște diferite tulburări ale sufletului, cum ar fi lăcomia, aviditatea, zgârcenia sau mândria.
Nu ai cum să fii vicios dacă îți dorești lucruri care sunt în sine o virtute cum este înțelepciunea sau cumpătarea. În schimb, dacă vrei lucrurile materiale care nu sunt o componentă a fericirii, e foarte ușor să devii dependent de ele.
E valabil și invers, unde lipsa lucrurilor indiferente este excesiv valorizată. Prin lucruri indiferente înțelegem banii, statutul sau posesiunile. Prin urmare, suntem tentați să comitem judecăți iraționale cu privire la lucrurile indiferente, catalogându-le ca fiind rele sau disprețuitoare, iar asta ne face să fim și mai vicioși.
De cate ori nu am adoptat resentimente față de oameni, față de bani sau față de situațiile în care am pierdut lucruri. La ce bun? Cum au aprut in viata ta e normal sa si dispara. Întelege asta și nu-ți vei mai lipi sufletul de ele.
2. O activitate intelectuală nenaturală sau nesănătoasă
Prin acest lucru, stoicii se refereau la complăcerea obsesivă în ideea de a cunoaște filosofie. La acea vreme, școlile rivale de filosofie îi învățau pe oameni o teorie goală despre cum funcționează viața, dar fără a le oferi principii practice de viață cum o făceau stoicii.
Acest principiu e valabil și astăzi, dar în diferite forme. Ne complacem în propriul narcisim, considerând că suntem mult mai importanți decât suntem, mult mai performanți, mai frumoși, mai buni și mai nobili decât alți oameni. Cu cât te consideri mai superior, cu atât ești mai vicios.
3. Intenții, impulsuri sau dorințe excesive spre acțiuni în scopul obținerii “binelui” și evitării „răului”.
Nu ai cum să faci lucruri bune din impulsuri sau dorințe excesive. Dacă ai pedepsit pe cineva din impuls, la mânie, nu ai făcut-o pe baza virtuții dreptății, ci pe baza unei emoții nesănătoase. Dacă stai toată ziua și citești cărți nu îți cultivi înțelepciunea, ci doar eviți responsaiblitățile din rutina zilnică.
Dacă mergi la sala cinci ore zilnic, sunt șanse să ai probleme de sănătate mai târziu pentru că ți-ai suprasolicitat corpul. Așadar, acțiunile din impuls sau dorințe excesive se pot transforma în vicii fără ca măcar să ne dăm seama.
În consecință, majoritatea oamenilor nu sunt împliniți și fericiți de viața lor. Duc lipsa unei minți liniștite, confuzi fiind de cum să-și folosească corect darul rațiunii pentru a cântări corect aspectele din viața lor. Astefel, apar conflictele interioare și viciile.
Nu te lăsa amăgit
Unii oameni și-ar putea scuza înclinațiile vicioase prin argumente de tipul “o viață avem”, “Trebuie să mă mai simt și bine” etc. Dar stoicii ne demonstrează că aceste înclinații nu sunt deloc naturale. Ba dimpotrivă, ele contravin înclinației noastre spre a face binele și de a ne folosi darul rațiunii.
Nu te amăgi spunânu-ți că acest lucru este moderat și nu poate face rău, că-l ții sub control. În primul rând, orice lucru rău rămâne în esența un lucru rău, indiferent de mărimea lui. Fie că e rău mare, fie că e rău mic, efectele lui sunt dăunătoare. În al dilea rănd, controlul este o iluzie. Nimic în lumea asta nu e static, cu atât mai mult impulsurile spre patimi. Decât să le controlezi, mai bine le elimini cu totul.
Lucrurile care fac bine, cu cât sunt mai multe, cu atât fac și mai mult bine și sunt mai utile. Un lucru rău, cu cât îl amplificăm, va face și mai mult rău. Așadar, când vine vorba de un lucru care nu știi dacă servește drept patimă, întreabă-te “dacă am mai mult din acest lucru, îmi va face mai mult bine?” Iar dacă răspunsul este NU, e semn clar că trebuie să renunți la el.
Gândește-te la dreptate, curaj ori înțelepciune. Cu cât ai mai mult din acestea, cu atât vei face mai mult bine. Așadar, lucrurile cu adevărat bune nu cunosc granițe unde dincolo de ele devin rele. La fel e și pentru lucrurile care nu sunt bune: mânia, obsesia, dependența. Nu se vor transforma niciodată în lucruri bune.
E drept că pot produce doar uneori consecințe pozitive, însă cu un preț incredibil. Pentru că patimile te consumă și îți urâțesc existența. Ore nu poți obține aceleași consecințe pozitive și pe altă cale, oare pe baza virtuților? Nu există nimic bun care, prin amplificare, să devină rău. Iar virtuțile nu au nevoie de vicii, ele susținându-se prin natura lor.
Cum se manifestă viciile?
În cartea sa, „Despre Pasiuni”, Zenon clasifică viciile în patru mari categorii.
1. Durerea, care este o suferință a sufletului din cauza neputinței de a evita ceva considerat rău, sau din neputința de a obține ceva bun. Această durere ia forma unei emoții nesănătoase de timpul invidie, milă, repulsie, mândie etc.
2. Frica, sau așteptarea nefundamentată că ceva rău se va întâmpla. E exagerarea temerilor avute, fiind mult mai mari decat sunt de fapt. Astfel ia naștere anxietatea, groaza, rușinea, panica, neliniștea etc.
3. Dorința, sau foamea dorinței. E înclinația de a adera spre animite lucruri care sunt catalogate în mod eronat ca fiind benefice sau valoroase. Astfel apare o dorință inutilă pentru lucruri inutile ce va da naștere furiei, durerii, urii, dorinței sexuale compulsive, a plăcerii, a avidității pentru bani și recunoaștere.
4. Plăcerile. Sunt o exaltare irațională față de ce poate fi judecat în mod fals ca fiind benefic. Aceste plăceri cu caracter nesănătos iau forma mândriei cu privire la propriile realizări, automulțumirii, a sadismului și bucuriei la necazul altuia.
Terapia stoică a pasiunilor (viciilor)
Acum că știm ce sunt viciile și cum se nasc ele, e momentul să venim și cu soluții. Stoicii au venit cu diferite metode și tehnici pentru a controla impulsurile și viciile, scopul final fiind acela de a deveni înțelepți.
Conform stoicilor, înțeleptul a obținut eliberarea de viciile sale. Modalitatea prin care putem să reușim acest lucru este terapia sufletului care constă în disciplina dorinței și a aversiunii, piatră de temelie în practica stoicismului.
Cele patru strategii ale lui Epictet de a combate viciile
1. Amânarea
Când e vorba de mânie, nu face niciun gest și nu lua nicio decizie până când nu ești suficient de calm și rațional.
Când te simți depășit de dorința de sex sau de mâncare, pune-le la îndoială. Chiar îți dorești aceste lucruri? Sau poate ai o dorință mai ascunsă, poate aceea de evitare a responsabilității, de evadare din lumea în care trăiești. Chiar îți dorești acest lucru?
2. Umărirea modelelor
Psihologia științifică a demonstrat că una dintre cele mai puternice forme de învățare este cea vicariantă, adică învățarea prin observație. Acest lucru face apel la importanța modelelor și mentorilor din viața noastră. Doar întreabă-te ce ar face Epictet, Marcus Aurelius, sau această persoană în situația ta.
3. Virtuțile
Întreabă-te de ce set de abilități dispui de care te poți servi spre a face față situației. Totodată, ce virtuți poți aplica pentru a-ți întări caracterul. Viciile și virtuțile sunt total opuse. Dacă excelezi în virtute, nu vei mai avea timp să fii vicios.
4. Monitorizarea gândurilor conform principiilor stoice
Caută să realizezi dacă, conform filosofiei stoice, situația este cu adevărat rea, dacă este bună, sau dacă este indiferentă. De cele mai multe ori vei realiza că evenimentele sunt doar indiferente. Odată ajuns aici, spune-ți ție însuți că respectivul eveniment e doar un fapt, că nu te afectează și că îți este indiferent.
Concluzie
În concluzie, viciile sunt cu adevărat lucruri rele care ne corup caracterul și ne distrug încet viața. Soluția ideală pe care ne-o propun stoicii este de a deveni înțelepți, căci doar înțeleptul trăiește conform virtuților, iar ce e în lumea exterioară nu îl poate atinge, cu atît mai mult viciile. În acest sens, Epictet ne propune patru practici prin care putem pune capăt viciilor și în a excela în virtute.
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger