Deseori, temerile sunt exprimate în patimile noastre, în comportamentele viciioase. Aceste frici nu vor să fie confruntate, așa că se vor solda cu obiceiuri mai mici și alte spasme ale minții pentru a rămâne ascunse.
În consecință, patimile reprezintă un răspuns comportamental la vulnerabilitățile noastre emoționale. Pentru a pune capăt acestor vicii, trebuie să ne rezolvăm problemele emoționale întâi, și putem face acest lucru șlefuindu-ne gândirea.
Adevărul e că o bună parte din problemele emoționale iau naștere din cauza unei gândiri defectuase, iar singura modalitate de a-ți opri erorile de judecată să nu-ți tulbure percepția este să fii vigilent prin auto-monitorizare.
Fără examinarea și punerea la îndoială a propriilor gânduri, cu siguranță că vei fi mai înclinat spre vicii. Să nu-ți pui niciodată la îndoială gândurile înseamnă a fi victima lor, unde patimile, viciile și dependențele vor face vor ele din tine.
Prin urmare, în acest articol vom oferi șase exerciții practice propuse de către filosofii stoici prin care îți vei înfrâna dorințele nesănătoase și patimile vicioase din viața ta.
Practici prin care vei estompa patimile
1. Acceptarea evenimentelor de viață, atribuind cauzalitatea lor sorții sau Providenței
De prea multe ori ne luptăm cu viața, acuzând-o că este nedreaptă față de noi. Îi cerem socoteală lui Dumnezeu și Universului pentru neajunsurile din viața noastră și nu primim niciun răspuns înapoi. Drept consecință rămânem frustrați și cu o durere emoțională pe măsură.
Acest exercițiu propune un lucru foarte simplu, dar cu un impact pe măsură și anume: să accepți! Acceptă că cea mai mare parte din lucrurile care se întâmplă în viața ta nu ți se datorează ție. Când vei accepta că așa a fost să fie, și vei realiza că ceea ce se întâmplă urmează o logică peste a ta, evenimentele nu te vor mai afecta.
În consecință, adoptarea unei atitudini binevoitoare, de bucurie față de planul Universului în loc de criticarea și revolta împotriva Providenței pentru ceea ce ni se întâmplă este cea mai înțeleaptă decizie pe care, dacă o luăm, ne vom păstra spiritul viu și fericirea va fi mereu la noi.
Când suntem împăcați cu ceea ce se întâmplă, suntem mai puțin expuși să recurgem la comportamente vicioase drept consecință.
2. „Privirea de deasupra”. Meditația cosmologică
Dacă principiul anterior era mai mult o atitudine mentală, acesta este un exercițiu mental pragmatic, însă ambele pleacă de la aceeași tematică: acceptarea planului Providenței.
În mod concret, închide ochii și imaginează-ți că poți cuprinde cu privirea camera în care stai, apoi, întreaga clădire, apoi întregul cartier, apoi întregul oraș, apoi întreaga țară, apoi întregul continent până la întreaga Galaxie.
Doar expandează-ți conștiința pentru a observa imensitatea lucrurilor cu care trupul tău firav se înconjoară. În acest punct, întreabă-te: ce sunt eu în comparație cu toate acestea? Astfel, vei realiza că imenxitatea acestui Univers este infinită, iar dorințele tale egoiste se vor disipa și ele.
Când vei realiza că Natura nu-ți datorează nimic, nu vei mai fi revoltat pe ea și patimile tale vor pierde din credibilitate.
3. Puterea lui “aici și acum”
Presupune concentrarea pe ceea ce oferă momentul prezent prin ceea ce putem controla la momentul și locul unde ne aflăm. Ești singur în casă și simți din nou patimile jocurilor pe calculator? Ieși din casă la o plimbare. Te simți stresat și ai o dependență nicotină? Încearcă câteva exerciții fizice.
Orice viciu ai avea, caută să te folosește de ceea ce îți oferă momentul prezent pentru a diminua șansele în a comite comportamentul vicios și a crește șansele de a face orice altceva care înseamnă virtute.
4. Lipsa permanenței lucrurilor
Patimile apar datorită valorizării excesive a plăcerilor. Când gustăm din plăceri, emoțional avem senzația că ele sunt infinite, dar rațional știm că sunt doar de moment. Prin urmare, o soluție ar fi să înclinăm balanța în favoarea raționalității prin contemplarea schimbării ca fiind o componentă inerentă vieții.
Astfel, găsim puterea de a accepta cu umilință tot ceea ce vine în viața noastră, respectiv a renunța fără atașament la lucrurile importante. Cu cât ești mai conștient că viața înseamnă schimbare și că nimic nu este permanent, cu atât cauza pentru patimile tale își va pierde din importanță iar tu nu o vei mai valoriza la fel de mult.
5. Metoda diviziunii a lui Marcus Aurelius (analiza pe elemente)
E una dintre preferatele mele, și probabil printre cele mai puternice exerciții stoice în a combate patimile și nu numai. Exercițiul constă în a lua obiectul care constituie viciul nostru și a-l descompune în părțile lui componente.
Ești dependent de alcool, de vin? Vinul nu este altceva decât struguri uscați, lăsați la fermentare de bacterii, musculițe și trecerea timpului. Ești dependent de pornografie? Femeile acelea sunt doar organe musculoase, pompate cu silicon și botox, unde fața lor e creionată cu prafuri pe care le numesc machiaje. Ai căzut în patimile jocurilor de noroc? E doar un aparat electric care arată desenate niște amărâte de lămâi, cireșe sau numărul șapte de fiecare dată când tragi de manetă.
Când vezi lucruri așa, parcă patimile încep să piardă din valoarea lor seductivă. Îndemnul meu este chiar să te simți dezgustat când faci aceste descompuneri și să conștientizezi că, până la urmă, sunt doar niște lucruri obiective care nu înseamnă nimic.
6. Meditația de seară a lui Epictet (auto-analiza)
Epictet ne îndeamnă să ne analizăm în fiecare seară performanțele de peste zi. Vei fi mult mai calculat și strict cu tine și patimile tale dacă conștientizezi că, la sfârșitul fiecărei zile, ai parte de un judecător care-ți cântărește faptele. Judecătorul este propria conștiința, iar meditația de seară îi permite acestuia să te disciplineze.
Seneca întârește practica lui Epictet îndemnându-ne să ne punem la finalul fiecărei zile această întrebare: “Ce obicei rău ți-ai vindecat astăzi? Cărui defect i-ai opus rezistență? În ce privință ești mai bun?”
Încă o dată, orice viciu va înceta din activitate în fața unui judecător la finalul zilei. Mintea va trebui să dea socoteală pentru gândurile aduse și faptele săvârșite la sfârșit de zi.
N-ai de ce să-ți ascunzi ceva. Nu lăsa ego-ul să te amăgească. Spuene-ți: „am făcut această greșeală. Mă iert fără îndoială, dar am grijă să nu o mai fac.” O persoană de calitate e mereu deschisă la corectări și binevoitoare la rafinarea comportamentelor.
Dacă vei face aceste lucruri, în timp patimile vor dispărea și chiar vor fi înlocuite de oportunități de a excela în virtute. Așadar, hai să vedem în continuare ce se va întâmpla cu tine când renunți la patimile tale.
Pasiunile bune (opuse viciilor)
1. Bucuria sau delectarea
Presupune cultivarea emoțiilor pozitive prin virtute, care este de fapt o substituire a plăcerii nesănătoase provenită din vicii. Astfel, ea poate lua forma delectării, starea de liniște a minții sau a bucuriei.
Bucuria și liniștea sunt mai degrabă efecte ale îndeplinirii virtuților decât scopuri în sine. Bucuria vine în momentul punerii în practică a virtuților și în cele în care reflectăm la propriile virtuți. Astfel, virtutea este o recompensă în sine și în cele din urmă, singurul lucru bun pe care-l putem dori pentru propria noastră existență.
Așadar, sentimentele de bucurie și de pace sunt benefice doar în măsura în care ele vin drept consecință a practicării virtuților, și nu din altă cauză cum sunt patimile. Dacă bei atât de mult alcool încât aproape că nu rămâi treaz, vei avea o stare de pace artificială, venită din incapacitatea de a te mișca și gândi, și nu o pace însoțită de pletitudine, venită din acțiunile corecte în familie, spre exemplu.
2. „O conștiință trează”
Prin conștiință înțelegem capacitatea minții noastre raționale de a vedea și cântări realitatea exterioară în mod onest și nu prin filtrul insecurităților, al emoțiilor nesănătoase sau prin patimile noastre.
Prudența se concretizează într-un sentiment de aversiune și prudență rațională față de capcanele și ocaziile care duc la viciu, la patimile noastre. Totodată, prudența este alternativa rațională la fricile nesănătoase. În plus, ea contribuie semnificativ la dezvoltarea unui simț al demnității și al respectului de sine.
3. Voința liberă
Voința este un sentiment al aderării către virtuți, în sensul de a le voi și a le pune în practică. Prin voință noi recunoaștem virtutea ca fiind intrinsec bună, adevăratul bun care aduce beneficii. Voința este alternativa rațională pentru poftele compulsive. Astfel, ea poate lua forma afecțiunii, a bunăvoinței ori a măreției. Voința are drept scop prosperitatea personală sau a celor din jur.
Gândește-te că noi în mod natural ne-am dori să facem lucruri bune: ne-am dori să mergem la sală, să mâncăm sănătos, să vorbim deschis în relații etc. Însă patimile noastre ne țin înrobiți a nu ajunge la aceste lucruri. Așadar, voința în lipsa patimilor ne oferă a ne bucura mai mult de viață și de a ne întrepta către lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru noi.
Lucian Pușcașu
P.S. Un al doilea articol despre patimile umane, despre vici, poate fi citit dând click aici.
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger