Te-ai întrebat vreodată de ce ești atât de diferit de ceilalți oameni, deși toți ne tragem din același strămoș? Pornind de la general spre particular, specia noastră este, fără îndoială, cea mai complexă dintre toate viețuitoarele pământului, culminând cu ceea ce noi am numi “rațiune”.
De-a lungul istoriei, ea a avut cel mai mare impact, fie pozitiv, fie negativ, asupra continuității pământului. Omul a adus perioade înfloritoare în existența lumii, dar și dezastre inimaginabile, parcă dovedind că e lipsit de rațiune.
Din mintea umană s-au scos adevărate comori în decursul epocilor istorice, dar și adevărate atrocități nemaiîntâlnite. Așadar, ființa umană e cea mai complexă formă de existență, dovadă fiind acțiunile ei fie pe bază de rațiune, fie pe lipsa ei.
Ea poate fi 1001 de personalități total diferite, de la cea mai tiranică, la cea mai nobilă în funcție de alegerile și acțiunile pe care aceasta le face în decursul vieții sale, într-o primă fază.
Rațiune: Diferența dintre oameni și animale
Lucrul fundamental care ne deosebește pe noi de celelalte viețuitoare ale pământului este capacitatea de gândire, adică de rațiune. Una dintre nenumăratele beneficii ale gândirii aduse omului este că acesta poate duce o viață trăită conștient, organizată după bunul său plac, unde acțiunile lui sunt atent selectate în vederea unor anumite consecințe.
Acest fapt a constituit pilonul principal pe baza căruia s-a întemeiat stoicismul. Învățătorii acestei filosofii consideră că tot ce înseamnă rațiune reprezintă o binecuvântare din partea divinității, singura metodă prin care ne asemănăm cu creatorul nostru și biletul care ne aduce fericirea.
O rațiune perfectă
O rațiune perfectă există doar la divinitate, rațiune care pătrunde întreaga natură, care este sufletul lumii, și din care toate sufletele individuale fac parte fiind fragmente ale sale.
În Discursurile lui Epictet, filosoful își imaginează ce i-ar spune Providența cu privire la rațiune: “Epictet, dacă era posibil, aș fi creat acest corp mărunt și această minte a ta libere și neîngrădite… Dar pentru că nu am reușit, îți voi da o parte din natura mea divină: puterea de a accepta și refuza, dorința și aversiunea”.
Mai departe, Providența îi explică că dacă va folosi corect acest dar, nu se va mai simți niciodată dezamăgit sau rănit, păstrându-și astfel liniștea sufletului. Ba mai mult, indiferent de cât de grea îi va fi soarta, el va cunoaște bucuria de a trăi cu ea.
Se pare că nouă nu ne rămâne decât datoria de a reacționa conform cu această voință divină, care este dincolo de puterile noastre. Toate nenorocirile, evenimentele aversive și, în general, destinul însuși este guvernat de o rațiune providențială care construiește întregul proces pe care-l numim “viață”.
În concepția stoică, raționalitatea este fărâma de divinitate care a fost încredințată doar omului. Chiar dacă trupul nostru este efemer, puterea noastră de a face alegeri raționale are origine divină. Tocmai de aceea, ea trebuie prețuită și utilizată cu cea mai mare datorie și recunoștință.
Scopul nostru prin rațiune
Stoicii consideră că omul trebuie să trăiască în armonie cu Natura pentru a atinge eudaimonia, adică firea sa de a fi să fie în acord cu tot ceea ce propune soarta. În consecință, menirea omului este de a valorifica darurile Naturii, pentru ca dacă i-au fost date, înseamnă că ele au venit cu un scop, acela de a le onora și trăi conform cu voința Providenței.
Avem instinctele animalice de tip foame și sete pentru a ne asigura supraviețuirea și propria îngrijire, și dorința sexuală, prin care ne reproducem. Însă ceea ce ne definește ca oameni este capacitatea de rațiune, de a gândi rațional.
Când ne folosim rațiunea, ajungem să conștientizăm că avem anumite responsabilități. O primă înadorire este îmbunătățirea comportamentului rațional, sprijinit pe rațiune, făcând apel la progresul în virtute.
Pentru stoici, sufletul are o singură compentență și anume cunoașterea și discernerea între ce este bine și ce este rău. Așadar, rațiunea pusă în practică capătă forma a patru virtuți cardinale: cumpătarea, dreptate, curajul și înțelepciunea.
Când este despre a ne feri de cele rele și a le alege pe cele bune, această știință se numește “cumpătare”, iar când când este despre a pune în practică lucrurile bune și să le evităm pe cele rele, știința aceasta se numește „înțelepciune”.
De-a lungul vieții vom întâmpina diferite situații. A le înfrunta pe cele ce trebuiesc înfruntate și a le evita pe cele ce merită evitate se numește „curaj”. În cele din urmă, “dreptatea” este despre a acorda fiecăruia ce i se cuvine.
Când sufletul poate observa cele bune și cele rele prin rațiune, acest lucru se numește știință, dar ea nu are prea multă valoare căci nu produce schimbări în lumea reală. În schimb, când știința prin rațiune este îmbinată cu acțiune, ea capată forma celor patru virtuți amintite: cumpătare, înțelepciune, dreptate și curaj. Deși acestea sunt diferite prin aplicabilitatea lor, ele posedă o singură natură, aceea de virtute.
În al doilea rând, e vorba de responsabilitățile sociale adică să ne cinstim semenii și să punem în serviciul lor abilitățile noastre.
Acest fapt este cel mai bine ilustrat de stoicul Cato care s-a implicat în viața politică romană până în ultima clipă în care și-a pierdut viața, rămânând un simbol al îndaroririlor stoice de natură socială.
Așadar, excelența firii umane este dată de gradul în care omul își îndeplinește funcția pentru care a fost creat: de a fi om rațional, iar cea mai apropiată persoană de acest ideal a fost Socrate.
O rațiune aproape perfectă
Socrate și-a perfecționat caracterul toată viața sa și a împărtășit și altora căile pentru a o face. El a folosit tot ce i-a venit în cale pentru a-și îmbunătăți voința, fără să acorde atenție nimic altceva decât rațiunii.
Noi nu suntem precum Socrate, dar ar trebui să trăim ca o persoană care se străduiește să calce pe urmele sale. Ar trebui să reflectăm la modul în care circumstanțele ne-au afectat în trecut și la modul în care ne afectează acum, la ce lucruri mai au puterea de a ne face rău și cum le putem vindeca sau elimina.
Astfel, Socrate ne îndeamnă să ne cercetăm permanent viața și să ne punem întrebari cu privire la tot ceea ce știm, ceea ce facem și la direcția în care alegem să trăim. Pentru el înțelepciunea nu constă în a cunoaște ceva, ci a recunoaște că nu știi nimic.
Într-adevăr, Socrate a fost cel mai aproape de înțelepciune, iar modelul său de viață a dat naștere filosofiilor occidentale-europene, printre care și stoicismul. Nu se considera pe sine un învățător, tocmai de aceea nu învăța pe nimeni nimic deoarece pentru el înțelepciunea nu consta în a cunoaște ceva, ci a recunoaște că nu știi nimic.
Toate acestea nu fac decât să reveleze cum de a ajuns tocmai el cel mai înțelept. Când pretinzi că știi ceva, nu mai vrei să înveți pentru că știi deja lucrul respectiv. Iar când știi că nu știi nimic dai voie minții tale să caute în mod activ adevărul, astfel că îți exerciți capacitățile de rațiune.
Secretul lui Socrate era acesta: nu s-a oprit niciodată din învățat pretinzând că a ajuns la cunoaștere. Iar modelul său de înțelepciune merită urmat.
Concluzie
Când vorbim despre rațiune n-ar trebui să ne gândim la un curent intelectual rezervat pentru cei mai inteligenți oameni ai lumii, ci mai degrabă un dar din partea Universului venit cu responsabilitatea de a-l utiliza în a progresa în virtute.
Dacă vom face acest lucru, ne vom asemăna tot mai mult cu creatorul nostru: vom fi calmi, blânzi, iubitori, corecți și demni de bucuriile vieții. Vom distinge între ce este cu adevărat bun de ce este cu adevărat rău și vom trăi o viață care merită trăită, păstrându-ne pacea interioară și fiind mereu fericiți.
Lucian Pușcașu
P.S. Am scris un articol separat despre cum putem progresa în rațiune și virtute chiar aici: https://www.semped.ro/virtutea-stoica-sau-despre-a-trai-o-viata-care-merita-traita/
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger