De-a lungul timpului, omul caută în sinea lui să se îmbunătăţească, să se dezvolte şi să atingă rezultatele pe care şi le doreşte. Pentru aceasta, e nevoie să facă diferite schimbări la propria persoană, ceea ce e un lucru firesc. Personalitatea e un construc dinamic, deci poate suferi modificări. Totuşi, unele aspecte al ei sunt neschimbate, deci trebuie abordate în mod diferit. Printre ele se numără şi temperamentul.
Ce este temperamentul?
Temperamentului este componenta dinamică a personalitătii, ceea ce îi conferă o stabilitate sporită fată de celelalte calităţi psihice ale individului. Temperamentul are mai multe componente care se manifestă diferit: activitatea psihică generală, activitatea motorie, sensibilitatea emoţională etc.
O definiție mai precisă ne spune că temperamentul „se referă la caracteristicile fenomenelor de natură emoțională ale unui individ, incluzând susceptibilitatea sa față de stimularea emoțională, puterile sale obișnuite și viteza de răspuns, calitatea stării sale predominante, și toate particularitățile fluctuațiilor și intensității stării, aceste fenomene fiind dependente de construcția constituțională și prin urmare de ereditate la origine.” (Allport, 1961, p. 34, apud. Joyce, 2010, p. 4).
La rândul său, temperamentul influentează alte caracteristici psihice, cum sunt calitatea şi intensitatea proceselor psihice, nivelul de activare comportamentală (rapid sau lent), predispoziţia coloraturii emoţionale (pozitivă sau negativă) etc.
Bineînţeles, aceste elemente din care e compus temperamentul au doar un caracter potenţial, se află într-o stare latentă. Masura în care ele se activează este dată de mediul în care trăieşte individul, precum şi de alte proprietăţi psihice ale sale, independente de temperamentul pe care îl are, dar care îl influenţează.
Temperamentul poate fi schimbat?
Spuneam deja la începutul acestui articol că e neschimbat, dar asta nu înseamnă că nu poate fi uşor modelabil. Temperamentul îşi are originile înstructura sistemului tău nervos, iar noi ştim din studiul neuroştiinţelor că sistemul nervos are o structură relativ stabilă, dar nu rigidă, se poate modifica până într-o anumită măsură.
Acest lucru necesită timp. Temperamentului nu se manifestă la capacitate maximă într-un anumit moment sau o anumită perioadă a vieţii. E precum un organ care creşte, atinge apogeul, iar apoi începe să îşi piardă din proprietăţi. Deci indiferent de temperamentul pe care îl ai, vreau să înţelegi că se manifestă gradual şi că poţi interveni în modificarea manifestărilor lui, atât cât se poate.
De ce este important temperamentul?
Temperamentul poate explica cum se manifestă comportamentul uman, cu referire la modalitățile particulare prin care se comportă un individ. Conform lui Chess & Thomas (1996), temperamentul poate fi echivalat cu termenul de „stil comportamental”, explicând modalitățile de funcționare ale comportamentului uman. Totuşi, el nu explică cauzele și abilitățile comportamentale.
Poate fi modificat, în anumite limite. În procesul de dezvoltare, dar și prin propria sa natură, temperamentul suferă influențe puternice din partea factorilor din mediu.
Ne ajută să ne înţelegem funcţionarea biologică şi pe cea psihologică. Formarea temperamentului se realizează prin intermediul trăsăturilor dinamico-energetice ale proceselor psihice, precum și ale actelor motorii. Integrarea caracteristicilor dinamico-energetice, care sunt înnăscute, în plan psihocomportamental, se realizează pe parcursul dezvoltării individului.
În acest sens, există mai multe stadii de dezvoltare în contextul cărora caracteristicile bioenergetice se integrează în conduita individului. Astfel, temperamentul este înnăscut, reprezentând elementul ereditar al personalității (Golu, 2007).
Patru tipuri de temperament
Prin combinaţia factorilor genetici generali (pe care îi are orice individ) şi a celor particulari (care sunt mai specifici, apar la unele persoane, iar la altele nu), temperamentul se distinge în patru tipuri diferite: flegmatic, coleric, sangvinic şi melancolic.
După cum spuneam, fiecare dintre cele patru e o combinaţie unică dintre genele generale, genele particulare şi mediul în care trăieşte individul. Astfel, de obicei niciunul nu va fi întâlnit în formă pură. Se poate vorbi doar despre predominarea unui tip faţă de celelalte.
În continuare, vom analiza cele temperamentul în cele patru forme ale sale. Citeşte-le cu atenţie pentru a observa în care te regăseşti. Voi formula câteva recomandări pentru fiecare.
1. Tempertamentul flegmatic:
Temperamentul flegmatic e caracteristic acelui tip de persoană lentă în tot ceea ce face și foarte calmă. Dispune de o răbdare naturală și de aceea, prin educație, atinge performanțe înalte în munca de lungă durată.
Temperamentul flegmatic este calm, răbdător și meticulos. Preferă rutina și este mai rezervat în plan emoțional, dar poate fi încurajat să identifice și să își exprime propriile emoții. Provocă-l periodic cu situații noi, care să-l scoată din monotonie și să-l ajute să se adapteze. Arătându-i încredere în el, îl vei ajuta să se deschidă..
Temperamentul flegmatic nu-și consumă forțele în zadar și duce la bun sfîrșit lucrul început. Este relativ sociabil în relațiile prietenești, iar în relațiile durabile cu persoana iubită este cumpătat și stabil.
Flegmaticii sunt calmi şi au o dispoziţie stabilă, de aceea cel mai bine lor li se potrivesc activităţile care necesită minuţiozitate, linişte, răbdare şi perseverenţă. Dacă se ataşează de un lucru, flegmaticul renunţă cu greu la el.
Flegmaticii sunt perfecți pentru munci singuratice, de birou, monotone deoarece nu se plictisesc de ele. Cele mai potrivite profesii pentru flegmatici sunt: economist, cercetător, om de ştiinţă, contabil, psihoterapeut, mecanic, învațător și profesor etc.
Recomandări: flegmaticul trebuie să înveţe să se entuziasmeze, să încerce ceva nou în fiecare săptămână, să-şi asume responsabilităţi, să se motiveze, să exerseze luarea deciziilor. Trebuie să înveţe să-şi comunice sentimentele în mod onest. Au nevoie de a dezvolta un stil aseriv de comunicare şi mai ales să înveţe să spună “Nu”.
2. Temperamentul coleric:
Temperamentul coleric e uşor de recunoscut. Temperamentul coleric e caracteristic persoanelor foarte agitate, cu dispoziţie extrem de schimbătoare. Colericii sunt dispuşi să muncească mult şi cu hărnicie. Pentru ei, greutăţile sunt nişte provocări care trebuie trecute. Au tendinţa de a-şi supraaprecia capacităţile.
Temperamentul coleric dispune de o cantitate de energie adesea copleșitoare pentru cei din jurul său. Este agitat, impulsiv și trăiește emoții puternice pe care nu le poate controla cu ușurință. El are nevoie de moduri constructive de a-și consuma această energie, cum ar fi sportul, jocurile care implică mișcarea sau un timp zilnic dedicat activității fizice.
Colericii sunt “împotriva sistemului”. Mereu pot găsi ceva de obiectat dacă nu le convine. Pot întâmpina dificultăţi în a-şi apăra punctul de vedere. Câteva profesii potrivite pentru colerici sunt: chirurg, bucătar, manager, artist, întreprinzător, designer, jurnalist etc.
Recomandare: colericul trebuie să înveţe să se relaxeze, să nu îi mai preseze pe ceilalţi, să nu-i mai trateze pe ceilalţi ca pe nişte marionete. Da, trebuie să nu mai manipuleze oamenii. Ar fi de preferat să caute să-şi exerseze răbdarea prin activităţi migăloase.
3. Temperamentul sangvinic:
Temperamentul sangvinic e cel mai săritor, energetic şi vioi dintre toate. Avantajul principal al unui sangvinic este că trece peste greutăţi şi eşecuri relativ uşor datorită nivelului de energie şi pozitivism de care dispune în mod natural.
Temperamentul sangvinic variază în intensitatea sa emoţională. Devine foarte repede pasional, însă la fel de repede îşi pierde interesul. Sunt deschişi spre a învăţa şi testa lucruri noi. Pentru sangvinici cea mai straşnică activitate este munca monotonă, dar care le oferă sens şi energie. Sangvinicii sunt aceia care oferă din energia lor şi care animă pe cei din jur.
Profesiile ideale pentru sangvinici sunt cele de CEO, psiholog, antreprenor, antrenor, chelner, profesor, educator, actor, comedian etc.
Recomandare: sangvinicii au nevoie de sensibilate la interesele altor oameni, să acorde atenţie numelor oamenilor pe care îi întâlnesc, să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat prietenia, să pună în prim-plan nevoile celorlalţi, să-şi organizeze viaţa şi să încerce să se maturizeze.
4. Temperamentul melancolic:
Temperamentul melancolic este capabil de a munci ce necesită răbare, rafineţe şi un oarecare simţ al esteticului şi al artei. Astfel, temperamentul melancolic simte nevoia să ştie clar ce are de făcut şi să aibă certitudinea că are de îndeplinit doar o sarcină. Nu ii plac sarcinile diverse care îi solicită prea mult energia şi nici nu îi place foarte mult să improvizeze.
Melancolicii suportă destul de greu chiar şi eşecurile neesenţiale, deoarece sunt foarte sensibili şi uşor de rănit. Melancolicii merg cu greu la contact cu cei din jur şi mult mai confortabil se simt în singurătate. Persoanele cu temperamentul melancolic sunt pasive, fricoase din fire şi deseori supuse depresiilor.
Melancolicii sunt necomunicativi, mai ales cînd se întîlnesc cu oameni noi. Dar într-o atmosferă obișnuită, în special într-un colectiv bun, prietenos melancolicul poate fi destul de comunicativ, poate îndeplini cu succes misiunea încredințată, e capabil să manifeste, perseverență și să învingă greutățile.
Temperamentul melancolic dispune de un excelent spirit de observaţie. Din păcate, suportă destul de greu chiar şi eşecurile neesenţiale, deoarece este foarte sensibili şi uşor de rănit.
Pentru temperamentul melancolic e de evitat orice profesie care presupune lucrul cu oamenii. Pentru acest tip de temperament o alegere ideală ar fi una domeniul artelor sau din zona IT, cu precădere pentru una dintre următoarele profesii: compozitor, pictor, om de artă, zugrav, strungar, IT-ist, mecanic, veterinar, contabil.
Recomandare: melancolicii trebuie să fie conştienţi că nimănui nu-i plac oamenii posomorâţi, să caute aspectele pozitive ale vieţii şi să înveţe să alunge norii negri care apar în viaţa fiecărui om.
Temperamentul melancolic e perfecţionist, motiv pentru care trebuie să-şi coboare standardele şi să fie conştient că nu totul este perfect în viaţă. Ca melancolic, trebuie să înţelegi că e necesară puţină relaxare uneori.
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger