Izolare socială – Cadru general
Prin termenul de izolare socială înțelegem sentimentul însingurării și diferențierii de ceilalți oameni. E convingerea că ești total diferit de cei din jur, parcă desprins dintr-o altă realitate decât cea curentă.
Porbabil că, de-a lungul timpului, te-ai simţit ciudat şi exclus în situaţiile sociale. Iar acum, într-un nou context social, crezi că situaţia va fi aceeaşi, de aceea eşti anxios şi preferi să eviţi acest lucru.
Cum se manifestă sentimentul de izolare socială
Se aplică persoanelor care nu se consideră atractive sau care sunt anxioase în situaţii sociale. Ori pentru persoanele care se consideră diferite şi nu îşi găsesc locul nicăieri în lumea asta. În interacţiunile 1 la 1 stau foarte bine, dar când lucrurile evoluează la nivel de grup, apare sentimentul de izolare socială.
Această capcană mentală nu înseamnă neapărat timiditatea. E mai mult decât atât. Trauma emoțională pleacă de la situații în care, în copilărie te-ai simțit ciudat față de ceilalți oameni, percepând doar diferențele dintre tine și ei, nu și asemănările.
Cum știi că ai dezvoltat traume ce au consecință sentimentul de izolare socială
1. Te simţi foarte stingherit în situaţiile sociale
2. Te simţi plicticos şi neinteresat în situaţiile sociale. Crezi că nu ai niciodată ceva de spus.
3. Preferi să eviţi întâlnirile cu caracter social (profesionale, cu prietenii, ieşiri romantice etc.)
4. Te simţi neatrâgător, iar asta ar fi unul din motivele pentru care oamenii nu vor să stea lângă tine.
5. Nu-ţi găseşti locul niciunde. Simţi că eşti diferit de ceilalţi.
6. Simţi că niciodată nu te vei integra într-un grup.
7. Familia ta e diferită de alte familii.
8. Simţi că nu eşti “în rând cu lumea”, că nu te integrezi în societate.
Originile izolării sociale
În linii mari, izolarea socială pleacă din două puncte: a te simţi inferior sau diferit în vreun fel.
1. Te-ai simţit inferior din cauza unei trăsături fizice pe baza căreia ceilalţi copii te tachinau sau te luau în derâdere.
2. Familia ta era diferită faţă de alte familii, iar asta te-a făcut să te simţi mult timp ciudat şi marginalizat.
3. Simţeai că nu semeni cu ceilalţi copii, nici măcar cu proprii fraţi.
4. Erai pasiv şi obedient. Nu ţi-ai format preferinţe şi opinii care să constituie fundamentul pentru interacţiunile tale sociale.
Așadar, fie e vorba de mediu, fie de o caracteristică a ta care a fost persecutată.
Cum experiementezi sentimentul de izolare socială
1. Te simţi diferit de ceilalţi. Exagerezi diferenţele şi minimalizezi asemănările.
2. Te simţi singur chiar şi în compania altor persoane.
3. La job stai departe de ceilalţi.
4. Într-un context social te simţi inconfortabil. Te simţi stânjenit la ideea de a vorbi cu ceilalţi. Nu ştii ce să spui, iar asta te închide şi mai mult.
5. Te simţi stânjenit când vorbeşti cu persoane necunoscute.
6. Te simţi stânjenit când ceilalţi îţi întâlesc familia sau se aduce vorba despre ea.
7. Te străduieşti să depăşeşti deficienţele din familia ta prin a obţine un statut mai bun, o educaţie mai bună etc.
8. Consideri că anumite părţi din tine sunt diferite şi le ascunzi de ceilalţi, mascânu-le prin a te preface că eşti integrat.
9. Nu eşti împăcat cu aceste părţi din tine. Îţi e teamă că le-ai face cunoscute, ceilalţi nu le vor acceptat (timid, slab, emotiv, feminin, băieţoasă etc.)
10. Te consider neatractiv şi eşti foarte sensibil când vine vorba de defecte fizice. Aşadar, cauţi să ascunzi sau să maschezi trăsăturile tale (machiaj excesiv, vobsit des, accesorii etc.)
11. Te compari mereu cu persoanele care au trăsăturile pe care ţi le doreşti tu.
12. Încerci să compensezi complexul de inferioritate pe care îl ai prin orice mijloace posibile.
Particularități pentru această capcană mentală
Nu confunda asta cu capcana deficienţei. Deficienţa e un tipar stabil pentru toate domeniile vieţii, însă inferioritatea apare doar în contexte sociale şi doar la începutul interacţiunilor. Odată ce ai intrat în vorbă, sentimentul dispare şi lucrurile reintră în normal.
Anxietatea se datorează într-o bună parte credinţei că nu poţi face conversaţie. Odată ce reşeşte, sentimentul inferiorităţii dispare. În general, persoana poate avea prieteni sau parteneri. Deficienţa se referă la calităţi interne, iar izolarea socială la cele externe.
În celălalt caz, eşti o persoană de neatins. Te simţi într-o mare de oameni necunoscuţi cu care nu crezi că poţi avea legături vreodată. Contrar aparenţelor cuvîntului a fi special, izolarea provoacă multă durere. Unii oameni se pot simţi mai buni sau trăiesc cu convingerea că au ceva mai aparte, dar majoritatea se simt singuri, izolaţi şi măcinaţi de neputinţa de a se conecta cu alte persoane.
Persoana ce se simte diferită nu nutreşte emoţii faţă de ceilalţi, cum ar fi supărare sau furie şi nici nu trăieşte cu impresia cum că ar fi respins. Pur şi simplu nu îşi găseşte el afilierea. Cunoaşte conceptul la nivel raţional, dar nu îl poate simţi emoţional.
Izolare socială și parteneri de cuplu
Atracţia este dată de persoanele la extremă. Eşti atras fie de persoanele populare, extrem de bine adaptate social, fie cele care sunt asemenea ţie. Cele adaptate te pot ajuta înlăturându-ţi din barierele sociale sau te pot sabota dacă dezvolţi un sentiment al dependenţei faţă de ei.
Ori vei începe să înveţi de la ei şi să te deschizi în cercurile sociale din care acesta face parte, ori vei crede că toată lumea te înconjoară doar pentru că este el acolo, iar tu eşti un element în plus, ceea ce te va închide şi mai tare.
Persoanele care sunt asemenea ţie te atrag pentru că îţi oferă un sentiment de împărtăşire a singurătăţii. Acum nu mai eşti tu împotriva tuturor, două persoane împotriva tuturor. Împreună aveţi un sentiment al superiorităţii. Prilejul de a fi diferit devine un dar absolut la care doar voi doi aveţi acces, iar ceilalţi oameni sunt doar nişte “simpli muritori de rând”.
Consecințe în plan profesional pentru această traumă
Ai ajuns expert în alte domenii decât cel social, astfel încât să ai un sentiment al compensării. Alegi acea profesie care te ajută să eviţi situaţiile sociale.
Tratament pentru capcana izolării sociale
În linii mari, trebuie să pui accent pe personalitatea unică care trebuie exprimată în situațiile sociale. Totodată, să obsrvi mai mult asemănările dintre tine și ceilalți oameni decât deosebirile.
1. Conectează-te la copilul interior care se simte inferior şi izolat social. Caută în trecutul tău o situaţie traumatică care s-a întâmplat. Adu adultul sănătos în ea şi da-i copilului ceea ce are el nevoie. Acum nu mai este singur.
2. Fă o listă cu toate situaţiile sociale în care se activează capcana. În fiecare situaţie caută motivul pentru care te simţi inferior. Poate e convingerea de a nu fi atractiv, ori nu ai abilităţi sociale sau te simţi stânjenit.
Mai apoi, examinează fiecare situaţie din punct de vedere al dezastrului care se poate întâmpla. Caută să dai note pe o scală de la 1 la 10 în funcţie de cât de catastrofică este situaţia pentru tine.
3. Scrie o listă cu situaţii sociale ce le eviţi în prezent. Procedează exact ca la punctul 2. Cum te simţi inferior şi ce înseamnă asta pentru tine. Cât de catastrofic este.
4. Fă o listă cu toate modalităţile prin care fugi sau supracompensezi sentimentul de a fi inferior în situaţiile sociale.
Spre exemplu “Mă retrag din faţa familiei când sunt cu cineva pentru ca ea să nu îmi ştie originile. Caut să impresionez pe oameni pentru a mă face plăcut. Mă îmbrac şi aranjez într-un anumit mod pentru a masca diferite aspecte ale corpului meu.”
5. Scrie o listă cu toate trăsăturile tale care te fac să te simţi inferior. Pentru fiecare caută toate dovezile din viaţa ta de adult, atât care confirmă, cât şi care contrazic aceste trăsături. Apelează la persoanele cunoscute în care ai încredere şi cere-le părerea despre aşa ceva. Iar acum, scrie toate dovezile în mod obiectiv care îţi conferă dreptul la autocritică şi inferioritate.
Voi oferi un exemplu:
“Nimeni nu mă place pentru că sunt urâtă”
a) oamenilor pur şi simplu mă consideră urâtă când mă întâlnesc sau se uită la mine
b) dovezi că am dreptate: nu am relaţie, niciun bărbat nu vine să vorbească cu mine în pauza de lucru.
c) dovezi că nu am dreptate: am avut două relaţii în trecut, saptămâna trecută un băiat s-a aşezat lângă mine la facultate,
d) mi-am întrebat doi prieteni băieţi despre asta: amândoi au spus că nu le-ar fi ruşine să fie văzuţi cu mine la o petrecere şi chiar să întâlească o fată care să semene cu mine
e) concluzie: nu sunt cea mai atrăgătoare fată şi nu am succesul altor fete, dar nici nu poate fi vorba că nu voi avea vreodată pe cineva care să mă placă.
O altă listă poate fi examinarea diferenţelor şi a asemănărilor tale cu alte persoane. Cu aceste fişe nu îţi cer să priveşti partea pozitivă şi nici nu încerc să te conving de vreun lucru. Scopul este să examinezi lucrurile cât mai realist posibil.
Poate chiar ai unele lucruri care te-ar dezavantaja în unele momente. Poate nu eşti amuzant sau poate nu ştii să întreţii mereu o conversaţie interesantă, dar sunt şi alte trăsături bune pe care le subestimezi sau le ignori.
Trebuie să laşi blocajele şi defectele imaginare şi să admiţi ce e pozitiv şi negativ în mod onest. În orice caz, e puţin probabil ca tu să ai mai multe defecte decât majoritatea oamenilor. De fapt, ele nici nu sunt atât de importante. Contează ceea ce eşti, nu ceea ce nu eşti.
Concentrează-te pe asemănări mai mult şi caută cauza reală a deosebirilor. Vei descoperi astfel că discrepanţa dintre ele se va reduce semnificativ.
6. Dacă ai un defect real de personalitate creează ţi un plan pentru a-l depăşi.
7. Reevaluează importanţa defectelor fizice. Ideea capcanei în care te afli este că exagerezi mult prea mult acel aspect. În realitate, oamenii chiar nu observă defectul respectiv. Compară-le cu calităţile tale. Încotro înclină balanţa? Vei vedea că ai mult mai multe calităţi şi că sunt mult mai importante decât defectele.
Ai tendinţa să crezi că adulţii te judecă după cum o făceau copii în trecut, dar aici e capcana. În realitate, adulţii sunt mult mai stăpâni pe ei, nedominaţi de impulsuri precum un copil. Ei tolerează mai bine diferenţele şi defectele oamenilor şi nu se năpustesc asupra ta aşa cum ai crede.
Compară situaţia socială prezentă cu prima situaţie din copilărie care îţi revine în minte. Nu cumva trăieşti în trecut şi nu în lumea reală? Nu cumva persoana din faţa ta face contact vizual cu tine pentru că vrea să te cunoască şi nici decum nu se uită la tine insistent precum copilul acela răutăcios din trecut care te-a făcut să te simţi într-un anumit fel.
8. Fă o listă a sitaţiilor sociale pe care le eviţi. Ierarhizează situaţiile respective şi începe să te expui la fiecare. Îţi readuc aminte că elementul central care îţi activează şi menţine capcana este evitarea. Pentru a o combate este nevoie de contrarul ei adică expunerea la situaţii sociale.
Pentru fiecare situaţie e nevoie să analizezi în mod realist temerile tale. Cheia este să distingi între situaţiile din copilărie şi realitatea exterioară. După cum am mai spus, eşti prins într-un matrix al capcanei izolării sociale şi vezi doar copiii care râdeau de tine în trecut. În realitate, sunt mulţi adulţi în jurul tău care sunt mult mai pasuitori şi amabili cât nişte copii râzgâiaţi.
9. Permite-ţi să te integrezi în grupul din care faci parte. E nevoie să te focuzezi pe a fi o parte din grup punând accent pe asemănările tale cu el şi să reduci din sentimentul de a fi special sau diferit. E de datoria ta să găseşti o balanţă sănătăasă între respectarea normelor unui grup şi a-ţi păstra unicitatea.
Permite-ţi să fii tu însuţi şi să te exprimi fără inhibiţii. Unul din scopurile majorie este să scapi de tot ce te inhibă. Permite-ţi să iniţiezi contactul cu cu ceilalţi. Poate părea o povară să iniţiezi o conversaţie, dar e exact ceea ce ai nevoie. Nu mai compesa pentru trăsăturile tale care sunt negative. Ideal ar fi să le expui cât mai mult pentru a observa că oamenilor chiar nu le pasă pe cât ai crede.
Izolare socială în trei stiluri comportamentale
Stilurile de coping sunt modalități comportamentale ale unei persoane, modalități care vin ca reacție a unei traume emoționale. Mai exact, sunt date de modalitățile de a te comporta în contexte similare celor din trecut care îți activează sentimentul de izolare socială. Pentru a-ți accelera vindecarea, trebuie să renunți la aceste moduri comportamentale.
1. Evitare: Nu intri în grupuri sociale. Evitarea este principala metodă prin care îţi perpetuezi capcana. Prin evitare tu întăreşti convingerile tale şi ratezi orice şansă de a te a.semăna onest cu ceilalți oameni.
2. Capitulare: Preocupat de diferențierea ta de către ceilalți în contexte sociale.
3. Contraatac: Abilități sociale foarte bune, pentru a te integra în mod inautentic în grupuri sociale.
Concluzie
Sentimentul de izolare socială te face să te simți înstrăinat de ceilalți oameni. Ești deconectat de semenii tăi crezându-i răi, diferiți sau tu insuficient de bun pentru ei. Adu-ți aminte că, la fel ca pentru orice altă capcană mentală, cea a izolării sociale are origini doar în mintea ta și că, de fapt, oamenii sunt mult mai primitori decât ai crede tu.
Omul este prin natura sa o creatură socială. Are nevoie de semenii săi pentru a se dezvolta și a ajunge pe culmile existenței sale. Alături de oameni poți experimenta bucuriile acestei lumi, poți simți conexiunea și într-ajutorarea lor și poți ajunge să iubești și să te simți iubit. Succesul social, profesional și cu tine însuți necesită o dimensiune care să îi includă pe cei apropiați.
Oamenii fac călătoria vieții mai ușoară, mai intensă și mai plină de satisfacții. Alături de ceilalți oameni, viața merită trăită. Chiar vrei să pierzi aceste lucruri?
Lucian Pușcașu
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger