Epictet este unul dintre cei trei filosofi stoici principali, alături de Seneca și Marcus Aurelius. Deși cei din urmă au adus o contribuție enormă filosofiei stoice, doar învățăturile lui Epictet sunt atât de acurate și de șlefuite cu priceperea unui om de știință, învățături ce oferă echilibru emoțional și șansa la fericire celui ce le aplică.
De fapt, principiile sale filosofice care aveau ca scop restabilirea echilibrului interior au fost dovedite de știința psihologică două milenii mai târziu fără a adauga comentarii sau chiar îmbunătățiri. Iar dacă un un sclav bătrăn cum era Epictet a construit principii pragmatice mai ceva decât oamenii de știință moderni, poate ar trebui să îi punem în aplicare învățăturile.
Epictet și principiile sale filosofice
Munca lui Epictet a fost, prin excelență, una dedicată sănătății mintale. „Manualul”, cartea sa primordială, este plină de învățături, sfaturi și tehnici privitoare la păstrarea și recăpătarea bunăstării mintale.
În acet articol eu îți voi însuma câteva dintre principiile regăsite în Manualul său, cu speranța că te voi motiva să le aplici în viața ta și chiar să-ți faci o obișnuință din a practica stoicismul său.
Primul și cel mai important principiu ar fi examinarea impresiilor. Impresiile sunt primele gânduri pe care le avem despre ceva anume: despre oameni, despre viață și despre noi înșine. Impresiile pot fi clare sau neclare, adevărate sau false, la fel de simple precum o acțiune, la fel de complexe precum construirea unui plan de viață.
Epictet ne spune că impresiile sunt involuntare și de multe ori false, dar noi le considerăm ca fiind adevărate, iar asta ne aduce suferință.
Toată lumea este afectată din când în când de impresii care sunt adesea spontane și în afara controlului nostru imediat – o fantezie sexuală, un atac de panică, o îngrijorare cu privire la sănătate sau familie, anxietate asupra ceea ce se întâmplă în lume și așa mai departe.
Soluția este a ne examina gândurile și a le pune la îndoială. Ceea ce Epictet insistă să facem, pentru a trăi cât mai eficient posibil, este să ne confruntăm cu impresiile noastre, în special cu cele care ne deranjează, și să ne obișnuim să le gestionăm, să le interpretăm, să le înțelegem apariția și astfel să le aducem sub controlul voinței noastre.
Epictet ne învață disciplina dorinței, adică să ne dorim lucrurile corecte, care deja se întâmplă. După Epictet, fericirea presupune a ne dori lucrurile care sunt conforme cu Natura, adică cu voia sorții și nu altcumva înafara ei. Să ne împotrivim dorințelor nesănătoase pentru a ne feri de regrete și a trăi mai satisfăcuți de noi înșine.
Asta presupune să avem anumite dorințe de la viață, de la oameni și de la noi înșine, dar să ne aducem aminte că oricât de tangibile ar fi ele, nu avem niciodată garanția că le vom îndeplini. Să de amintim că trebuințele noastre nu au niciun temei, că viața și oamenii nu ne datorează nimic și că noi înșine suntem responsabili de dorințele noastre, având datorita de a fi împăcați atunci când ele nu se îndeplinesc.
Astfel, nu vom mai fi frustrați cu privire la evenientele din viața noastră, ci vom accepta soara cu tot ceea ce ne rezervă ea. E virtutea de a trăi în armonie cu întregul Univers.
Tot Epictet ne sugerează ca de fiecare dată când ne despărțim de prietenii noștri, să o facem de parcă ar fi pentru ultima oară când îi vom mai vedea. Sună puțin cam drastic, dar dacă stai să te gândești un pic, chiar are sens pentru că despărțirea de oameni se întâmplă mai mereu.
Aproape toți trecem măcar printr-o relație care nu a fost să dureze până la sfărșitul vieții. Toți ne facem prieteni și îi pierdem pentru că intrăm în diferitele stagii ale vieții. Toți pierdem persoane dragi și importante. Cu toții avem interacțiuni prea scurte cu oameni pe care ni i-am fi dorit mai mult alături, și interacțiuni prea lungi cu oameni la care ar fi trebuit să renunțăm mai devreme.
Într-un final, oamenii vin și pleacă, iar asta e un lucru normal. Dacă ai în vedere acest lucru, ne spune Epictet, vei fi mult mai recunoscător pentru oamenii din viața ta, indiferent ce fel de experiențe îți aduc. Vei fi mult mai real cu aceștia și vei avea relații interpersonale mult mai autentice și pline de considerație. Până la urmă, dacă nu acesta e cel mai bun mod de a trăi printre semeni, atunci care ar fi?
Epictet ne mai învață principiul „amor fati”, adică „dragostea de soară”, ceea ce presupune a accepta cu inimă deschisă tot ceea ce ne rezervă soarta. Dacă e să joci rolul unui tâmplar, să îl joci cât se poate de bine. Dacă îți este dat să fii tată de familie, să fii un tată cât mai bun și virtuos posibil pentru copiii tăi.
Dacă îți este dat să fii prietenul, învățătorul, sau mentorul cuiva, să îți dai silința 100%. Orice cărți ți-ar da viața, joacă-le cât se poate de bine și nu te plânge niciodată că altul a primit mai multe de la soartă decât tine.
Fericirea
Cheia fericirii, sugerează Epictet, este să analizăm continuu experiența noastră despre lume și să o categorizăm în două categorii: ceea ce „depinde de noi” și ceea ce „nu depinde de noi”.
Aproape toată suferința umană, susține Epictet, este produsul oamenilor care nu înțeleg Natura și semnificația acestei categorizări, a presupunerii că dețin controlul asupra lucrurilor care, de fapt, nu le aparțin.
Astfel de oameni își întemeiază fericirea pe lucruri exterioare fără voia lor, făcându-i astfel extrem de vulnerabili la circumstanțele vieții. Ei cred că fericirea constă în a avea cel mai bun job, partenerul ideal, o realizare luată particular sau a obține ceva în lumea reală. Toate acestea nu sunt garantate și deci pot să nu fie atinse, iar noi fiind nefericiți într-un final.
În schimb, ar trebui să ne bazăm fericirea pe acele lucruri care „depind de noi”, pe acele lucruri care nu ne pot fi luate niciodată și anume: libertatea în gândire și libertatea în acțiune. Poți alege să gândești cum dorești tu și poți lua deciziile pe care vrei să le iei.
Acestea două sunt suficiente pentru fericire. Dacă respectăm principiul controlului propus de Epictet, fericirea noastră va fi literalmente invulnerabilă. În cele din urmă, durerea este inevitabilă, dar suferința este opțională.
Concluzie
În concluzie, principiile propuse de către filosoful Epictet sunt extrem de simple și de eficace pentru restabilirea echilibrului emoțional. El ne oferă modalități concrete de a gândi precum distingerea dintre ceea ce putem controla și ce nu, a ne cerceta impresiile și a nu crede tot ce ne trece prin minte, cum să ne formulăm dorințele și cum să ne raportăm la oameni și la viață.
Dacă până aici am oferit principiile filosofice ale lui Epictet, în a doua parte a acestui articol vom vedea cum ne îndeamnă acesta să acționăm pas cu pas în momentele în care lucrurile scapă de sub control și ne confruntăm cu evenimente neplăcute. Găsești articolul chiar aici: https://www.semped.ro/de-ce-nevoia-de-control-cauzeaza-suferinta-si-cum-o-putem-combate/
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger