Mintea ta.. te minte 🙂 mai mult decât ai crede. Sunt multe modalităţi prin care o face, dar toate pleacă din acelaşi fenomen psihologic: disonanţa cognitivă. Până la sfârşitul acestui articol vei înţelege cum funcţionează disonanţa cognitivă şi cum o poţi folosi pentru a transforma tot ce se întâmplă în viaţa ta în adevărate comori şi oportunităţi de creştere personală.
Un lucru e cert: parcursul vieţii tale nu este deloc unul liniar. Neprevăzutul e la tot pasul. Uneori ne surprinde pozitiv, iar alteori extrem de negativ. Cum putem preveni eventualele neplăceri?
Ştim deja din studiile psihologiei ştiinţifice că nu evenimentele de viaţă ne schimbă şi ne produc diverse stări emoţionale, ci modul de a ne raporta la ele. Mai exact, cum mintea noastră alege să proceseze ce ni se întâmplă în viaţă, determină cum interpretăm trecutul, cum trăim prezentul şi care vor fi alegerile pe viitor.
Astfel de interpretări au loc în momentele de conflict interior, la apariţia evenimentelor care ne pot tulbura psihic. Prin urmare, vom căuta împreună să aflăm cum apar aceste conflicte, disonanţa cognitivă, care sunt consecinţele ei şi cum le putem folosi în avantajul nostru.
Teoria disonaței cognitive
Disonaţa cognitivă a fost formulată de către Leon Festinger în 1957 la Universitatea Stanford. El a afirmat că atunci când atitudinile intră în conflict cu acțiuni, credințe sau alte atitudini, simţim un disconfort psihologic. Astfel suntem motivați să încercăm să ne schimbăm fie atitudinea, fie semnificaţia evenimentului cu care intrăm în conflict.
Oamenii vor acționa în mod natural într-o manieră care să fie în concordanță cu cognițiile lor (credințe, atitudini și valori). Prin urmare, atunci când ei se comportă, din diferite motive într-o manieră care nu este în concordanță cu aceste cogniții, ei se află într-o stare de disconfort.
Această stare de incomoditate e tolarată greu de psihicul uman. Astfel el va fi înclinat în mod natural să o reducă prin modalităţi de autoreglare comportamentelă sau prin reglarea atitudinilor. Va continua să caute modalităţile potrivite până când îşi va recăpăta consecvența mentală și emoțională.
Când credințele, atitudinile și acțiunile noastre sunt pe aceeaşi linie, trăim armonios. Când nu o fac, simțim disonanță la un anumit nivel sub forma unor emoţii negative (incomoditate, neliniștite, supărare, nervozitate sau confuzie).
Pentru a elimina sau reduce această tensiune, vom face tot posibilul pentru a ne schimba atitudinile și comportamentul, chiar dacă înseamnă să facem ceva ce nu vrem să facem.
În acest punct, vom face tot ce ne stă în putere pentru a reveni în echilibru. Căutăm în permanență starea de echilibru psiho-emoțional, la fel cum experimentăm nevoia permanentă de a mânca și bea pentru a ne satisface senzaţiile fiziologice.
Metodele de protejare ale minții la disonanţa cognitivă
Când simțim disonanță cognitivă, creierul trebuie să găsească o modalitate de a face față tensiunii psihologice, după cum am stabilit deja. Astfel el le şi-a dezvoltat în timp un arsenal de instrumente care să te ajute să reduci disonanţa cognitivă, revenind la starea de linişte psihologică, la consistența cognitivă.
Voi înşirui aceste metode însoţite de câteva exemple pentru a le înţelege mai bine. Dacă vrei să rămâi cu ceva util din acest articol, ţi-aş sugera să găseşti tu singur, la fiecare exemplu, câte o situaţie asemănătoare din viaţa ta în care a apărut disonanţa cognitivă şi încercarea specifică a creierului de a o reduce.
Observaţie: Aceste metode de a reduce disonanţa cognitivă provin din psihanaliză. Mai sunt numite şi mecanisme de apărare a eului. Oricum vrei tu să le numeşti, ele au aceeaşi funcţie: de a reduce conflictul intern şi restabili echilibrul interior.
1. Negarea: Pentru a opri disonanța cognitivă, creierul alege să nege existenţa unei probleme. Pur şi simplu refuză să creadă că în viaţa ta a apărut o problemă care îţi poate da bătăi de cap. Face acest lucru fie ignorând sursa informației, die diminuându-i importanţa.
Spre exemplu, dacă îţi moare cineva drag din familie, la început nu poţi concepe acest lucru. Pur şi simplu nu îţi poţi imagina că persoana respectivă nu mai e în viaţa ta, ca lumea ta va exista dar fără ea. Negarea, în situaţia aceasta, doreşte să acopere disonanţa cognitivă avută deoarece impactul ei e mult prea mare.
2. Modificarea: Disonanţa cognitivă apare la conflictul dintre gânduri. O metodă de a o diminua este de a modifica gândurile existente pentru a obține consecvență. De cele mai multe ori, aceasta presupune să adimiți că ai greșit. Necesită să faci modificări pentru a remedia erorile.
Spre exemplu, să presupunem că întâlneşti o fată care îţi place. Ai o primă întâlnire cu ea şi îi cumperi flori pentru că, speri tu, o vei impresiona. Surpriza e că ea are o reacţie total neplăcută când vă vedeţi spunând că nu îi plac gesturile astea de la o persoană cu care abia se cunoaşte. În acel moment mintea ta te ajută să remediezi situaţia spunându-i că nu sunt pentru ea, ci pentru o prietenă la care mergi, fiind ziua ei de naştere. Îi explici tipei că le-ai luat dinainte pentru că se închide la florărie înainte să termini întâlnirea cu ea.
În acest caz, disonanţa cognitivă s-a produs în mintea amândurora pentru că era jenant pentru amândoi. Prin scuza rapidă, dar ingenioasă, ai reuşit să rezolvi un eventual conflict mental (ruşine, părere de rău etc.) atât pentru tine, cât şi pentru ea. Aşa te ajută mintea să reduci conflicte şi situaţii jenante.
3. Expunere selectivă: Eşti hotărât să găseşti un defect în poziția celeilalte persoane, să denigrezi sursa de informaţie și să soliciți sprijin şi dreptate în a ţi se confirma punctul de vedere. S-ar putea chiar să încerci să convingi sursa (dacă este posibil) de eroarea sa. Ai putea încerca, de asemenea, să îi convingi pe alții că ai făcut ceea ce trebuie.
Spre exemplu, dezbaţi un subiect important cu un prieten, să zicem subiectul eutanasierii animalelor de pe strată. E atât de important şi de delicat acest tipic încât sunt implicate şi valorile tale la mijloc (iubirea faţă de animale, dreptatea etc). În astfel de momente, cauţi să dezmembrezi orice argument care e contra credinţelor tale, găsind şi inventând toate motivele pentru care ele sunt greşite. Creietul tău face asta pentru a reduce disonanţa cognitivă cum că valorile tale nu au valoare.
Acest mecanism de a reduce disonanţa cognitivă poate constitui o unealtă foarte bună de persuasiune, atâta vreme cât e utilizată în mod conştient. Spre exemplu, agenţii de vânzări îl folosesc pentru a identifica punctele vulnerabile ale clientului, sau avocaţii în procesele penale.
4. Compensarea: Dezvoltarea excesivă a interesului şi activităţii într-un domeniu pentru a masca o insatisfacţie majoră din altă sferă. Nu permiţi atitudinilor contrare să se afle în conflict prin a le organiza pe domenii specifice. Tu compartimentalizezi cognițiile tale, făcând mai ușor să le ignori sau chiar să eviţi de tot, discrepanța cognitivă. Mai exect, în mintea ta, ceea ce se întâmplă într-un domeniu al vieții tale (sau al altcuiva) nu ar trebui să afecteze celelalte domenii.
Spre exemplu, ajungi la vârsta de 40 de ani şi nu ai reuşit să îţi întemeiezi o familie. Acest lucru poate crea o disonanţă cognitivă imensă, iar mintea ta nu ar percepe aşa ceva. În acel moment vine mintea şi spune “da, păi tu ai investit mult timp în carieră şi în autoeducaţie. Normal că nu ai avut timp să îţi faci familie. Nu e vina ta.” Ţi se cere socoteală pentru lipsa de rezultate într-un domeniu al vieţii, dar tu spui că îţi e străin pentru că nu ai investit acolo. E ca şi cum ţi s-ar cere să plăteşti o amendă în euro, dar tu bagi scuza că ai doar dolari.
5. Raționalizare: e printre cele mai utilizate mecanisme de a reduce disonanţa cognitivă. Găsești scuze pentru motivul pentru care există inconsistența în gândire. Îţi schimbi așteptările sau încerci să modifici ceea ce s-a întâmplat deja. De asemenea, găsești motive pentru a-ţi justifica comportamentul sau opiniile.
Spre exemplu ai picat un examen. Îţi vin toate scuzele din lume în minte pentru a reduce disonanţa cognitivă: materia e grea, profa nasoală, n-ai picat pe subiect, n-ai avut timp să înveţi etc. Raţionalizarea e unul dintre cele mai periculoase deoarece ne scuteşte de a ne asuma responsabilitatea pentru faptele noastre.
6. Reprimare: împiedici anumite pulsiuni generate de disonanţa cognitivă să devină conştiente. Spre exemplu, îţi vine în minte un vis din copilărie de a deveni actriţă. Preferi să uiţi de el pentru că ai 40 de ani şi nu mai e realizabil.
7. Proiecţia: Presiunea dată de disonanţa cognitivă rezultă din emoţii, gânduri, trăiri contradictorii a ceea ce am vrea noi să experimentăm, de fapt. Astfel, pentru a scăpa de disonanţa cognitivă, mintea preferă să le atribuie unei alte persoane.
Spre exemplu, ai de făcut un proiect într-o echipă. Tu ştii că nu eşti bun la scriere şi caligrafie, iar când ceilalţi fac astfel de greşeli, imediat le observi. Un alt mod e a proiecta direct vina personală pe altă persoană: “Tu ai început!! Tu ai spus x!!” Pe scurt, dai vina pe alţii pentru greşelile tale.
8. Reframing: E una din metodele mele preferate de a reduce disonanţa cognitivă. Prin ea îți schimbi modul de a vedea şi interpreta sensul unui eveniment. Acest lucru te ajută să vezi lucrurile într-o manieră pozitivă şi să înveţi din greşeli.
Spre exemplu, dacă te părăseşte prietena vei fi supărat şi chiar nervos. Disonanţa cognitivă constă în faptul că ea nu va mai fi niciodată lângă tine. Însă prin reframing, tu alegi să vezi problema ta ca pe o oportunitate de creştere şi dezvoltare. Acum poţi cunoaşte noi fete, poţi lucra la abilităţile tale sociale şi poţi experimenta diverse lucruri înafara relaţiei. Nu mai e chiar aşa de rău, nu? 🙂
9. Intelectualizarea: Când apare presiunea produsă de disonanţa cognitivă, te refugiezi în puterea raţiunii de a o rezolva. Scoţi emoţiile din ecuaţie, deci disonanţa cognitivă nu te mai afectează şi cauţi rapid o soluţie la problemă.
Spre exemplu, afli că ai fost diagnosticat cu o boală mintală care poate duce la deces. Disonanţa cognitivă duce la conflictul mental: “Fie ai să trăieşti, fie ai să mori”, iar intelectualizarea spune “hai sa găsesc cauza pentru care a apărut această boală. Trebuie să fie un tratament pentru mine.”
10. Sublimarea: Disonanţa cognitivă dă naştere unor impulsuri, iar sublimarea duce la exprimarea lor într-o formă acceptată social. Sublimarea are potenţial creator. Prin sublimare, foarte mulţi artişti au creat opere de artă incredibile. Pe lângă artă, ea se mai exprimă în umor, imaginaţie şi sport. În jocurile sportive găsim sublimarea pulsiunilor agresive în întrecere sau competiţie.
Spre exemplu, eşti la sala de kickbox, te sună un prieten şi afli că prietena te-a înşelat. Ca să nu faci o scenă în faţa tuturor, te duci la sacul de box şi începi să baţi la el până ţi se calmează nervii. Cei din jur rămân uimiţi cât de motivat şi pasional eşti de acest sport, dar motivaţia e alta.
Mai sunt şi alte mecanisme prin care mintea noastră încearcă să reducă disonanţa cognitivă, dar cele menționate apar cel mai des. În funcţie de situaţie, creierul alege să folosească una sau mai multe dintre aceste metode pentru a reduce disonanţa cognitivă.
Disonanţa cognitivă extremă
Dacă evenimentul are un impact mult prea puternic, se poate ca persoana să folosească o gamă largă de metode pentru a reduce disonanţa cognitivă respectivă. Vom lua un astfel de exemplu pentru a observa împreună cum mintea noastră ne distorsionează atât de mult realitatea la apariţia de disonanţă cognitivă.
Eşti într-o relaţie cu el de trei ani. De când l-ai cunoscut şi până în prezent totul pare c-an poveşti. Încă din prima zi ai ştiut că el e sufletul tău pereche, iar aceşti trei ani confirmă acest lucru. E clar, soarta, destinul, Dumnezeu şi tot Universul vă vrea împreună, iar tu eşti fericită până la cer şi înapoi.
Dar te trezeşti în dimineaţa următoare cu un mesaj de la el: “NU MAI PUTEM FI ÎMPREUNĂ!”. Nu, nu, nu… stai. E prea neaşteptat să fie adevărat. Nu îţi imaginez să fie adevărat (negarea). Îţi aduni puţin gândurile şi crezi că glumeşte sau că vrea să îţi facă o festă (modificare). Decizi să îl suni să te convingi de acest lucru.
Nu răspunde. De ce nu răspunde? Nu, trebuie să fie la lucru sau la volan. N-are de ce să nu răspundă (raţionalizare). Devii din ce în ce mai tensionată şi anxioasă. Începi să intri în panică (disonanţa cognitivă e atât de mare încât mecanismele de a o combatenu mai pot face faţă). Începe să te doară capul şi cauţi telefonul să îl mai suni o dată. Când să pui mâna pe telefon, îţi vibrează în mână. EL E!
Răspunzi şi ceri direct explicaţii pentru mesajul de dimineaţă. Nici măcar nu te interesează motivul pentru care nu răspundea. El răspunde: “E ADEVĂRAT. VREAU SĂ RENUNŢĂM LA NOI.” Apoi începe să îţi dea explicaţii. Degeaba. Ţi s-a rupt firul de la prima propoziţie. Izbucneşti în lacrimi căzând cu capul în pernă. Bagi o serie calumea de plâns continuu de 20 de minute. Ţi-ai bătut recordul.
Te linişteşti în cele din urmă şi cauţi explicaţii (expunerea selectivă). Poate are pe alta, poate ai greşit tu, poate are el o perioadă mai dificilă. Cauţi toate motivele şi într-un moment de inspiraţie amestecat cu o speranţă stinsă te gândeşti că poţi repara totul (intelectualizare).
Apoi îţi aminteşti că îţi tot reproşa că eşti cam “cicălitoare” cu privire la pasiunea lui pentru jocuri video. Îţi vine în minte că şi el te cicălea din diverse motive (proiecţia), deci n-ar trebui să fii tu vinovată (raţionalizare).
Raţionalizezi tu ce raţionalizezi, dar sentimentul de vină e prea mare. Te gândeşti să îl chemi la masă îi găteşti felul său preferat de mâncare. Dacă din cauza asta e vina ta, acum ar trebui să ai o şansă de împăcare (compensare).
Îl suni. Nu răspunde. N-ai timp să inventezi explicaţii că primeşti mesaj scurt de la el. “AM AVUT CE AM AVUT DE SPUS. NU MAI E LOC DE ADĂUGIRI”. Plangi şi te arunci cu capul în perna de pe patul din sufragerie. Da, e patul în care aţi făcut sex pasional de atât de multe ori.
Îţi revin în minte amintirile, de complaci puţin în ele, apoi le alungi (reprimare). Iar vin gândurile cum că nu îl vei avea niciodată. Te pui la birou şi începi să scrii o poezie (sublimarea). În ziua aceea doar scrii poezii, plângi şi meditezi la ce s-a întâmplat.
Trec două săptămâni. Te simţi un pic mai bine. Acum îţi dai seama că relaţia ta nu era chiar atât de sănătoasă. Te bucuri că ai mai mult timp pentru tine, că poţi ieşi cu fetele în club, că primeşti atenţie de la mai mulţi bărbaţi, nu doar de la unul. Îţi dai seama că ai mai mult timp pentru tine şi te gândeşti la lecţiile învăţate din fosta relaţie, dar peste care încă nu poţi trece (reframing).
Trecând zilele şi săptămânile, te împaci cu ideea. Lucrurile merg din ce în ce mai bine.
Disonanţa cognitivă – o problemă psihologică?
Până în acest punct, probabil ţi-ai format deja o viziune despre cum funcţionează disonanţa cognitivă. Vom face o scurtă analogie. Disonanţa cognitivă e precum un elastic.
Când disonanţa cognitivă este activată, elasticul începe să se întindă. Atâta timp cât disonanța cognitivă există, elasticul se va tot întinde din ce în ce mai tare. Această întindere este presiunea psihologică pe care o resimţim.
Trebuie să acționezi înainte de a ajunge la un punct de rupere. Dacă se ajunge la acest punct, pot apărea frământări atât de puternice încât ajungem la patologie (depresie, anxietate, stări de panică etc.)
Dacă rămâne la acest stadiu de patologie, disonanţa cognitivă va deveni clar o problemă psihologică. Însă dacă o foloseşti în mod eficient, ea îţi poate oferi motivația de a reduce tensiunea într-un mod specific, care va rezulta determinarea de a ne schimba.
Diferenţa este dată de cum alegem noi, în mod conştient, să raportăm disonanţa cognitivă la creşterea şi evoluţia noastră personală. Fie o folosim pentru a ne ascunde de realitatea în care trăim, fie o acceptăm, învăţăm din ea şi dobândim înţelepciunea şi puterea de a face faţă provocărilor vieţii.
Disonanţa cognitivă – un prilej de creştere personală
Astfel, vreau să îţi ofer formula care te va ajuta nu doar să eviţi tensiunea şi problemele psigologice produse de disonanţa cognitivă, ci chiar să îţi servească drept motor de autodescoperire şi autodezvoltare.
Formula e: conştientizare + acceptare + utilizarea mecanismului corespunzator.
Conştientizarea presupune a înţelege că tensiunea psihică pe care o simţi provine din disonanţa cognitivă pe care o ai. Acceptarea presupune a nu judeca pe nimeni şi nimic când simţi acest conflic. Nu învinui pe nimeni şi nimic pentru ceea ce simţi. A
stfel nu laşi mecanismele să se activeze de capul lor. Utilizarea mecanismului corespunzator presupune a alege în mod voit care dintre uneltele creierului decizi să le utilizezi pentru a reduce disconfortul. Eu unul le-aş cataloga în “mecanisme mature şi mecanisme imature”.
Mecanismele mature sunt cele mai bune pentru că te ajută să rezolvi conflictul frumos şi eficient. Ele oferă oportunitatea să învăţăm din greşeli şi să acceptăm experienţele. Acestea sunt mecanismele 8, 9 şi 10 prezentate anterior.
Cele imature nu aduc nici un beneficiu. Doar te aruncă din realitatea exterioară, râpindu-ţi şansa de a învăţa şi a creşte ca persoană. Ele sunt mecanismele 1-7 prezentate anterior. Folosindu-te de formula prezentată în paragraful anterior, îţi dai voie să alegi în mod conştient cum să reduci conflictele şi să te foloseşti de ele într-o manieră sănătoasă.
Disonanţa cognitivă – Concluzie
Aşadar, disonanţa cognitivă e un fenomen psihologic care apare la incongruenţa dintre atitudinele şi credinţele noastre şi un eveniment exterior contrar. Dacă disonanţa cognitivă e prea puternică sau nu e rezolvată în timp util, poate duce la diverse forme de patologie precum anxietatea, depresia, atacul de panică etc.
Mintea noastră vrea să ne ajute în astfel de momente prin anumite mecanisme care reduc disonanţa cognitivă. Mecanismele pot fi fie mature, cele care încurajeaza învăţarea din greşeli şi dezvoltarea personală, fie imature, ce ne răpesc ocazia de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi a le accepta.
În partea a doua a acestui articol vom vorbi despre domenii specifice de viaţă în care apare disonanţa cognitivă, fie sabotându-ne rezultatele, fie ajutându-ne să atingem performanţe superioare. Poţi citi articolul respectiv aici.
Lucian Puşcaşu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger