Te-ai simțit vreodată trist de faptul că oferi foarte mult oamenilor pentru ca, în final, să nu primești nimic înapoi? Subjugarea e capcana mentală care aduce beneficii oricui, numai ție nu, la propriu.
Subjugarea poate avea o traumă emoțională la bază în care persoana respective a fost folosită de către părinți, ori nu i s-a permis să își exprime nevoile personale, îndeplinindu-le pe ale celorlalți.
În acest articol vom înțelege de ce le faci celorlalți pe plac peste măsură, iar tu rămâi frustrat și furios pentru că nu ești răsplătit pe măsură. Odată ce vei înțelege această capcană mentală, vei putea începe chiar de astăzi să lucrezi la ea și să stabilești un echilibru între ceea ce oferi și ceea ce primești.
Cum se manifestă subjugarea
De fiecare data când ai o nevoie emoțională (de intimitate, de timp, de a fi înțeles, de a fi iubit etc), preferi să nu expimi această nevoie, iar pe ale tale le suprimi sau le ascunzi. În schimb, le îndeplinești celorlalți nevoile personale peste măsură.
Tu speri ca oamenii să te trateze la fel de bine cum îi tratezi și tu, dar acest lucru se întâmplă foarte rar. Astfel, te simți vinovat crezând că e ceva în neregulă cu tine, iar apoi te simți mânios pe ceilalți pentru că nu îți oferă grija pe care le-o oferi tu lor.
Sunt două tipuri de subjugare:
1. Subjugarea nevoilor: le prioritizezi nevoile celor din jur, iar pe ale tale le consideri neimportante.
2. Subjugarea emoțiilor: suprimi emoții, cum ar fi furia, crezând că ceilalți se vor întoarce împotriva ta.
Cum știi că subjugarea e capcana ta mentală?
1. Îi laşi pe ceilalţi să te controleze.
2. Îţi este frică să refuzi cererile altora deoarece ai senzaţia că te vor respinge, se vor supăra sau vei avea de suferit în vreun fel.
3. Dacă e să te uiţi în trecut, realizezi că majoritatea deciziilor atât importante, cât şi minore, nu au fost luate de către tine.
4. Ştii că ai drepturi, dar îţi vine greu să le ceri celorlalţi să le respecte.
5. Cauţi aprobarea şi validarea celorlalţi, străduindu-te să le faci pe plac.
6. Oferi mult mai mult decât primeşti.
7. Cauţi să eviţi certurile sau conflictele.
8. Eşti foarte milos şi de aceea ai foarte multă grijă de cei ce au nevoie.
9. Te complaci în gândul de a pune pe alţii mai presus de tine pentru că denotă că eşti o persoană bună.
10. Ai propriile tale nevoi, dar le prioritizezi pe ale celorlalţi. Dacă te-ai ocupa de ele, te-ai simţi vinovat.
Originile capcanei subjugării
1. Părinţii te dominau în trecut. Ei îţi dictau traseul pe care se rula viaţa ta, având control exagerat asupra domeniilor din viaţa.
2. Ai fost ameninţat ori pedepsit când refuzai să îndeplineşti rugăminţile celor apropiaţi.
3. Părinţii tăi deveneau reci, neiubitori dacă îi contraziceai sau nu făceai ce îţi cereau ei.
4. Ai ajuns să ai grijă mai mult decât ar fi fost normal de cei din familie pentru că nimeni altcineva nu se găsea să o facă.
5. Nu-ţi era permis să faci alegeri proprii în copilărie. Erai considerat rău sau egoist dacă te răzvrăteai.
6. Părinţii ţi se plângeau mai mereu, ori au făcut o obişnuinţă din a-ţi povesti problemele lor, iar tu primeai fără să vrei rolul de ascultător.
7. N-ai simţit că opiniile, valorile sau deciziile tale erau respectate.
8. Ai avut un părinte care era slujitorul tuturor, care punea pe ceilalţi pe primul loc, iar de el parcă uita pur şi simplu.
9. Nu aveai libertatea pe care o aveau ceilalţi copii. Astfel, erai furios pe părinţii tăi.
Emoția caracteristică de pe urma subjugării
Emoţia principală este vinovăţia. Ea apare când nu îi poţi ajuta pe alţii, când nu primeşti la rândul tău ceva de la alţii pentru că te gândeşti că n-ai oferit suficient, când te pui pe primul plan, Te simţi vinovat la ideea de a fi asertiv.
Când nu faci ceva pentru ceilalţi, te simţi vinovat. Când faci ceva pentru ceilalţi te amăgeşti pe tine însuţi pentru că scapi de vinovăţie pentru un moment, dar preţul plătit e mult mai mare ulterior datorită adâncirii capcanei.
E exact ca un drog. Ai nevoie de el să te linişteşti pe moment, dar după te simţi şi mai rău ca înainte. Schimbarea va necesita gestionarea sentimentului de vinovăţie pentru o perioadă, până când nevoia de a ajuta pe alţii scade.
Eşti extrem de furios. Ai adunat multă furie în tine. Soluţia ar fi să comunici asertiv de aici înainte pentru ca furia să nu se mai acumuleze. Din cauza ei, ajungi să faci comportamente pasiv-agresive, să te răzbuni fără să îţi dai seama, sau să îţi redirecţionezi furia spre alte persoane, decât cea care ţi-a pricinuit-o.
Subjugarea în relațiile de cuplu
Eşti mai mereu sub papucul partenerului de cuplu, sau a persoanelor cu care îţi petreci de obicei timpul. Partenerul e dominant ori abuziv, iar tu îi faci mereu pe plac. Eşti foarte interesat de ceea ce cred ceilalţi despre tine.
1. Partener dominant. Direcţia relaţiei se îndreaptă încotro vrea el.
2. Devine iritat sau se enervează/ supără când tu îţi exprimi nevoile sau nu eşti de acord cu el.
3. Nu-ţi respectă părerile, drepturile şi nevoile.
4. Ajungi să te ocupi mai întăi de el deoarece se simte ofensat sau supărat dacă îţi ai grijă prima dată de tine.
5. Partenerul nu e stabil emoţional sau nu este capabil să se descurce în diferite situaţii. Astfel, eşti nevoit să rezolvi lucrurile de unul singur.
6. Spune că eşti egoist sau te face să te simţi vinovat în vreun fel dacă vrei să faci aşa cum vrei tu.
7. E dependent de tine. Se agaţă cu uşurinţă de persoana ta.
Subjugarea în mediu profesional
În mediul profesional eşti angajatul ideal. Faci tot ceea ce trebuie cu o dăruire infinită, însă nu ceri niciodată o avansare în grad, concedii sau o mărire de salariu. Faci lucrurile pentru că ai senzaţia că oamenii au nevoie de tine.
Datorită compasiunii şi experienţei pe care o ai faţă de oameni, vei alege meseriile care-ţi permit să fii aproape de ei. Astfel, riscul e de a-ţi perpetua şi mai mult capcana mentală, dacă nu reuşeşti să pui barierele necesare. A lucra la capcana mentală îţi va îmbunătăţi viaţa fără a fi nevoit să renunţi la meserie sau să fii mai puţin altruist faţă de oameni.
Tratament pentru subjugare
Să ne înţelegem: soluţia nu ar fi să nu mai ajuţi pe nimeni de aici înainte, ci să îţi găseşti timp şi energie pentru tine, în primul rând. Cât timp nevoile oamenilor vor fi peste ale tale, aceasta va fi o problemă.
E minuat să ajuţi oamenii şi să îi faci fericiţi de pe urma muncii tale, dar asta trebuie să vina dintr-un altruism sănătos, din sentimentu de a-ţi ajuta semenii, şi nu constrâns de o nevoie inconştientă de a le face pe plac şi a te subjuga.
1. Caută copilul interior subjugat. Caută în trecutul tău acele scenarii în care părinţii te subjugau în vreo formă sau alta. Foloseşte-te de imageria dirijată. Caută un episod actual care ţi-a produs starea de subjugare. Apoi închide ochii şi caută o imagine din copilărie în care te-ai simţit la fel. Nu forţa, las-o să vină natural.
Imediat ce a venit, caută să vezi legătura dintre trecut şi prezent, precum şi emoţia care a stat la bază. Cel mai adesea emoţia va fi una de furie. E important să exprimi această furie în imagerie dirijată.
Nu refula furia pentru că ea este expresia nevoilor tale, iar refularea ei ar însemna subjugarea acestor nevoi, ceea ce te va afunda şi mai tare în această capcană mentală.
În spatele furiei se află o nevoie nesatisfăcută. Care este acea nevoie? Făcând acest lucru de mai multe ori vei observa nevoile tale fundamentale care nu au fost îndeplinite în copilărie, dar care pot fi îndeplini acum, în relaţiile sociale prezente. E un bun punct de autocunoaştere.
2. Fă o listă cu situaţii care se tot repetă în rutina ta zilnică în care te simţi subjugat de alţii.
3. Caută să fii sincer cu tine însuţi şi să îţi recunoşti adevăratele nevoi. Totodată, fă-ţi păreri personale despre diverse aspecte din viaţă (bani, familie, societate, spiritualitate, relaţii etc.) Tu trebuie să fii sursa opiniilor personale, nu alţii. Apreciază lucrurile prin prisma onestităţii faţă de tine însuţi şi nu în funcţie de ceea ce preferă ceilalţi.
4. Fă o listă cu lucrurile pe care le faci pentru alţii şi una cu lucrurile care le fac ei pentru tine. Fă o listă cu lucrurile pe care vrei să le facă oamenii pentru tine. Ierarhizează aceste lucruri în funcţie de gradul de dificultate pe care îl au în a face cererile respective. Începe cu acelea pe care le socoţi mai uşoare, făcând apel la comunicarea asertivă.
Contează să îţi exprimi nevoile indiferent de răspunsul pe care îl primeşti. Dacă persoana în cauză devine agresivă, nu da înapoi. Stai drept cu cererile tale. E nevoie să vorbeşti scurt şi la obiect: am nevoie de asta, asta şi asta.
Precizează cum te face asta să te simţi. Tu nu vrei să scoţi în evidenţă faptul că ai dreptate, iar celălalt nu, ci să arăţi ce înseamnă îndeplinirea, respectiv neîndeplinirea unei nevoi pentru tine.
Dă-ţi timp câteva zile să te ocupi de o activitate în parte, apoi poţi avansa cu o cerere mai dificilă. În timp îţi vei deprinde stilul de comunicare asertiv şi îl vei extinde la toate domeniile vieţii
5. Renunţă la comportamentele pasiv-agresive. Nu mai ţine furia în tine ca mai apoi s-o eliberezi prin răzbunare. Învaţă să comunici asertiv, iar furia se va elibera într-o formă sănătoasă sub emoţia de nemulţumire, iar şansa de a-ţi fi îndeplinite nevoile va creşte.
6. Începe să discuţi cu oamenii lista respectivă. Prezintă-le nevoile tale şi promite că le vei respecta în continuare pe are lor, dar este sănătos pentru tine şi normal pentru amândoi să existe un echilibru. Începe să exersezi să ceri la rândul tău serviciile de care ai nevoie de la oameni. Învaţă-i să aibă grijă de tine.
Permite-ţi să fii vulnerabil şi să vorbeşti despre tine. Până acum tu ai fost cel care i-a ascultat pe ceilalţi, acum e rândul tău. Dacă oamenii din jurul tău nu acceptă intenţiile tale sincere, ar trebui să renunţi la ei.
7. Renunţa la relaţiile cu oameni care nu sunt capabili să îţi îndeplinească nevoile. Oamenii prea centraţi pe sine, egoişti sau narcisişti îţi vor reactiva capcana subjugării prin comportamentele lor. Cel mai sănătos pentru tine ar fi să rupi contactul cu ei.
8. Nu te lăsa pradă şantajului emoţional. Chiar dacă trasezi graniţe şi îţi prezinţi nevoile, oamenii tot vor reveni la comportamentele lor abuzive la adresa ta. Vei fi nevoit să le recunoşti şi să îţi prezinţi drepturile de fiecare dată. Nu te mai minţi singur spunându-ţi că nevoile tale nu contează.
9. Analizează-ţi relaţiile trecute şi caută acel tipar distructiv care s-a tot repetat în timp. Indiferent de relaţie, care a fost acel lucru care era comun în orice relaţie? Învaţă să observi efectele relaţiei abuzive asupra ta şi să recunoşti din timp persoanele egoiste, dependente care îţi pot reactiva capcana mentală. Nu lua contactul cu ele, chiar dacă ajungi să te simţi atras de persoanele respective.
10. Caută un partener care îţi respectă drepturile, face diferite lucruri pentru tine şi duce jumătate din greutăţile relaţiei.
11. La serviciu fii mai asertiv şi mai îndreptăţit să ceri ceea ce este al tău. Spune “nu” sarcinilor suplimentare şi cere bonusuri, concedii şi avansare în grad când este cazul. Prezintă frumos şi onest roadele muncii tale şi cere să ţi se recunoască meritele.
12. Dacă eşti genul de persoană răzvrătită, care contraatacă şi domină. E nevoie să rezişti impulsului de a face opusul dorinţelor celorlalţi. Fă ceea ce este important pentru tine, chiar dacă se suprapune cu dorinţele persoanelor aflate la putere.
Subjugarea în cele trei stiluri de coping
Stilurile de coping sunt modalități comportamentale ale unei persoane, modalități care vin ca reacție a unei traume emoționale. Mai exact, sunt date de modalitățile de a te comporta în contexte similare celor din trecut care îți activează subjugarea.
1. Capitulare: Îi lași pe alții să preia frâiele situațiilor și să ia deciziile în locul tău.
2. Contraatac: Evită situații care-l pot supăra pe celălalt, situații cu potențial de conflict interpersonal.
3. Evitare: Te răzvrătești împotriva tuturor.
Concluzie
Le permiți oamenilor să te domine. Cedează persoanelor din jur controlul de frica consecințelor nesupunerii lor. Fie te gândești că vei fi pedepsit, fie că vei fi abandonat sau rănit, în vreo formă sau alta.
Consideri că nevoile și emoțiile tale sunt neimportante pentru ceilalți. De cele mai multe ori, subjugarea refulează într-un acces de furie. Cauza e un părinte dominant în copilărie. Emoția primară e frica de a pierde pe cineva sau de a se întoarce ceilalți împotriva ta.
Consideri că e ceva rău sau greșit să îți exprimi nevoile, așa că te simți rușinat la acest gând. E mult mai ușor să le faci altora pe plac.
Toate acestea sunt convingeri false care te sleiesc de putere și de energie. Nu vei primi ceea ce îți dorești dacă continui în felul acesta. Trebuie să începi să setezi limite și să îi determini pe oameni să te trateze după principiul reciprocității.
A crede că subjugarea prin a oferi totul te face să fii fericit e o iluzie. Relațiile dintre oameni funcționează sănătos pe principiul echitabilității, a respectului reciproc și nu pe ideea bunătății absolute, în care cel care dă cel mai mult va primi cel mai mult de la o persoană.
Sper să înțelegi aceste lucruri și să renunți la subjugarea care ți-a adus doar furie și vinovăție. Curaj pentru a face schimbarea!
Lucian Pușcașu
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger