Erori în gândire. 9 metode prin care vei avea cu adevărat o gandire pozitiva

Ni se spune de prea multe ori “trebuie să ai o gândire pozitivă”, de parcă a avea o gândire pozitivă e cheia schimbării vieții noastre la 180 de grade. E o prostie! A dori în mod obsesiv să obții acea gandire pozitiva care să te scutească de probleme e însăși o problemă.

Cea mai comună greșeală, în opinia mea, este să închizi ochii în fața dilemelor ce te copleșesc, iar apoi să te forțezi să vezi lucrurile în roz, sperând că ele vor dispărea, ori își vor schimba semnificația. “Să adopți o gandire pozitiva și lucrurile se vor rezolva”.

Mare greșeală. Nu faci decât să ascunzi mizeria sub covor. Asta va crea o presiune imensă asupra ta și te va afunda și mai tare în neputința de a ieși din problema ce o ai.

Termenul de “gandire pozitiva” este deseori unul ambiguu. În fața problemelor de zi cu zi cei din jur ne îndeamnă, “doar gândește pozitiv”, “fii optimist și încrezător”, “ai să treci tu peste asta”, iar lista de astfel de afirmații o poți continua tu. Sigur ai de unde. 🙂

Bineînţeles, aceste afirmații sunt bine intenționate, și au o oarecare logică. Oricine îți va recomanda să adopți o gandire pozitiva când situaţia se înrăutăţeşte pentru că te va ajuta teoretic să faci față mai bine situației.

Să adopți o gandire pozitiva bruscă și nefondată la contactul cu greutățile vieții, sperând că vei găsi mai ușor soluții rapide și eficiente, nu va face decât să te afunde și mai mult în neputința de a le rezolva!

Desigur, printr-o gandire pozitiva îți poți construi o viziune frumoasă asupra vieții, în care poți vedea oportunitățile și bineficiile, te bucuri mai intens de placerile vieții și devii recunoscător pentru ceea ce ai. Ajungi să îți dorești abundenţa, să scoți ce e mai bun din tine insuţi, să îți urmezi țelurile, având încrederea că într-o zi vei realiza tot ceea ce ți-ai dorit.

Ce vreau să îți transmit nu e că termenul de “gandire pozitiva” e unul în totalitate fals, ci mai degrabă greșit înțeles. E dovedit că persoanele ce abordează problemele și viața în ansamblul ei într-o gandire pozitiva fac mult mai bine față stresului și găsesc puterea de a răzbate greutățile prin care trec.

Optimismul îți mobilizează resursele interioare în vederea atingerii unui scop, setează expectanțe pozitive asupra rezultatului şi favorizează sănătatea psihologică. Bineînţeles că e recomandat să ai o gandire pozitiva, dar una construită sănătos. Așadar, care e diferența?

Adevărata gândire pozitivă

Diferența dintre o gandire pozitiva adevără și o gandire pozitiva falsă este dată de modul de a ne raporta (rațional sau irațional), la situația cu care ne confruntăm. Cuvinte ușor pompoase? E chiar mai simplu decât pare. 🙂

Raționalitatea este o caracteristică a acelor gânduri care apar în urma evaluării unor evenimente într-o manieră realistă, care ne ajută la îndeplinirea obiectivelor noastre. Modul de raportare la evenimente, oameni, experiențe trebuie să își găsească rădăcinile în realitatea exterioară.

E important ca ele să nu fie influențate de trăirile noastre subiective. Ideea de bază e să vezi lucrurile așa cum sunt ele, în mod obiectiv, independent de prezența ta sau trăirile tale, și nu într-o formă în care te simți legat de ele.

Spre exemplu, ești la jobul tău, iar șeful anunță că va oferi o primă de Crăciun angajatului care rezolvă cel mai bine sarcinile aferente fișei postului, deci aceluia care înregistrează cea mai bună performanță la locul de muncă.

Trece luna, iar șeful premiază pe cineva după cum a promis, dar nu pe tine. În acest caz te cuprinde revolta: “Nu pot să cred că nu mi-au fost recunoscute mie meritele. Doar am o gandire pozitiva. Nu mi-am pierdut nicio clipă optimismul, dar totul a fost degeaba!

Ori cineva a trișat, ori are șeful ceva cu mine.” Să îți spui “gândesc pozitiv și astfel sigur mă vor alege pe mine” nu are niciun temei realist, în acest caz. De fapt, acest tip de gandire pozitiva e un tip egoist, îndreptat spre propria persoană.

Adevărata gandire pozitiva ține cont de toate aspectele necesare atingerii unui rezultat, într-un mod realist și obiectiv, și nu doar de necesitățile personale.

Tu ai fost optimist, încrezător în puterile tale, nu te-ai îndoit o secundă de capacitățile tale, și ai fost mult mai concentrat și implicat decât de obicei. Dar nu ai ținut cont de ceilalți factori, cum ar fi dorința celorlalți colegi de muncă de a reușit, timpul suplimentar petrecut de către aceştia dupa program, experienţa profesională mai bună decât a ta, o strategie mai bine pusă la punct etc.

Toate acestea sunt independente de controlul tău. Nu ţin de tine. Trebuie să ajungi în punctul în care să le conştientizezi şi să le accepţi aşa cum sunt. Ce fac alţi oameni depinde de ei, ce faci tu, depinde de tine. Într-o gândire pozitivă falsă focusul cade doar pe tine, iar în cea adevărată ai o privire generală asupra lucrurilor, cu toate aspectele sale. Simți diferența? 🙂

Dacă îți dorești să lucrezi la a-ţi dezvolta o gandire pozitiva, fă-o într-o manieră realistă. Pericolul în care suntem tentați să cădem este acela de a ne construi un tip de gandire pozitiva care nu are la bază principii bine întemeiate care să funcționeze în lumea reală. Așadar, ieși din capul tău! 🙂 Caută cum funcționează lumea exterioară și nu cea interioară.

Din păcate, noi, oamenii, nu avem o înclinație înnăscută de a adopta și dezvolta o gandire pozitiva puternic realistă, chiar dacă suntem ființe raționale. Acest tip de gândire se dobândește doar prin analiză și educație continuă.

Eu mi-am propus să îți ofer 9 erori de gândire care pot forma acea falsă gândire pozitivă. Ba mai mult, îți voi oferi alternativele și modalitatea concretă prin care le poți corecta. Îți recomand ca, citind aceste metode, să reflectezi la viața ta și să încerci să le înțelegi prin prisma propriilor tale trăiri și experiențe şi să vii cu exemple concrete unde au apărut acest tip de erori de gândire.

Bineînțeles, ele nu au aplicație doar în formarea de gandire pozitiva, ci merg mai departe, în viziunea ta de ansamblu asupra vieții și situațiilor specifice din rutina ta zilnică. Lucrând la ele, nu doar că vei dezvolta o gândire pozitivă sănătoasă, dar te vei raporta în mod realist la aspectele din viața ta.

Cele 9 erori de gândire & modul de a le corecta

1) Gândirea duală. E tendința noastră de a cataloga oamenii, evenimentele și experiențele în două categorii distincte, diametral opuse (bun-rău, inteligent-prost, frumos-urât etc.). Să vezi totul în alb-negru e o gândire irațională.

Trebuie să vedem toate implicațiile unui lucru și să cântărim toate beneficiile și consturile care ne-au adus. Astfel vei descoperi că un eveniment sau persoană ți-a făcut rău 30% (te-ai simțit prost, ai pierdut timp), dar te-a ajutat 70% (ai învățat lecții prețioase, ți-ai format o nouă convingere etc.)

Spre exemplu, cred că oricine e tentat să spună despre unul sau altul că e un om bun sau rău. Dacă e să analizezi mai în amănunt acțiunile sale vei observa că nimeni nu face 100% din timp lucruri rele sau lucruri bune.

Renunţă a vedea lumea în două extreme adoptând o gândirea nuanțată. Lasă loc pentru o cale de mijloc. Caută să cântărești lucrurile și să extragi din ele ceea ce e benefic pentru tine. Să ai mereu în vedere că orice lucru cu care vei avea contact în viață îți va lăsa parțial un impact pozitiv, cât și unul negativ. Analizează și deosebește-le.

2) Concluzii pripite. În momentul în care avem o experiență căutăm să tragem o concluzie concretă în lipsa dovezilor care să o susțină sau în prezența dovezilor care o să o infirme. Ne grăbim să tragem linie cu privire la ceea ce ni se întâmplă fără măcar să ne uităm obiectiv la evenimentele din viața noastră.

Spre exemplu, dacă ești student, ai de făcut un proiect pe echipe și nu găsești colegi cu care să-l faci, greșeala e să crezi că nimeni nu te place. Poate sunteți 26 de persoane în grupă, echipa e de 5 persoane şi ai rămas fără să vrei pe dinafară. Poate echipele s-au format când nu ai fost prezent la curs. Poate pur și simplu trebuia tu să vorbești cu colegii tăi și nu să aștepți ca ei să te invite în grup.

Caută toate dovezile înainte de a trage concluzia respectivă. Sunt ele reale? Sunt ele logice? Descompune evenimentul cu care te confrunți în toate părțile lui. E necesar să ai în vedere cauzele sale și să vezi dacă ele sunt legate în mod direct de tine.

De cele mai multe ori, vei descoperi că nu sunt. În exemplul cu colegii, cel mai probabil absența ta de la curs a făcut ca tu să nu fii luat într-o echpă. Informează-te bine înainte de a-ți face o părere.

3) Selectivitatea. Presupune a te centra pe un detaliu minor, scos din context, ignorând totodată aspectele mai relevante ale situației. Interpretarea întregii experiențe prin care treci e făcută pe baza detaliului respectiv. Practic nu pot vedea pădurea de copaci.

Cel mai bun exemplu e tendința unor femei de a face dramă în relațiile cu partenerul lor. “De ce nu răspunde la telefon? I-am dat mesaj, tot nu răspunde!” Iar apoi în mintea ei apar toate scenariile cum că nu e destul de importantă cât să îi răspundă sau alte baliverne de genul.

Alternativa e că detaliile respective să fie susținute logic, să aibă origine în evenimente reale. Poate omul are deadline de la job și nu poate să-și piardă concentrarea. Poate își face toaleta. Poate a plecat la cumpărături și a uitat telefonul acasă. Poate îl are pe modul silențios. E bine să fii atent la detalii, dar nu le lăsa să îți afecteze viziunea de ansamblu asupra situaţiei.

4) Minimalizarea și maximizarea. Evaluezi eronat semnificațiile experiențelor oferindu-le fie prea multă, fie prea puțină importanţă. Dacă primești un telefon în care ți se spune că îți arde casa, nu e normal să fii indiferent.

Oferi o importanţă prea mică unui lucru major. Dacă lucrezi la un proiect timp de 30 de minute și ți se descarcă laptopul fără să salvezi, urmând a te plânge 3 ore că ce viață grea ai, iar nu e bine. Oferi o importanţă prea mare unui lucru minor.

Din nou, totul se bazează pe simțul tău general al realității. Evaluarea adecvată a semnificației/magnitudinii unui eveniment să fie proporțională cu evenimentul respectiv. Ți se întâmplă un eveniment banal? Să ai o atitudine relativ banală. Apare ceva semnificativ în viața ta? Tratează-l ca atare. Raportează-te într-o manira responsabilă și matură la evenimentele și oamenii din viața ta.

5) Suprageneralizarea. Apare în situațiile în care îți faci o părere generală pe baza unei concluzii venite din incidente luate izolat. Astfel vei fi tentat să utilizezi acestă regulă în alte situații asociate cu incidentul respectiv.

Dacă ești profesor, strigi catalogul, iar primii 3 elevi nu și-au făcut tema și nu știu să rezolve un exercițiu la tablă, vei crede că toți elevii sunt la fel de indiferenti și de proșți la fel că primii trei, probabil din cauza nervilor.

Ba mai rău, poți să îți faci o părere proastă despre elevii și de la alte clase. E valabil și pentru evenimentele pozitive. Dacă ești elev și te-a iertat profesoara pentru că nu ți-ai făcut tema o dată, de două ori, nu te aștepta să o ții așa până la sfârșit de semestru.

Nu lăsa emoțiile negative/ pozitive să te cuprindă și să îți distorsioneze realitatea. Dacă ai 2-3 evenimente negative sau pozitive, nu te aștepta ca ele să se întâmple de acum cu regularitate.

Alternativa presupune ca generalizarea să fie făcută corect, pe baza unor reguli pe măsură. Dacă ai auzit în cancelarie că clasa X nu își face niciodată temele de la aproape toți profesorii, ești îndreptățit să crezi că nimeni nu și-a făcut tema nici pentru ora pentru care predai, în acest caz.

Pentru al doilea exemplu, dacă ai un profesor care nu a verificat niciodată în ultimii 5 ani o temă la nicio clasă, te poți aștepta în mod realist ca nici la următoarea oră să nu o verifice. Calculează concluziile tale în funcție de toate elementele ce apar intr-o situaţie specifică.

6) Gândirea emotională. E tentația de a crede că ceva trebuie să fie adevărat fiindcă așa ”simți” tu, ignorând dovezile. Nu e nimic greșit în a te baza pe intuiția ta uneori, dar dacă o faci în mod obsesiv, dacă te bazezi doar pe emoțiile tale, atunci când îți faci păreri și tragi concluzii, o vei face în mod cert eronat.

Spre exemplu, dacă te simți nasol în compania unei femei din motive necunoscute, nu înseamnă neapărat că ea nu e o persoană faină și că nu are o energie plăcută în general. E valabil și invers. Dacă te simți bine în compania unui bărbat într-o prima fază, nu înseamnă neapărat că el e un tip fain în general.

Recomandarea este să te debarasezi de emoțiile tale atunci când trebuie să iei o decizie. Gândește lucrurile la rece. Emoțiile sunt minunate pentru că ne colorează viața, dar ne pot sabota deciziile importante.

Emoțiile sunt intense și de scurtă durată. Dacă nu sunt controlate ne vor afecta planurile pe termen lung. Simte emoțiile în experiențele ce le ai pe moment, dar ia deciziile în mod realist, rațional, atunci când e cazul.

7) Personalizarea. E una din preferatele mele pentru că mă amuză cel mai mult. E tendința persoanelor de a lua totul în mod personal. “Numai eu am probleme, numai eu sunt de vină, numai eu merit tot, numai eu contez, numai mie mi se întâmplă, numai EU, EU, EU”.

E o gândire narcisistă, egocentrică în care riscăm să trăim doar în lumile noastre mici și nu în cea exterioară, reală. Totodată, apare la persoanele cărora le place drama. Pentru ele o metodă sigură prin care pot primi atenție prin faptul că apar neîndreptăţite şi neajutorate. Aşadar lasă egocentrismul şi dramele deoparte. Drept să îţi spun, nu interesează pe nimeni de ele.

Asumarea responsabilității atunci când este cazul și asociarea justificată a evenimentele externe cu propria persoană reprezintă alternativă la care vreau să ajungi. Toate lucrurile vin in viaţa ta pentru că tu le-ai atras ca rezultat al acţiunilor tale. Acceptă că nu primeşti nici mai puţin, nici mai mult decât meriţi.

8) “Ochelarii de cal”. E o vorba din popor care spune că stânga nu știe ce face dreapta. În cazul de faţă te orientezi doar spre primul aspect care îţi apare in cale, fără a mai ţine cont de alte lucruri la fel de esenţiale.

E tendința de a forma o părere subiectivă asupra unor lucruri, evenimente, oameni fără a ține cont de dovezile contrare părerii tale. Te uiți doar după preferințele tale. Se notează doar aspectele negative sau doar cele pozitive, în funcţie de cum apar ele în context.

Spre exemplu, dacă o persoană de sex opus îţi spune “nu îţi voi mai scrie…” deja în mintea ta apar toate scenariile cum că nu eşti destul de important/ importantă pentru ea, plus alte catastrofări de genul. Poate in mintea lui continuarea era “… până când nu imi rezolv o problemă personală.”, ori alt motiv.

Caută toate dovezile și elementele existente. Realitatea exterioară e formată şi din aspecte pozitive, şi din aspecte negative. Formează-ţi o privire de ansamblu şi cântăreşte lucrurile cât mai realist posibil.

9) Etichetarea– În funcţie de comportamentele oamenilor tindem să le putem anumite etichete care să le explice întru totul personalitatea. Dacă o persoană oferă bani săracilor, cadouri copiilor de Craciun şi finanţează orfelinate putem spune că e un om “cu suflet mare”.

Să atribui o etichetă pe baza acestor acţiuni unei persoane nu are logică pentru că ar însemna ca asta să facă el de aici înainte. E o chestiune general valabilă. Întrebarea mea e: dacă el nu va mai face aceste lucruri următorii ani, îl mai cataloghezi ca fiind un om cu suflet mare?

Alternativa e ca atunci când vezi acţiunile unei persoane să nu te grăbeşti a-ţi face o parere despre el şi identitatea lui. Câteva acţiuni într-o anumită perioadă de timp nu explică personalitatea întreagă a unei persoane.

E o diferenţă între a fi şi a face. “a fi” e un concept mult prea profund pentru a fi exprimat doar prin câteva comportamente. Să ai mereu în vedere că oricine poate face anumite lucruri la un moment dat, dar nu chestiunile particulare ne definitivează.

Gândire pozitivă – Concluzie

După cum probabil ai observat, aceste aspecte se întrepătrund destul de mult între ele, însă fiecare are elementul său specific. E nevoie să îţi revizuieşti gândirea prin reflecţie continuă pentru a indetifica erorile ce apar şi a le corecta. R

aportează-te la exemple concrete din viaţa ta pentru a face mai usor acest lucru. Astfel, nu doar că îţi vei forma o gandire pozitiva realistă, dar vei avea un simţ al realităţii mult mai ascuţit, bazat pe o raţionalitate sănătoasă şi puternică.

Nimeni nu este 100% din timp raţional ori cu o gandire pozitiva imbatabilă, dar ceea ce îţi doreşti tu e autoîmbunătăţirea continuă, autoîmbunătăţire care îţi va oferi o mai bună calitate a vieţii.

Afirmaţiile precum “doar gândeşte pozitiv”, “ai nevoie de o gandire pozitiva şi lucrurile se vor rezolva” etc sunt fraze care îţi fac mai mult rău decât bine. Ideea de a-ţi construi o gandire pozitiva nu e prin natura ei greşită, ci doar prost înţeleasă. O gândire pozitivă necesită orientarea spre o viziune optimistă, dar realistă asupra vieţii cu toate aspectele ei.

Lucian Puşcaşu

P.S. Un articol complementar celui prezentat poţi găsi accesând link-ul următor:

De ce gandirea pozitiva nu funcţionează? Cum evaluezi corect situaţiile

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger