Felul tău de a te comporta este strâns legat de modul în care este construită personalitatea ta. Prin urmare, ne putem îmbunătăți sănătatea mentală și personalitatea plecând de la comportamentele pe care le avem. În psihologie, le numim strategii de coping.
Mai practice spus, strategiile de coping sunt modalități de a ne comporta în diferite situații ori în rezolvarea de probleme cotidiene. Felul în care alegem aceste strategii de coping spune ceva despre personalitatea noastră.
Astfel, aceste strategii de coping pot fi sănătoate sau nesănătoase. Cele sănătoase ne ajută să ne atingem obiectivele și să ducem o viață frumoasă, conformă cu propriile valori și principii. Cele nesănătoase ne sabotează fără să ne dăm seama și nu rezolvă problemele.
Acele strategii de coping care sunt nesănătoase au fost studiate de către specialiștii din domeniu. S-a constatat că ele sunt doar răspunsuri a unor scheme dezadaptative (capcane mentale) care au luat naștere în urma unor experiențe de viață aversive (traume din copilărie).
Dacă înțelegem aceste strategii de coping nesănătoase, vom putea afla mai multe despre originea sinelui nostrum și despre modul în care ne-am dezvoltat de-a lungul timpului, și de ce am ajuns să trăim viața pe care o avem în momentul actual.
De unde vin schemele dezadaptative?
Schemele dezadaptative se află la intersecția temperamentului, a nevoilor emoționale neîndeplinite și a unui mediu toxic care a susținut dezvoltarea schemelor. Dacă acești trei factori sunt îndepliniți, rezultatul va consta în strategii de coping dezadaptative drept răspuns.
1. Nevoi fundamentale în copilărie
-Ataşament securizant
-Autonomie, competenţă, identitate de sine
-Libertatea de a exprima nevoi şi emoţii
-Spontaneitate şi joc
-Limite realiste şi auto-control
În terapie, scopul este învăţarea satisfacerii acestor nevoi de bază
2. Experienţe timpurii & mediu toxic
– Neîndeplinirea nevoilor, abuz, supra-protejare
-Cele mai puternice scheme îşi au originea în familia apropiată
-În funcţie de temperament, copiii internalizează selectiv modelele părinţilor
3. Temperament
E un înveliș al personalității, o tendință înnăscută de a internalize anumite moduri și tipare comportamentale: unele mai “vulcanice”, altele mai “delăsătoare”.
Ce este modul
Modul presupune un fel specific de a te simți și comportamnetele pe care le faci drept raspuns la anumite scheme. Ele dau strategiile de coping. Schmele sunt stabile, trasaturi, iar modurile sunt stari si raspund la intrebarea care scheme sunt activate si care stiluri de coping.
Moduri/ Strategii de coping dezadaptative
1. Abandonare/ surrender – nu eviți schema, trăiești din plin efectele când se activează. Cauți experienţe care o perpetuează. Te comporţi în conformitate cu conţinutul schemei.
2. Evitare/ fugă – îți trăiești viaţa prudent, eschivându-te de situațiile care pot activa schema. E un mod de protector detașat în care ești absent, cu o atitudine pesimista sau cinică. Cauți oportunități de autoliniștire sau autodistragere cum ar fi jocuri, consum substanţe, muncă excesivă. Totodată, nu ai reacţii emoţionale în acest mod, nu le simţi.
3. Supracompensare – te porți ca şi cum opusul schemei ar fi adevărat (reacţie adaptativă dacă este proporţională cu situaţia). Aici ai o atitudine dominantă, arogantă, histrionică ce caută aprobare.
Toate aceste strategii de coping sunt influenţate de temperament. Copilul internalizează stilurile de coping în funcție de temperamentul ce-l are. Spre exemplu, dacă este o fire mai “vulcanică”, va dezvolta strategii de coping de tip supracompensare/ atac. Dacă e o fire mai sensibilă, docilă, va avea strategii de coping de tipul abandon/ renunțare.
Toate s-au format ca metodă de autoprotecţie şi reacţie adaptativă la mediul în care ai fost crescut. Ele erau adaptative la momentul formării lor deoarece te ajutau să eviți durerea, dar acum cel mai probabil nu mai sunt adaptative, sunt nesănătoase.
Strategii de coping: Capitulare, Fugă, Atac
Sunt metodele de comportament pe care le adoptă copii la contactul cu experienţa de viaţă. Ele sunt influenţate de temperamentul pe care aceștia îl au. Spre exemplu, doi copii pot fi amândoi abuzaţi în acelaşi fel. Unul are un temerament mai molcom şi blajin, iar celălalt unul mai vulcanic.
Astfel, primul va internaliza figura victimei şi va avea stilul modul de capitulare, iar celălalt va dezvolta figura abuzatorului, adoptând modul de atac.
Modurile se formează din temperament + observare comportament parental. Cele două sunt legate. Copilul trebuie să imite pe cineva, deci probabil o va face cu părintele care e mai congruent cu stilul său de temperament.
1. Prin atac creezi un sentiment de superioritate, o mască care ascunde opusul a ceea ce ai tu în interior, a faptului că eşti rănit şi neînţeles. Nu îţi dai voie să fii vulnerabil, să fii autentic, să fii tu însuţi. Prin contraatac vrei să arăţi oamenilor contrarul a ceea ce este în ineriorul tău. Ascunzi cu orice preţ ce e în interiorul tău.
2. Prin fugă cauţi să te fereşti de tot ce îţi poate aduce durerea trecutului, dar eviţi şi bucuria de a trăi. Comportamentele tale servesc scopului de a fugi de trecut şi a nu te întoarce la el niciodată.
3. Prin capitulare îţi asumi toată vina şi ruşinea pentru ceea ce se întâmplă în viaţa ta, spunându-ţi ţie că meriţi şi că e normal să fie aşa.
Capcanele au un caracter ciclic. Mereu vei căuta acele contexte de viaţă care să te ducă înapoi în trecutul tău. Eşti legat de el. Modurile sunt modalităţile prin care tu atragi trecutul înapoi.
Modurile stil de coping supracompensare
Stilul de supracompensare sau „luptă” conțin moduri și strategii de coping în care o persoană acționează în opoziție cu schema sau schemele care sunt declanșate.
1. Modul de atac-ironic
În acest mod de supracompensare, persoana încearcă să provoace durere în altul (verbal, emoțional sau fizic) ca o modalitate de a lupta împotriva activării unei scheme (de exemplu, a Defectivității / Rușinii). În versiunea sa extremă, modul atac-ironic poate include acte antisociale sau criminale și are o calitate sadică.
2. Modul perfecționist
În acest mod, accentul este pus pe protejarea de sine împotriva pericolului perceput sau real prin încercarea de a exercita un control extrem asupra sinelui și / sau a celorlalți. Dus la extrem, modul e caracterizat prin vigilență, un anumit grad de paranoie, ori controlul altora.
3. Modul grandoman
Comportamentul oamenilor în acest mod presupune credința cum că ar avea dreptul la tot ce își doresc, atenționându-i pe ceilalți despre asta. Totodată, adopta strategii de coping de tip concurențial (pentru a fi mai buni decât ceilalți), grandiose (dovedesc faptul că sunt speciali) și / sau care caută statutul ori să obțină tot ce își doresc.
Se așteaptă la un tratament special și cred că nu trebuie să respecte regulile oamenilor obișnuiți. Ei acționează în moduri de auto-glorificare și de exagerare a sentimentului valoarii personale. Astfel, aceste strategii de coping capătă caracter de superioritate.
4. Modul căutarea atenției
În acest mod, o persoană se străduiește întotdeauna să fie recunoscută ca specială și să obțină aprobarea într-un mod exagerat. Ea poate echivala sentimentul valorii personale cu al validării primate din partea celorlalți. Prin urmare, va avea strategii de coping caracteristice de tipul: etalarea propriilor rezultate, a calităților, a trăsăturilor fizice etc.
Modurile stil de coping evitant
Stilul evitant sau “fugă” implică retragere fizică, psihologică sau socială în scopul evitării stresului sau a durerii emoționale.
1. Modul protector detașat
În acest mod de evitare, o persoană este deprivată de nevoile și sentimentele sale. Deși acest mod pare să înlăture emoțiile dureroase, nu este o experiență pozitivă și interferează cu accesarea informațiilor despre ceea ce persoana dorește sau are nevoie de fapt.
În acest mod persoana este prezentă fizic, dar retrasă psihologic. Gradele de detașare în acest mod variază de la o scurtă pierdere de focalizare într-o interacțiune până la disocierea severă. În versiunile mai extreme, o persoană se simte amorțită, deprimată și goală.
Acest mod este frecvent întâlnit atunci când oamenii intră în terapie, deoarece funcționează pentru a proteja o persoană din modul Copil Vulnerabil datorită fricii sau a altir sentimente dureroase care pot fi declanșate în a vorbi despre problemele lor cu terapeutul.
Formele de strategii de coping variază de la o versiune relativ sănătoasă, în care o persoană este cooperantă până la o versiune superficială, în care nu dezvăluie probleme emoționale.
2. Modul protector activ
În acest mod de evitare, o persoană oprește emoția prin implicarea în activități care să-i distragă atenția de la ceea ce simte. Aceste activități pot fi stimulative (de exemplu, muncă, jocuri video, sex la întâmplare, jocuri de noroc, sporturi periculoase, abuz de droguri stimulante) sau liniștitoare (de exemplu, supraalimentare, vizionarea TV-ului pentru perioade îndelungate, unele jocuri pe calculator, suprasolicitare, alcool, tutun, abuz de droguri).
Problema principală este că activitatea este suficient de distractivă sau de calmantă pentru a permite persoanei experiența emoțională inconfortabilă. Deci ea nu va reuși niciodată să își conștientizeze durerea, considerând că e normal să i se întâmple situația toxică prin care trece.
3. Modul protector evitant
În acest mod, o persoană nu este prezentă fizic – de exemplu, evită activitățile sociale, munca sau orice situație care este trăită ca o amenințare care poate declanșa emoții puternice.
4. Modul protector furios
În acest mod, se adoptă strategii de coping prin care persoana încearcă să se protejeze ridicând un zid de furie pentru a-i ține pe ceilalți la distanță. Comportamentul este defensive și înțepător, nu în scop de a dăuna altora, ci să pentru a-i ține la distanță.
În acest mod, o persoană rupe legătura cu ceilalți.
Modurile stil de coping capitulare
Al treilea stil de coping, captulare sau “ingheț”, reprezintă confirmarea la schema care a fost activată, fără a opune vreo formă de rezistență ca în primele două cazuri. De exemplu, dacă schema de declanșare ar fi Defectivitate / Rușine, o persoană din răspunsul predării ar accepta că mesajele schemelor sunt corecte și s-ar simți în consecință.
Persoana este defectă și ar trebui să se simtă rușinată, să se comporte în consecință, să nu-și asume niciodată provocări și să muncească din greu pentru a nu părea incompetent.
O persoană care se predă capcanei de sacrificiu de sine va acționa pentru a răspunde nevoilor altora în detrimentul propriei sale persoane.
Concluzie
Modurile sunt fațele ale sinelui care se manifestă prin strategii de coping specifice. În funcție de mediul în care ai trait și tipul temperamentului specific, tu ai dezvoltat un mod de coping caracteristic: atac, evitare sau capitulare.
Pentru a reduce numărul de moduri, a dezvolta personalitatea adultă, a vindeca traumele și, în final, a fi complet funcțional, recăpătându-ți sănătatea mentală, trebuie să identifici acele strategii de coping caracteristice ție și să le înlocuiești cu altele mai sănătoase.
Sunt multe modalități prin care te poți împăca cu trecutul, iar schimbarea de strategii de coping nesănătoase cu altele sănătoase e una dintre ele care-ți e la îndemână. Profită de ea!
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger