Critica presupune convingerea cum că oamenii care greşesc trebuie aspru pedepsiţi. Autocritica presupune îndreptarea aceleiași convingeri către propria persoană.
Cum se manifestă autocritica
Critica se manifestă în două forme: critica față de alții și critica față de tine însuți (autocritica). E atitudinea ta negativă orientată către cei din jur ori către tine însuți datorită greșelilor comise. Nu suporți ideea de a greși. Totodată, consideri că consecințele negative aduse de eventualele eșecuri și greșeli pot fi dezastruase, mult mai mari decât sunt de fapt.
Cum știi că autocritica e capcana ta mentală?
Uitându-te la raporturile interpersonale pe care le ai. Care e atitudinea ta față de ceilalți oameni? Critici mai mult decât majoritatea dintre ei? Nu suport ideea de eșec și de greșeală? Consideri că lucrurile trebuie neapărat să iasă cum îți dorești tu?
Dacă simți emoții negative față de alții și față de tine pentru rezultate pe care nu ți le dorești, poate apărea, de asemeni critica și autocritica.
Originile capcanei autocriticii
1. Părintele punitiv – se pedepsește pe sine sau pe ceilalți, învinovățire. Ai avut în copilărie un părinte care te pedepsea continuu pentru greșelile pe care le făceai. Tu i-ai preluat modelul, învățând că orice lucru care nu e dus la bun sfârșit trebuie pedepsit.
2. Părintele critic – impune standarde și reguli rigide, pretinse a fi eficiente, Autocritica urmează același principiu ca în părintele punitive, doar că aici nu e vorba de pedepse ci de observații și de subliniere a greșelilor făcute, fiind mustrat pentru asta.
3. Inhibiție emoțională – nu acceptă exprimarea emoțiilor. Părintele tău te critica sau te pedepsea dacă îți arătai emoțiile când era el prin preajmă. Nu putea să râzi, să plângi să te bucuri sau să arăți resentimente.
4. Perfecționism – nu acceptă greșelile comise de către ceilalți. Autocritica e strâns legată de perfecționism. Unul dintre părinți avea pretenții foarte mari de la tine, iar dacă nu le îndeplineai, te critica și te devaloriza drept consecință. Astfel ai ajuns să crezi că lucrurile care nu sunt perfecte nu sunt admisibile, născându-se autocritica.
Emoțiile caracteristice autocriticii
Furia și vinovăția sunt predominante pentru o persoană care a dezvoltat autocritica drept capcană mentală. Furia e scurtă și intensă, imediat după ce nu a realizat sarcina cum a planificat, iar vinovăția apare ulterior și durează maim ult, atât timp cât sunt reamintite consecințele negative pentru nerealizarea obiectivelor.
Astfel, autocritica apare pe un fond emoțional negativ care persistă în timp. Aceste emoții negative, dacă sunt continue și intense, îți vor afecta sănătatea mentală.
Autocritica în relațiile de cuplu
Autocritica apare când nu realizezi dorințele partenerului sau când nu duci la bun sfârșit obiective care țin de beneficiile cuplului.
Totodată, poate apărea critica la adresa partenerului pentru performanțele sale slabe sau mediocre, care nu ating nivelul așteptărilor tale.
Autocritca și critica în relații sunt nesănătoase și pot afecta serios relația ta. Cercetările științifice ale Institutului Gottman au demonstrate că apelul la critică este unul din cele patru motive principale pentru care relațiile nu rezistă, iar căsniciile sfârșesc prin divorț.
Tratament pentru trauma din spetele autocriticii
1. Conștientizează copilul criticat din interiorul tău. Cel mai probabil este vorba de o figură părintească care ți-a insuflat critică mai mult decât ai fi putut duce.
2. Ia contactul cu copilul din tine și asigură-l că nu-l vei mai critica niciodată. Fă apel la compasiune pentru el și încurajează-l să-și continue sarcinile pentru că nimeni nu va mai pune presiune pe el.
3. Începe să rărești critici și autocritica. Cele două sunt strâns legate. Dacă cobori standardele așteptate din partea oamenilor, vei observa că și autocritica se va diminua.
4. Cere feedback. Progresul tău merită monitorizat și de oamenii din jur.
5. Acceptă că fiecare om face tot ce poate, după puterile lui.
6. Învață să ierți.
Autocritica în cele trei stiluri de coping
Stilurile de coping sunt modalități comportamentale ale unei persoane, modalități care vin ca reacție a unei traume emoționale. Mai exact, sunt date de modalitățile de a te comporta în contexte similare celor din trecut care îți activează autocritica.
1. Capitulare: critic cu ceilalți. Desconsideri și pedepsești pe cei din jur și pe tine însuți.
2. Evitare: Eviți a te asocia cu alți oameni, în special cu cei ce au putere, de frica de a fi pedepsit.
3. Contraatac: Ești indulgent și delăsător cu tine însuși și cu alții.
Concluzie
Critica te îndepărtează de oameni. Autocritica te îndepărtează de tine însuți. Cele două sunt strâns legate. Lucrând la una, sunt șanse mari să o îmbunătățești pe cealaltă.
Autocritica nu te impinge la performanțe ridicate, ci îți distrugre sănătatea mentală. Sunt alte modalități pe care le poți aborda pentru a fi mai eficient și pentru a-ți atinge țelurile.
Găsește o balață între presiunea pe care o pui asupra ta pentru a fi motivate să continui și exagerările nerealiste. Autocritica își va pierde din putere dacă o înlocuiești cu autocompasiune. Ai nevoie de asta.
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger