Umanismul. Potenţialul distrus de către societate. Psihologia filmului Joker

Umanismul/ Psihologia Umanistă e un curent din psihologie concrezitizat într-o metodă terapeutică ce are ca scop a te ajuta să îți dezvolţi potenţialul şi personalitatea în direcţia dorită.

Umanismul porneşte de la prezumţia că oricine are un potenţial imens de dezvoltare care poate fi atins prin căldura, încurajarea şi tot suportul oferit de către cei din jur.

Umanismul şi beneficiile sale au fost dovedite ştiinţific ca fiind extrem de eficiente pentru îmbunătăţirea diferitelor simptome, spre rezolvarea diferitelor probleme de natură psihologică. Ele se regăsesc, de regulă, în şedinţele cu un psiholog.

Deşi e o practică terapeutică utilizată de psihologi în şedinţele de psihoterapie, până la finalul articolului vei afla cum o poţi folosi de unul singur, experimentând beneficiile ei. Dacă vei înţelege corect Umanismul şi principiile sale, le vei putea extinde de la cabinetul de psihologie, la contactul cu societatea în care trăieşti.

Umanismul şi dezvoltarea personală

În primul rând voi rezuma un scurt istoric referitor la Umanismul şi psihologia umanistă pentru a înţelege cum a evoluat şi sub ce formă se regăseşte el astăzi. Umanismul şi Psihologia Umanistă a luat naştere prin efortul comun a mai multor psihologi în secolul XX, de a oferi un nou sens şi direcţie psihologiei cunoscute la acea vreme.

Folosindu-se de ce însemna psihologia şi de expertiza lor clinică, dobândită prin lucrul cu pacienţii, psihologii şi-au dat seama că doar iubirea umană poate vindeca traumele şi suferinţele sufletului pacientului şi că doar prin ajutorul şi acceparea celorlalţi oameni el poate deveni “tot ceea ce poate deveni”.

Astfel, psihologii umanişti au ajuns la concluzia că omul are un potenţial infinit care trebuie scos la suprafaţă prin căldură, iubire, încurajare, acceptare şi înţelegere. Îţi sună cunoscut? 🙂 Cam astea sunt principiile dezvoltării personale aşa cum o ştim astăzi.

Cu timpul, Umanismul a fuzionat cu alte abordări din afara sferei psihologiei şi a ajuns drept dezvoltarea personală pe care o cunoaştem astăzi. Am putea spune că Umanismul este bunicul dezvoltării personale din zilele noastre.

Bineînţeles că psihologia a mai evoluat de atunci, dar unele principii, pe care ţi le prezint aici, au rămas şi sunt de actualitate. Înţelegând originile vei putea avea o cunoaştere mai pronunţată asupra dezvoltării personale şi a impactului ei asupra ta, în zilele noastre.

Umanismul şi potenţialul tău e înrădăcinat în fiinţa ta

Umanismul spune că la baza identităţii umane stă tendinţa de auto-actualizare. Ca urmare a unor factori genetici, organismul ştie de la natură ce e bine şi ce e rău, ce e benefic pentru dezvoltarea sa personală şi ce nu. Spre exemplu, copilul mic scuipă ceva acru pentru că simte că îi face rău. Noi suntem construiţi pentru a adera la bine şi a ne dezvolta prin ce înseamnă binele.

Omul este aşadar precum o plantă. Dacă o floare primeşte lumină, apă, sol fertil şi îngrijire, va reuşi prin potenţialul său genetic să înflorească. La fel pentru om: dacă el primeşte ingredientele umane necesare în decursul creşterii sale, el va reuşi să se dezvolte singur.

Umanismul în psihologie

După cum probabil ai intuit, ipoteza de la care porneşte Umanismul este că omul este în esenţa sa bun. În interiorul său se află o comoară. El are anumite forţe interioare care, dacă ar fi activate, el ar putea să se transforme la cel mai profund nivel al indentităţii sale, fiind o persoană fericită, sănătoasă psihologic, care şi-a realizat visul şi potenţialul.

Acesta ar fi cazul ideal care, de cele mai multe ori, nu se realizează. Am precizat deja condiţia pentru ca acest potenţial să se realizeze: influenţele pozitive venite din mediu, iar după cum ştim amândoi, societatea din zilele noastre parcă e constuită mai mult să ne saboteze decât să ne ajute.

Făcând o comparaţie, fiinţa umană e ca o sticluţă de cerneală. Dacă e aruncată într-un vas mare cu apă, ea îşi pierde concentraţia şi funcţia pentru care a fost creată: a ajunge în stiloul cu care se va scrie. Prin urmare, omul aruncat în societate ajunge să îşi piardă esenţa sinelui.

Problema centrală nu e doar lipsa elementelor pozitive de care are nevoie omul pentru a se dezvolta, dar mai ales faptul că mediul sabotează şi blochează latura pozitivă a omului în a se manifesta.

Societatea nu promovează ideea de iubire şi acceptare necondiţionată între oameni. Ea îţi dă nişte lucruri, dar le cam condiţionează: “părinţii- dacă înveţi bine te iubim; anturaj- dacă eşti şi tu ca noi te acceptăm; loc de muncă- dacă abilităţile tale sunt suficient de bune, te angajăm, dacă nu, te concediem”. Toate aceste condiţii interferează cu valorile organice şi potenţialul intrinsec al individului.

Astfel, vei primi validarea în mod condiţionat şi îţi vei forma o imagine de sine în consecinţă. Dacă se întâmplă asta, nu vei fi tu cel adevărat cu un sine real, ci mai mult o construcţie ştearsă sub forma unui sine fals, plin de frustrări, insecurităţi şi frici. Sinele fals dă naştere problemelor psihologice.

Umanismul şi problema psihologică

Însumând cele discutate, potenţialul uman urmează două căi: spre auto-actualizare sau spre distrugerea propriului sine. Direcţia depinde de ceea ce primeşte omul de la părinţi şi de la societate, încă din primii săi ani de viaţă.

Dacă părinţii şi societatea îi oferă tot suportul (evaluări pozitive, dragoste, înţelegere etc.) el se va dezvolta singur prin auto-acceptare şi va ajunge o persoană auto-actualizată, sănătoasă psihologic. Dacă însă nu primeşte aceste lucruri, ba mai mult, este sabotat prin descurajări, evaluări negative şi indiferenţă, el va ajunge să dezvolte diferite tipuri de patologii: anxietate, depresie etc.

Prin urmare, problema psihologică apare la discrepanţa dintre eul real şi eul ideal, adică la discrepanţa dintre ceea ce eşti condiţionat să fii şi ceea ce eşti prin natură. Această discrepanţă/ incongruenţă dă naştere tuturor problemelor de natură psihologică.

Noi vom începe să simţim efectele negative, vom lupta cu presiunea venită din partea societăţii, vom pierde, iar în final decidem să ne apărăm de tot ceea ce vine din mediul exterior. Astfel ne închidem în noi înşine, credem că lumea e un loc periculos şi ameninţător, iar visele şi potenţialul nostru mor încet…

Aş rezuma tot Umanismul la următoarea formulă:

Potenţial genetic + mediu nefavorabil = Discrepanţa → amenintare → Genereaza anxietate → închiderea în sine→ amplifică dicrepanţa → ciclul se repetă (e un arc vicios) → Reacţiile devin atât de puternice încât ajung psihotice (Psihoza) = se distorsionează realitatea.

Umanismul şi filmul „Joker”

Presupun că ai văzut filmul “Joker” – 2019. Dacă nu ai făcut-o, ţi-l recomand. Vei înţelege explicaţiile articolului mult mai bine. În acest film e cel mai bine prezentat conceptul de sine fals, distrus de către societate, poate uşor dus la extrem prin violenţa de pe fundal, dar ideea poate însuma umanismul din câteva puncte de vedere.

Personajul principal, Arthur, are dorinţe bune pentru oameni. El îşi doreşte să îi facă pe oameni să zâmbească, să râdă, să fie fericiţi. El speră că va ajunge un comedian bun şi că va fi apreciat de către publicul său. Aşteptările lui vor fi tocmai pe dos. De-a lungul filmului, se poate observa cum manifestările şi actele de violenţă psihică şi fizică aduse lui Arthur îl vor transforma tot mai mult în Joker.

La fiecare act personal în exprimarea propriului potenţial, cei din jur îl tratau negativ. Cu cu cât încerca mai tare să facă bine, cu atât era mai rău torturat de către societate. Încă odată, filmul este dus la extrem, dar ideea despre cum impactul societăţii poate să influenţeze evoluţia în bine sau în rău a unui om este complet valabilă. Aş vrea să meditezi la acest film având umanismul şi ideile sale în minte.

Ce poţi face tu chiar acum?

Deci mediul este elementul cheie în tot acest proces. Suntem tentaţi să afirmăm că societatea ne distruge, învinuind-o pentru tot ceea ce se întâmplă. Politicienii fură, justiţia e coruptă, sistemul sanitar e deficitar, educaţia la pământ etc. Şi ai dreptate! Aceasta e realitatea în care trăim.

Însă societatea e alcătuită din ansamblul indivizilor care o formează. Aşadar şi tu eşti o piesă din acest puzzle. Asta nu înseamnă că tu ai un imact negativ precum îl are colectivul, dar că şi tu ai oportunitatea de a fi parte din el şi de a ajuta sistemul.

Pâstrând ideea de societate ideală venită din Umanismul de care tot vorbim, tu ai ocazia zilnic să faci parte fie din sistemul defectuos, fie din cel ideal. Poate impactul tău pozitiv/ negativ nu e la fel de mare precum al societăţii în ansamblul ei, dar fiecare mică acţiune a ta contează. Poate că acum vei înţelege mai bine vorba aceea clasică: “dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine însuţi”.

Pentru a reuşi acest lucru, îţi propun principiile preluate din Umanismul/ Psihologia pozitivă pe care le utilizează psihologii cu pacienţii lor. În practica clinică, psihoterapeutul caută să îi ofere acest univers social ideal pacientului în interiorul cabinetului, univers de care are nevoie pentru a-şi restabili sănătatea psihică.

Acelaşi lucru putem face şi noi doi, pe cât posibil, pentru cei din jur. Ţine minte ce propune Umanismul: normalitatea este în el. Eu doar trebuie să-i construiesc mediul ce nu-l are. Astfel, îndemnul e de a oferi oamenilor următoarele trei elemente:

1. Empatie: Uneori trebuie doar să taci şi să asculţi. Atât. Fără să elaborezi teorii, soluţii, etc. Fii prezent la ce are nevoie celălalt. De foarte multe ori, nevoia sa nu ar fi de o soluţie pentru problema ce o are, ci doar de sentimentul că este înţeles. Nu are nevoie de mai mult. Am explicat cum poţi să-ţi dezvolţi empatia deja în acest articol.

2. Acceptarea necondiţionată: presupune lipsa de a judeca pe cel din faţa ta. E o abilitate letală în comunicarea cu oamenii. Dacă eşti o persoană plină de prejudecăţi, nimeni nu ţi se va destăinui, nimeni nu se va încrede întru totul în tine. Ştiu că orice om are atât cât merită şi că fiecare primeşte exact ce oferă, dar cine suntem noi să judecăm situaţia celuilalt? Fiecare om are o poveste în spate. Învaţă să o asculţi.

3. Congruenţa: presupune a lăsa deoparte masca socială, a fi TU cu cel din faţa ta. Nu înfăţişa nici mai mult, nici mai puţin decât ceea ce eşti. Lasă emoţiile tale să se exprime autentic. Scopul e ca celălalt să simtă că e conectat cu tine, un alt om real.

Dacă respecţi aceste trei elemente, tu vei deveni ceea ce eşti destinat să fii: o fiinţă umană ce îi ajută pe ceilalţi să devină ceea ce tu ai devenit ajutându-i.

O scurtă povestioară

Un bătrân întâlnește un tânăr. Cel din urmă îl întreabă:

-Îți amintești de mine?

Iar bătrânul spune că nu. Apoi, tânărul îi spune că a fost elevul său, iar profesorul întreabă:

-Ce faci cu viața ta?

Tânărul răspunde:

-Ei bine, am devenit profesor.

-Ah, ce bine, ca mine? Întreabă bătrânul.

-Ei bine, da. De fapt, am devenit profesor pentru că m-ai inspirat să fiu ca tine.

Bătrânul, curios, îl întreabă pe tânăr la ce oră a decis să devină profesor. Și tânărul îi spune următoarea poveste:

,Într-o zi, un prieten de-al meu, de asemenea student, a venit cu un ceas nou și am decis că îl vreau și l-am furat, l-am scos din buzunar. La scurt timp, prietenul meu a observat ca a fost furat și s-a plâns imediat profesorului nostru, care erai tu. Apoi te-ai dus la clasă şi ai spus:

-Ceasul acestui student a fost furat în timpul cursurilor de azi. Cine l-a furat, vă rog să îl returnați.

Nu l-am dat înapoi pentru că nu voiam. Apoi ai închis ușa și ne-ai spus tuturor să ne ridicăm pentru că aveaţi de gând să ne căutați în buzunare pe unul câte unul, până când va fi găsit ceasul.

Dar dumneata ne-ai spus să închidem ochii, pentru că ai căuta ceasul studentului doar dacă am avea cu toții ochii închiși. Așa am făcut și tu ai mers şi ai căutat din buzunar în buzunar, iar când ai trecut prin buzunarul meu, ai găsit ceasul și l-ai luat. Ai continuat să cauți buzunarele tuturor și când ai terminat, ai spus să deschidem ochii pentru că ceasul e găsit.”

Nu mi-ai spus și nu ai menționat niciodată episodul. Nu ai spus niciodată cine a furat ceasul. În ziua aceea mi-ai salvat pentru totdeauna demnitatea. A fost cea mai rușinoasă zi din viața mea. Dar aceasta este și ziua în care demnitatea mea a fost salvată și am decis să nu devin un hoț, o persoană rea etc. Nu ai spus niciodată nimic, nici măcar nu m-ai certat sau m-ai luat deoparte pentru a-mi da o lecție morală, am primit mesajul tău clar .

Și mulțumită ție, am înțeles ce trebuie să facă un educator adevărat. Îți amintești acest episod, domnule profesor? Iar profesorul răspunde:

-Îmi amintesc situația, ceasul furat, pe care îl căutasem în buzunarele tuturor, dar nu mi-am amintit de tine. Şi eu am închis ochii în timp ce căutam.

Aceasta este esența predării: Dacă pentru a îndrepta trebuie să umileşti, nu știi cum să-i creşti pe alţii.

Ce vrea umanismul să ne înveţe?

Se spune că Legea Iubirii e cea mai puternică lege din Univers. Se mai spune că omul este un micro-univers, că în el se află toate tainele şi minunile a tot ceea ce ne înconjoară. Prin urmare, dacă omul este creat pentru iubire, sensibilitatea faţă de ceilalţi oameni ar fi cea mai simplă formă a ei.

Poate cea mai importantă lecţie este sensibilitatea faţă de suferinţa şi durerea celuilalt. Dacă ne pierdem acest dar al empatiei, al îmbinării dintre psihicul şi spiritul nostru, specia noastră umană îşi va pierde umanitatea. Nu doar că nu va evolua, dar îşi va condamna propria existenţă şi va distruge din temelie rădăcinile sensului ei.

Lucian Puşcaşu

* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*

#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger