Traumele copilăriei. O perspectică cognitivistă
O bună parte dintre acele mecanisme de coping la care în prezent își au origine în perioada timpurie a copilăriei noastre. După cum am explicat și în alte articole, când suntem copii avem anumite nevoi care trebuie îndeplinite pentru a dezvolta o personalitate sănătoasă, în vederea formării viitorului adult sănătos.
În caz contrar, dacă nevoile nu sunt nicicum îndeplinite, ba mai mult, situația neîndeplinirii lor este percepută ca fiind foarte dureroasă, acest lucru poate genera anumite traume în mintea copilului.
Astfel, pentru a evita traumele și durerea asociată, copilul caută să își îndeplinească nevoile singur, sau cel puțin să atragă cumva atenția părinților lui despre suferința sa și aceste nevoi, în speranța că va fi îngrijit, respectat și iubit.
Spre exemplu, dacă un copil vrea să fie ținut în brațe va țipa, va plânge și va da din mâini într-un mod nefiresc pentru ca părinele lui să îl observe și să îi ofere siguranța de care are el nevoie. Pe moment pare o idee bună, dar acest comportament distructiv va avea consecințe negative mai târziu.
Poate copilul este luat după câteva minute de plans și strigat în brațe, dar din acel moment el devine apatic, pentru că a trebuit să suporte chinurilefuriei pentru a atrage atenția.
Astfel, el învață că, pentru ca părințele să îi ofere siguranță și protecție, el trebuie să fie excesiv de furios și să își externalizeze furia. Și va face asta din nou și din nou, pentru că acest lucru îi aduce cee ace își dorește cel mai mult: iubire, protecție și siguranță.
Astfel se nasc mecanismele de coping…
Mintea umană funcționează pe bază de algoritmi simpli. Ea gândește: “Dacă fac X, se întâmplă Y și nu Z. Dacă fac asta, se întâmplă cealaltă și nu aialaltă. Dacă merg la job, fac bani și îmi plătesc chiria și nu intru în alte probleme.
Dacă învăț pentru examen, am șanse mai mari să iau notă bună decât dacă nu învăț deloc. Dacă mă bag în seamă cu o fată sau mai multe am șanse mai mari să îmi fac o relație decât să rămân singur.”
În cazul copilului nostru, lucrurile se desfășoară după aceeași regularitate: “dacă plâng, sunt furios și fac scandal, mama poate mă va lua în brațe și nu mp voi simți neprotejat. Chiar dacă plătesc un preț imens din cauza că mă simt foarte rău înfuriindu-mă, până la urmă voi primi ce doresc.”
Regularitățile acestea au un singur rol: acela de a rezolva o problemă: a plătitului unei chirii, a lua examenul, a avea o relație sau a primi protecție și atenție de la părinți. Viața e făcută în așa fel încât să avem parte de diferite provocări care necesită rezolvate, deci nu asta ar fi partea proastă.
Necazul apare când noi, pentru rezolvarea problemelor și îndeplinirea nevoilor recurgem la regularități/ comportamente care au un preț mult prea mare, care ne fac rău. Probabil că acele comportamente ne-au ajutat pe moment, dar au venit cu un preț mult prea mare. Astfel se nasc mecanisme de coping.
Mecanisme de coping toxice
Un mecanism de coping, când este învățat, are valoare adaptativă, adică te ajută să rezolvi o problemă. În cazul unui copil, îl ajută să își îndeplinească o nevoie emoțională.
Dacă copilul plânge și este furios excesiv de mult, îi va atrage în mod cert atenția mamei în cele din urmă. Pare o idee bună pe moment. Dar cu trecerea anilor, el va crește și metoda de rezolvare a problemei nu va mai avea nicio logică.
Nu va mai avea nevoie de grija și protecția mamei, dar va avea nevoie de protecție, atenție și iubire de la alți oameni. Astfel, inconștient, va aplica aceleași strategii pe care le folosea când era copil pentru a-și îndeplini aceleași nevoi, dar cu alți oameni (prieteni, parteneri etc.) Va folosi aceleași mecanisme de coping.
Într-o relație, fostul copilaș care cerea atenția și protecția mamei, actualul adult, va plânge, se va înfuria, va amenința și dramatiza situațiile în care partenerul nu îi îndeplinește aceleași nevoi pe care mama nu le îndeplinea când era el mic.
Drama din prezent e doar un efect al unei drame din trecut
Aceste mecanisme de coping reînvie și mențin trauma din trecut în lumea prezentă. Traumele sunt ca niște fantome care trăiesc prin mecanisme de coping reprezentative. Dacă renunți la ele, trauma nu va mai fi alimentată și își va pierde din intensitate.
Vom detalia cele trei mari tipuri de mecanisme de coping.
1. Predarea/ Capitularea
Predarea se referă la modalitățile prin care oamenii cedează pasiv capcanelor mentale. Ei acceptă capcana ca adevăr și apoi acționează în moduri care confirmă schema.
De exemplu, o femeie cu o capcană de abandon / instabilitate poate alege parteneri care nu sunt capabili să se angajeze în relații pe termen lung.
Ea ar putea apoi să reacționeze chiar la semne minore, la indicii de abandon, precum scurtele perioade fără partenerul ei, într-un mod exagerat (telefoane excesive, îngrijorări etc.) și să simtă emoții negative foarte intense.
În ciuda durerii emoționale, ea ar putea rămâne pasivă și să păstreze relația cu toate că îi face rău deoarece nu vede niciun alt mod posibil pentru a avea o altfel de relație.
Realitatea ei e cea în care bărbații sunt instabili, imposibil de păstrat pe perioade de teren lung. A crescut având ca exemplu astfel de persoane instabile, deci ideea relațiilor cu bărbați instabili conferă un sentiment de familiaritate de unde se naște o atracție toxică, caracterizată de un sentiment de dependență.
2. Evitarea/ fuga
Evitarea capcanelor se referă la modalitățile, mecanisme de coping, prin care oamenii evită activarea capcanelor. Așa cum am menționat anterior, atunci când capcanele sunt activate, aceasta provoacă emoții negative extreme.
Oamenii dezvoltă modalități de a evita declanșarea lor pentru a nu simți această durere. Astfel, ei recurg la mecanisme de coping de tip cognitiv, emoțional și comportamental.
a) Evitarea cognitivă se referă la eforturile pe care oamenii le depun pentru a nu se gândi la evenimente tulburătoare, asemănătoare traumelor din copilărie. Aceste eforturi pot fi voluntare sau automate.
Oamenii pot alege în mod voluntar să nu se concentreze asupra unui aspect al personalității lor sau al unui eveniment, pe care îl consideră deranjant. Există, de asemenea, procese inconștiente care ajută oamenii să blocheze informații care ar fi prea supărătoare.
Totodată, oamenii uită adesea evenimentele deosebit de dureroase. De exemplu, copiii care au fost abuzați sexual adesea uită complet evenimentul din punct de vedere rational, dar încă îl simt emotional.
b) Evitarea emoțională sau afectivă se referă la încercările automate sau voluntare de a bloca emoția dureroasă. Adesea, atunci când oamenii au experiențe emoționale dureroase, recurg la mecanisme de coping ce “amorțesc” sentimentele, pentru a minimiza durerea.
De exemplu, un bărbat ar putea vorbi despre modul în care soția sa a acționat în mod abuziv față de el și să spună că nu simte deloc mânie față de ea, ci doar e puțin enervat. Acum poate înțelegi de ce unii oameni beau sau abuzează de droguri pentru a amortiza sentimentele generate de capcane.
c) Evitarea comportamentală presupune ca oamenii să acționeze deseori în așa fel încât să evite situațiile care declanșează capcanele și, astfel, să evite durerea psihologică.
De exemplu, o persoană ce are capcana eșecului ar putea evita să ia un nou loc de muncă dificil, cu toate că i-ar fi foarte potrivit. Prin evitarea situației provocatoare, ea evită orice durere, cum ar fi anxietatea intensă, care ar putea fi generată de capcană.
3. Supracompensarea/ cotraatacul
Al treilea tip de scheme de coping presupune supracompensarea schemei (capcanei mentale). Individul se comportă într-o manieră care pare a fi opusă celor pe care le sugerează schema pentru a bloca declanșarea schemei. E opusul evitării capcanei, mai exact.
La suprafață, poate părea că supracompensatorii se comportă într-o manieră sănătoasă, descurcându-se singuri cu problemele ce le au. Dar atunci când o fac, provoacă mai multe probleme care nu fac decât să întărească capcana.
De exemplu, o persoană cu stima de sine scăzută ar putea compensa excesiv, prezentându-se drept perfect, puternic și fără defecte, dar critic față de ceilalți. Acest lucru i-ar determina pe alții să-l critice la rândul lor, confirmându-i astfel credința că este defect, că nu are valoare personală.
Când vorbim despre mecanisme de coping, ne referim la anumite comportamente, gânduri sau emoții care sunt consecințe ale stării mintale pe care fiecare ființă umană le experimentează la un moment dat.
Situațiile de viață pe care o persoană le găsește tulburătoare sau ofensatoare și care trezesc amintiri traumatizante tind să activeze trauma care stă la bază, împreună cu acele mecanisme de coping ce o susțin.
Nu toate mecanismele de coping sunt distructive
Doar cele generate de o traumă sunt nesănătoase. Persoanele sănătoase din punct de vedere psihologic, au mecanisme de coping care sunt benefice, care îi ajută să își realizeze obiectivele.
Scopul în terapie este de a schimba acele mecanisme de coping toxice cu unele mai sănătoase. Spre exemplu, dacă fumezi pe bază de emoții, pentru că te face să te simți singur și neînțeles, e clar că asta se întâmplă datorită capcanei de deprivare emoțională.
Astfel, vei avea nevoie să schimbi acest mechanism de coping nesănătos, fumatul, cu unul mai sănătos care să îți satisfacă nevoia emoțională de a fi înțeles și iubit. Spre exemplu, ai putea ieși la un fotbal sau la un baschet cu alți prieteni. Acolo vei putea povesti, vei face mișcare și le poți spune prietenilor mai apropiați ce ai pe suflet.
Nevoia emoțională este îndeplinită, dar nu prin țigară, ci prin socializat. E mult mai benefic, iar trauma nu se mai adâncește ca în cazul țigării.
Concluzie
Unele mecanisme de coping sunt nesănătoase, iar altele sunt sănătoase. Cele din prima categorie au apărut, de regulă, ca răspuns la un eveniment traumatic din copilărie pentru a alina durerea simțită și a îndeplini nevoia nesatisfăcută.
E esențial pentru tine să îți descoperi acele mecanisme de coping nesănătoase, să îți dai seama de unde provin ele și să le schimbi cu altele care să îți satisfacă nevoia (de iubire, de atenție, de a fi protejat etc), dar fără să îți aducă consecințe negative pe termen lung.
Tu ce mecanisme de coping nesănătoase ai? De unde crezi că au apărut? Mai important, cum ai de gând să le schimbi?
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger