Conceptul de “traume psihice” este definit în literatura de specialitate drept experiențierea unor evenimente negative extrem de intense care și-au lăsat amprenta în personalitatea noastră ca indivizi.
În acest articol vom explica principalele traume psihice la care am fost expuși în perioada copilăriei, precum și cum le poți identifica pe cele care ți se potrivesc ție. Pentru a înțelege mai ușor textul, vom folosi termenul de “capcane mentale”, care desemnează același lucru cu “traume psihice”.
Traume psihice ce duc la tulburări de personalitate
Tulburarile de personalitate sunt tipare autodistructive de lunga durata, care le provoaca oamenilor multa nefericire. Persoanele cu tulburari de personalitate au probleme existențiale pe termen lung, pe lângă simptome specifice precum anxietatea şi depresia.
De obicei, aceste persoane sunt nemulţumite în relaţiile personale sau au în mod constant rezultate sub aşteptări în carieră. În general, calitatea vieţii lor nu este la nivelul pe care şi-l doresc.
Psihoterapeuţii de orientare cognitivă au ajuns la concluzia că anumtie semne indică existenţa unei probleme la nivelul schemelor cognitive, ce denotă diferite traume psihice.
Acest lucru apare la interviurile psihoterapeuţilor când pacienţii declară că aşa au fost dintotdeauna. În terapie, ei nu pot duce la capăt temele pentru acasă şi nu par a fi conştienți de efectul pe care îl produce simptomatologia lor asupra altor persoane.
Schimbarea e dificilă deoarece tulburarea de personalitate s-a dezvoltat pe baza a trei componente: cogniţii, emoţii şi comportamente. E nevoie de timp şi monitorizare continuă pe mai multe domenii ale vieţii pentru a schimba cele trei dimensiuni.
Semnele prezenței unor traume psihice
Cel mai eficient mod pentru a confirma prezența unor traume psihice este apelul la evaluarea unui psiholog clinician sau a unui psihoterapeut. Totuși câteva piste care pot indica prezența unor traume psihice, care au origine în perioada copilăriei.
-Intri mereu în relaţii cu persoane care se poartă rece cu tine. Te simţi singur şi neînţeles, chiar şi de cei mai apropriaţi dintre cunoscuţi.
-Simţi că ai defecte fundamentale şi că nimenui nu-i va păsa vreodată de tine, că nimeni nu te va iubi şi accepta pentru ceea ce eşti tu de fapt.
-Pui mereu nevoile celuilalt asupra nevoilor tale sperând că aşa faci ce trebuie, dar ajungi tu să nu ai niciodată nevoile satisfăcute.
-Te temi de o eventuală nenorocire chiar şi de la evenimente minore.
-Te simţi nefericit, neîmplinit şi gol în interior, chiar dacă în lumea exterioară ai tot succesul pe care îl poate avea o persoană.
Sunt doar câteva piste pe care poți merge spre a-ți identifica diferite traume psihice.
Capcanele mentale
Pentru a fi mai ușor de înțeles conceptul psihologic de “traume psihice”, vom folosi termenul de “capcane mentale.”
O capacană mentală este un tipar de gânduri care începe din fragedă copilărie şi are efecte pe tot parcursul vieţii. A luat naştere, de regulă, din familie sau din contactul cu alte persoane semnificative.
Capcana ia naştere în momentele în care ai fost abuzat, criticat, supraprotejat, exclus, respins sau rănit în vreun fel sau altul. Chiar dacă capcana mentală s-a instalat atunci, ea continuă să ruleze în toate contextele de viaţă în care ne punem, din nou şi din nou..
Capcanele mentale determină cum gândim, simţim, acţionăm şi relaţionăm cu oamenii din jur. Ele ne accesează cele mai profunde trăiri şi dau naştere unor emoţii extrem de intense cum ar fi furia, repulsia ori anxietatea. Chiar dacă am avea tot ceea ce ne dorim în lumea exterioară, cât timp aceste traume psihice se află în noi ele ne vor sabota viaţa la nesfârşit.
Prin capcanele mentale noi repetăm suferinţa îndurată în copilărie. Retrăim acelaşi episod, transformând contextele de viaţă în adevărate episoade ale trecutului.
Nu e ușor să treci peste traume psihice
Capcanele mentale capătă denumirea științifică de scheme cognitive. Schemele sunt convingeri adânc înrădăcinate despre noi înşine şi despre viaţă care s-au format din fragedă copilărie în funcţie de experienţa de viaţă. Ele fac parte din noi înşine şi ne dau un simţ al identităţii.
Prin urmare, e aproape imposibil să renunţi la ele deoarece te fac ceea ce eşti. De aici dificultatea de a le schimba. A renunţa cu totul la ele presupune a renunţa la noi înşine. Deşi ştim că ne fac rău, preferăm să trăim cu ele deoarece ne complacem în acestea pentru că ne dau un sens al identităţii.
11 Traume psihice
Vom reda și descrie, în continuare, cele mai grave traume psihice prin care poți trece.
1. Abandonul
Abandonul este sentimentul că oamenii semnificativi din viaţa ta te vor părăsi, iar tu vei rămâne singur. Sentimentul de a fi părăsit se poate declanşa în diferite contexte: deces, despărţire etc. Ai sentimentul că vor merge şi iubi pe altcineva, dar pe tine nu.
Acest lucru va duce la comportamente de agăţare, pentru a păstra persoana iubită aproape, dar prin astfel de comportamente mai tare îi îndepărtezi.
Această capcană nu se rezumă neapărat la a fi abandonat în sensul propriu şi trimis la orfelinat neapărat, ci la ideea de a nu avea pe cineva alături de tine fizic sau emoțional.
Dacă ai un părinte absent în viaţa ta, sau care nu s a ocupat deloc de creşterea ta fie pentru că avea un viciu, fie pentru că era la serviciu sau oriunde altundeva, tu ai perceput lispsa sa fizică ca un mediu nesecurizant, în care nu te poţi aştepta să ca oamenii să rămână în preajma ta.
Astfel, în relaţiile romantice, eşti atras ca un magnet de instabili emoţional, care intra şi ies din viaţa ta după propriul lor plac.
2. Neîncredere şi abuz
E convingerea cum că oamenii caută să te rănească prin diferite metode: şantaj, manipulare, abuz fizic sau emoţional, ori prin orice metodă în care se poate profita de tine. Astfel, preferi să stai cu suturile ridicate, să construieşti un zid în jurul tău pentru a te putea proteja.
Din punct de vedere comportamental, nu laşi pe nimeni să se aproprie de tine şi eşti suspicios cu privire la adevăratele intenţii ale oamenilor. Ai senzaţia că vei fi trădat şi batjocorit chiar şi de cei la care ţii.
Din punct de vedere al relaţionării cu oamenii, fie formezi relaţii superficiale în care nu reuşeşti să te simţi tu, cel adevărat, să fii autentic şi vulnerabil în faţa lor, fie ai relaţii abuzive, în care oamenii se poartă urât cu tine, simţind emoţii negative intense, dar fără a avea puterea de a spune stop acestor interacţiuni.
3. Dependenţa
Aici e vorba de incapacitatea de a te descurca şi duce la bun sfârşit sarcinile zilnice şi a îţi gestiona viaţa în ansamblul ei. Pentru aceasta, ai mereu nevoie de oameni să îţi rezolve problemele şi să fie acolo pentru a-ţi oferi ajutor.
În copilărie, cei din jur te făceau să te simţi incompetent când încercai să faci lucrurile de unul singur, sau îţi răpeau autonomia şi libertatea de a lua decizii de unul singur. Acum, cauţi persoane cu un caracter puternic, care simţi că îţi pot conduce ele viaţa pentru tine. Te fereşti să faci lucrurile de unul singur.
4. Vulnerabilitate
Ai senzaţia că urmează un dezastru în oricare dintre domeniile vieţii: social, romantic, sănătăţii sau financiar. Niciodată nu te poţi simţi în siguranţă în această lume.
Când erai mic, oamenii te-au condiţionat să crezi că trăieşti într o lume plină de pericole ori ai fost foarte mult protejat de părinţii tăi. I ai avut ca model drept oamenie extrem de anxioşi cu privire la ceea ce se întâmplă şi la binele tău. Drept consecinţă, ai temeri nerealiste şi exagerate cu privire la ce îţi rezervă viaţa. Drep consecinţă, eşti hipervigilent şi cauţi să te fereşti continuu de pericole.
5. Deprivare emoţională
E credinţa cum că nu vei primi niciodată căldura şi dragostea altor persoane. Nimeni nu te înţelege şi nimenui nu-i pasă niciodată de tine.
Eşti atras de persoane reci şi distante. Tu eşti rece şi distant, de aceea relaţiile tale nu ajung niciodată la potenţialul lor maxim. Te simţi rănit şi singur. Prin comportamentele tale reci, raţionale sau prea directive îi vei alunga pe oameni. Uneori te poţi sensibiliza greu.
Persoanele deprivate emoţional nu ştiu ce înseamnă dragostea adevărată.
6. Izolarea socială
E conexiunea cu oamenii din jur. E caracterizată de sentimentul cum că ai fi diferit şi izolat de restul oamenilor, că nu aparţii niciunui grup.
În copilărie ai fost exclus de către ceilalţi copii ori nu ai avut un grup de prieteni. Ori se poate să fi avut anumite caracteristici pe care le percepeai ciudate ori diferite şi care te-au făcut să te marginalizezi. Se poate ca respingerea de către ceilalţi copii să fii creat în tine un sentiment al unei identităţi defectuase. Mai exact, te-a făcut să crezi că e ceva neregulă la tine.
Comportamentul caracteristic este evitarea în situaţiile sociale. Eviţi să îţi faci prieteni ori să comunici cu alţi oameni. Drep consecinţă, crezi că ai vreun defect, că eşti neatractiv şi că nu s-ar putea apropria nicio persoană de sex opus de tine, că nu ai abilităţi sociale pentru a anima şi întreţine atmosfera în situaţiile sociale, că nu ai haz, eşti plicticos, banal, fără idei etc.
Nu crezi că statutul tău e suficient pentru ca oamenii să te considere valoros social. În linii mari, te simţi inferior din punct de vedere social.
Totuşi, unele persoane sunt confortabile în situaţiile intime şi au abilităţi sociale când e vorba de contactul unu la unu. Ea îşi face apariţia la evenimetenele sociale, cum ar fi petrecerile sau cursurile sau întâlnirile profesionale. Te simţi înstrăinat şi singur, în căutarea unui loc de care să aparţii.
7. Deficienţa
E sentimentul cum că ai fi greșit ca om, sau că eşti defect în vreun fel. Ascunzi ceea ce e în interiorul tău de frica de a nu fi acceptat şi iubit de către oameni.
În copilărie îţi erau subliniate mereu defectele de către părinţi, fiind criticat pentru ele. Aşa ai dezvoltat sentimentul că ceva nu e în regulă cu tine. Simţi că nu meriţi nimic din ceea ce merită alţi oameni cum ar fi atenţie, afecţiune şi iubire.
Comportamental, te aştepţi mereu la respingere şi te conformezi. Dacă apare o situaţie în care să te simţi apreciat, fugi de ea.
Deficiența este sinonimă cu încrederea de sine scăzută.
8. Eşecul
E convingerea cum că nu eşti suficient de bun. Indeferent de domeniul vieţii. Te compari mereu cu cei din jur şi cauţi rezultatele lor ca fiind mai bune decât ale tale. Erai etichetat ca fiind prost, leneş, bun de nimic.
În copilărie te ai simţit inferior deoarece ţi s au impus standarde pe care nu le-ai atins. Eșecul e diferit de sentimentul deficienței. În cazul eșecului nu e vorba de a avea sentimentul de a fi greșit ca persoană, ci pur și simplu te consideri incompetent în a rezolva sarcinile vieții cotidiene.
Comportamental, te compari mereu cu oamenii şi exagerezi dimensiunile şi consecinţele eşecului precum şi impactul lui asupra propriei persoane pentru a perpetua schema.
9. Subjugare
Îţi sacrifici propriile nevoi şi dorinţe pentru a le face pe plac celor de lângă tine. Îndeplineşti nevoile lor. În linii mari, îi laşi pe ceilalţi să îţi controleze viaţa prin neumăratele lor cereri. Emoţia prioritară aici este vinovăţia.
Ai senzaţia că faci un rău dacă te pui pe tine pe primul plan ori că e de datoria ta să îndeplineşti cererile celorlalţi. Îţi este frică că vei scădea în ochii lor dacă nu le îndeplineşti cererile şi că ei te vor lăsa baltă.
Acest lucru pleacă din copilărie unde un adult te a subjugat continuu, s-a folosit de tine şi de energia ta pentru obiectivele sale.
În relaţii, vrei persoane puternice, dominante, care te fac să te supui. Ori cu persoane care sunt extrem de neajutorate, au multe probleme şi te fac pe tine să le rezolvi.
10. Standarde nerealiste
E nevoia obsesivă de a atinge nişte standarde extrem de înalte, irealizabile de cele mai multe ori, raportate la abilităţile şi resursele existente. Pui accent pe valorile extrinseci: bani, putere, faimă şi recunoaştere şi mai puţin pe cele intrinseci: împlinire personală, relaţii autentice, mulţimirea faţă de ceea ce ai.
Acelaşi lucru faci şi cu ceilalţi oameni. Impui standardele lor şi te aştepţi la nimic altceva decât tot ce este mai bun. Astfel, judeci foarte sever şi nu accepţi compromisuri.
Când erai mic oamenii se aşteptau de la tine să devii cel mai bun, iar orice altceva decât locul 1 era privid ca un eşec. Nimic nu e suficient de bun.
11. Drepturile personale / Narcisismul
În această categorie se situează cei care se simt speciali. Nu au limite realiste cu privire la propria persoană sau la cum ar trebui să se comporte ceilalţi oameni cu ei. Cred că sunt centrul Universului, mai buni şi interesanţi decât marea majoritate a oamenilor.
Cred că au dreptul de a face, spune şi avea tot ce îşi doresc, iar oamenii trebuie să se conformeze lor și cerințelor acestora.
Nu acceptă ceea ce este decent catalogându-l ca fiind mediocru, Nu au timp şi răbdare datorită convingerii cum că trebuie să primească acum ceea ce au nevoie. Totodată, au probleme de autodisciplină.
Această capcană s-a format în urma momentelor de răsfăţ exagerat din copilărie. Nu li s-au impus limite sau să se autocontroleze.
Drept comportament, se enervează când nu obţin ceea ce vor ori sunt manipulativi pentru a-și îndeplini nevoile.
Capcanele mentale au trei trăsături
1. Sunt tipare sau teme de lungă durată. Când e vorba de trauma psihice, modul în care se formează poate fi destul de scurt și intens. Dar consecințele lor pot dura întreaga viață, dacă nu sunt tratate.
2. Sunt autodistructive. Deşi capcanele sunt dureroase, experienţa este familiară şi crează confort. Ele s-au format ca răspuns la mediul din trecut, dar acum ele nu mai au niciun sens deoarece contextul s-a schimbat. Astfel, ele ne sabotează la nesfârșit, făcându-ne să retrăim trecutul la nesfârșit.
3. Luptă pentru supravieţuire. Capcanele mentale sunt o metode de a percepe realitatea. Chiar dacă ea e greșită, tu nu poți renunța la ele deoarece ele conturează stilul tău de a fi.
În această direcție, e mai bine să păstrezi un stil de gândire greșit, dar care îți oferă răspuns la întrebările existențiale decât să le pierzi pe ambele. Drept consecință, oamenii se simt atraşi ca un magnet de acele situaţii care le declanşează capcanele mentale și le întăresc.
Factori ce influențează capcanele mentale
Sunt mai mulţi factori care influenţează apariţia unei capcane. Voi reda pe cei mai importanţi:
1. Temepramentul. E un înveliş al personalităţii noastre, relativ stabil în timp. Influneţează reacţiile noastre în mediul în care suntem puşi.. Temperamentul determină parţial răspunsurile la influenţele din jur. Sunt câteva dimensiuni ale temeperamentului: Timid/ sociabil; pasiv/ agresiv; cu emoţii superficiale/ cu emoţii intense; anxios/ cutezător; sensibil/ invulnerabil.
2. Mediul. Dacă mediul e favorizant, va avea efecte şi asupra temperamentului. Dacă ai un mediu nesuportiv vei claca la un moment dat, indiferent cât de cutezător ai fi, iar dacă ai un mediu suportiv vei căpăta curaj indiferent de cât de anxios eşti.
3. Familia. E mediul cel mai apropiat şi mai însemnat, având cea mai mare influenţă. Climatul familial a creat lumea copilăriei noastre şi a pus baza pentru modul în care se formează percepţia asupra vieţii. Când o capcană e activată se reactualizează automat un scenariu din copilărie şi din familie.
Concluzie
Capcanele mentale sunt acele traume psihice pe care le-ai suferit în copilărie și care te sabotează, în continuare, la vârsta adultă. Dacă sunt unele lucruri negative care se tot repetă în viața ta (relații toxice, pierderea prietenilor sau a locului de muncă etc.), capcanele mentale sunt, cel mai probabil, cauza acestor tragedii cu care te confrunți. O carte pe acest subiect gâsești dând click aici. Sper să îți fie cu folos!
Lucian Pușcașu
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger
Multumesc!
Cu plăcere! 🙂