Rolul profesorului stoic, când le vorbea oamenilor despre înțelepciune, a fost de a-i încuraja să trăiască o viața filosofică, al cărei scop era eudaimonia (fericirea). Acest tip de fericire stoică constă în a fi de neatins în fața provocărilor vieții, astfel că nimic nu-ți poate tulbura liniștea interioară.
De fapt, cam orice lucru despre înțelepciune presupune eliberarea de porniri vicioase cum sunt furia, lăcomia sau lașitatea, și cultivarea sentimentelor benefice cum sunt compasiunea, grija și răbdarea față de oameni.
Totodată, înclinația spre înțelepciune și capacitatea de a urma ce este cu adevărat bun în viață prin a perfecționa mintea și caracterul ca ființe raționale reprezintă motivul pentru care ne aflăm în această lume.
Acest lucru se datorează faptului că stoicii erau preocupați în principal de acel tip de înțelepciune despre care pretindeau că ne vor transforma în ființe umane mai bune, după exemplul de înțelepciune al filosofului antic Socrate.
Prin urmare, în acest articol voi discuta despre ce trebuie să știm pentru a face progrese către înțelepciune. Vom despica și analiza fiecare componentă a acestei virtuți.
Nu poți ajunge la înțelepciune fără să înțelegi viața
Filosofia este arta de a trăi, înțelepciunea reprezintă modul în care pătrundem viața cu tot ce ne rezervă ea, iar virtuțile sunt instrumentele prin care ne trăim viața demn și care duc la fericire.
Astfel că oricine poate face unele progrese către virtute dacă dobândește o mai bună înțelegere a modului în care este organizată lumea și ce rol are în ea. Însă pentru a înțelege viața e nevoie să avem o minte clară și sănătoasă, ceea ce nu mulți dintre noi au.
Prin urmare trebuie să vedem ce este în neregulă cu mintea noastră și cum poate fi ea vindecată. Apoi, să analizăm ce trebuie să facem pentru a ne vindeca mintea, folosind pricipii filosofice. În final, să luăm acțiunile corecte. Toate cele trei înglobează așa numita “artă de a trăi”.
1. Dezvoltă o minte rațională
Stoicii considerau că secretul pentru a avea o minte sănătoasă constă în a trăi în acord cu Natura. Asta înseamnă că noi trebuie să învățăm să ne potrivim gândurile la bunul mers al lumii. Să nu ne dorim nimic din ceea ce nu putem avea și să acceptăm ceea ce ne este dat să primim: o situație dificilă, o responsabilitate, o problemă de sănătate, o pierdere semnificativă.
Și cum am putea deci începe să trăim în conformitate cu Natura, dar fără a ne simți copleșiți de ceea ce ni se întâmplă? Prin a ne corecta, ceea ce psihologia științifică numește, enorile de gândire.
Tot stoicii credeau că cea mai mare piedică pentru progresul nostru sunt falsele credințe cu privire la ceea ce este cu adevărat bun și rău: doar virtutea este bună și doar viciul este rău. Celelalte sunt indiferente: bogăție sau sărăcie, sănătate sau boală.
Într-adevăr, știința confirmă că felul în care ne raportăm la lucrurile externe ne poate aduce suferință și nefericire, chiar dacă bunurile acestei lumi sunt seductive și ne ajută în multe privințe
Bineinteles, sună bine în teorie. Dar în realitate este greu să vedem acest lucru, greu să ne rupem de obiceiul de a crede că banii și onorurile sunt bune, greu să considerăm că dependențele noastre sunt cel mai rău lucru.
Dar în tocmai asta constă boala. Ne-am obișnuit să credem că bunurile externe au valoare reală încât a devenit o normalitate. Și totuși, îmi poți arăta pe cineva care a ajuns la înțelepciune în acest fel? După cum spunea și Socrate: nimeni nu știe nimic.
2. Principiul central despre înțelepciune
Acestea fiind spuse, cheia ce deschide drumul spre înțelepciune a fost formulată de filosoful Epictet și presupune a învăța ce depinde și ce nu depinde de tine, precum și a utiliza corect impresiile, care presupune să nu judeci un lucru ca fiind bun sau rău. Să nu faci erori de gândire, cum spuneam mai devreme.
Căci singurul lucru bun este să acționezi virtuos, adică motivat de virtute, iar singurul lucru rău este opusul, acționând cu răutate, adică motivat de viciu. Persoana care caută să facă progrese ca stoic înțelege că puterea mentală și capacitatea de a fi rațional este un fragment din puterea divină. Într-adevăr, avem o minte al cărui corp limitat e însărcinat să facă binele în această lume.
Datoria noastră este, prin urmare, a „trăi după natură”, ceea ce înseamnă urmarea unui curs prin viață. Să răspunde în mod inteligent propriilor nevoi și îndatoriri ca ființe umane sociale. La fel de important, să acceptăm soarta personală și soarta lumii ca venind direct din inteligența divină ce face lumea un loc bun. Asta înseamnă înțelepciune.
3. A lua lucrurile cu măsură este despre înțelepciune
Bun, am văzut ce înseamnă o minte bolnavă și imperfectă, precum și modalitatea de a o corecta și vindeca. Iar acum e momentul pentru acțiune. Aici punem în practică ceea ce înseamnă să urmezi Natura.
Deși poate suna încă mistic, nu e niciun secret. Suntem invitați să trăim o viață simplă și normală, la fel ca a oricărui alt om. Să mergem la lucru, să facem cumpărăturile, să avem grijă de oamenii noștri, însă cu o mențiune și anume să le facem pe toate într-un mod virtuos, plin de înțelepciune.
Este firesc ca oamenii să încerce să se hrănească, să încerce să evite îmbolnăvirea, chiar să încerce să-și intemeieze familii. Ar fi nefiresc să selectăm foamea atunci când mâncarea este prezentă sau să ne neglijăm corpul atunci când avem oportunitatea să ne păstrăm sănătatea.
Astfel că înțeleptul alege să mănânce pentru că e o acțiune care urmează legile Naturii, dar nu pentru că l-ar face fericit.
Continuând acest exemplu, înțelepții nu cred că mâncarea este un lucru bun ce te face fericit, ci este doar necesar. Totuși, există anumite motive pentru care o mănâncă, cum ar fi a menține sănătatea. În schimb, nesăbuitul e fermecat de mâncare și o va alege doar după gust, ignorând posibilitatea de a-și face singur rău mâncând-o.
Aceasta e diferența dintre cel care-și dorește înțelepciune și cel care dorește plăcerile. Cel din urmă pune pe primul loc plăcerea și va deveni dependent de ea. În schimb, înțeleptul se va folosi de ce e dat de la Natură (hrană, bani, obiecte și statul) doar pentru a continua să trăiască și eventual, pentru a face bine altora.
Concluzie
Înțelepciunea constă în folosirea corectă a impresiilor, adică a opiniilor și a interpretărilor. Schimbarea în înțelepciune constă în dezvoltarea rațiunii cuiva. Cine știe să își folosească mintea devine din ce în ce mai înțelept, mai simplu spus. Asta pentru că nu are convingeri false despre ceea ce este bine și rău.
Astfel, putem spune că înțelepciunea constă într-o dispoziție stabilă și perfect rațională. Pentru a ajunge acolo trebuie să ne identificăm limitările și să ne vindecăm mintea, iar leacul îl găsim când vedem ce este cu adevărat bun și ce este cu adevărat rău. Ajunși în acest punct, vom înțelege mai bine lumea în care suntem și o vom trăi cu înțelepciune.
Lucian Pușcașu
P.S. Dacă vrei să afli cum să îți corectezi greșelile de gândire pentru a ajunge la înțelepciune, am scris un articol chiar aici: https://www.semped.ro/tipuri-de-emotii-erori-de-gandire-ce-duc-la-anxietate-depresie-si-furie/
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger